Acela care nu este împiedicat este liber, dar acela care poate fi constrâns este în mod sigur un sclav. Dar cine nu este sclav? Numai acel om poate să nu fie sclav care nu doreşte nimic din ce aparţine altora. Dar care sunt acele lucruri ce vă aparţin vouă? Copiii Mei, numai împărăţia Cerurilor care este în voi, unde sălăşluieşte Legea Tatălui vostru Ceresc, vă aparţine vouă. Împărăţia Cerurilor este asemenea unui negustor în căutare de perle bune care, atunci când găseşte una de mare preţ, merge şi vinde tot ca s-o poată cumpăra. Şi dacă această perlă preţioasă îţi aparţine pentru totdeauna, de ce s-o schimbaţi pe pietre şi pietricele fără nici o valoare? Să ştiţi, casa voastră, pământul vostru, fiii şi fiicele voastre, toate bucuriile averii şi supărările nenorocirilor, nu vă aparţin, chiar dacă părerile altora v-o confirmă. Dar dacă voi poftiţi aceste lucruri, şi ţineţi tare la ele, şi vă îngrijoraţi, şi vă bucuraţi după ele, atunci sunteţi sclavi şi sclavi veţi rămâne.”

„Copiii Mei, nu permiteţi lucrurilor care nu sunt ale voastre să vă dezbine. Nu permiteţi atracţiei lumeşti să se dezvolte în voi, ca o viţă repede urcătoare pe stejar, ca să nu suferiţi când o veţi desprinde. Voi veniţi pe lume fără apărare în pântecele mamelor voastre şi tot fără apărare plecaţi. Lumea dă şi lumea ia înapoi. Dar nici o putere de pe pământ sau din cer nu vă poate lua Legea Sfântă care este în voi. Voi puteţi vedea părinţii voştri măcelăriţi, iar voi puteţi fi izgoniţi din ţară. Atunci voi veţi pleca cu inima voioasă pentru a trăi într-o altă ţară şi veţi privi cu milă pe ucigaşii părinţilor voştri, ştiind că şi ei la fel vor pieri. Pentru că voi ştiţi că voi şi Adevăraţii voştri Părinţi veţi trăi în siguranţă în adevărata voastră ţară. Pentru că Adevăraţii voştri Părinţi sunt Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească. Moartea nu vă poate separa de adevăraţii voştri părinţi şi pentru adevărata voastră ţară nu există exil. Şi în voi, ca o stâncă ce rezistă tuturor furtunilor, stă Legea Sfântă, fortăreaţa şi salvarea voastră.”

Fragmente din Evanghelia eseniana a lui Ioan

La început a fost Legea, şi Legea era cu Dumnezeu, şi Legea era Dumnezeu. Tot aşa a fost la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de Dumnezeu; şi fără El n-a fost nimic făcut care a fost făcut. În El era viaţa. Şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina a strălucit în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o.

Din locuri îndepărtate ale deşertului veniră Fraţii pentru a purta mărturia Luminii, ca toţi oamenii prin ei să poată merge în lumina Legii Sfinte. Pentru că lumina adevărată iluminează pe fiecare om care vine pe lume, dar lumea nu cunoaşte acest lucru. Asemenea celor mulţi, ei au primit Legea, şi lor li s-a dat puterea de a deveni Fii de Dumnezeu şi de a intra în Marea Eternă unde se înalţă Arborele Vieţii.

Iar Domnul Iisus i-a învăţat spunându-le: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, că dacă un om nu se naşte iarăşi, el nu poate vedea Împărăţia Cerurilor.”

Iar un om a întrebat: „Cum poate un om să fie născut, dacă el este bătrân? Poate el intra a doua oară în pântecul mamei sale şi să fie născut?”

Şi Domnul Iisus a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, dacă un om nu este născut de Maica Pământească şi Tatăl Ceresc, şi nu merge cu Îngerul Zilei şi Îngerul Nopţii, nu poate intra în Împărăţia Eternă. Ceea ce este născut din carne este carne; iar ceea ce este născut din Spirit, este spirit. Iar carnea corpului tău este născută de Maica Pământească, iar spiritul din tine este născut de Tatăl Ceresc. Vântul bate şi voi auziţi sunetul lui, dar nu ştiţi de unde vine. Aşa este şi cu Legea Sfântă. Toţi oamenii o aud, dar n-o cunosc, deşi de la prima respiraţie este cu ei. Dar dacă ei sunt născuţi din nou de Tatăl Ceresc şi Maica Pământească, ei vor auzi cu urechi noi şi vor vedea cu ochi noi, şi flacăra Legii Sfinte se va aprinde în ei.”

Un om a întrebat: „Cum pot fi aceste lucruri?”

Domnul Iisus le-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, noi spunem ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce am văzut; şi, iată, nu primiţi mărturia noastră. Pentru că omul este născut să meargă cu îngerii şi nu să caute pietre preţioase în nămol. Lui i-a lăsat Tatăl Ceresc moştenirea Sa, ca el să construiască Împărăţia Cerurilor pe pământ, dar omul şi-a întors faţa de la Tatăl său şi a început să se închine lumii şi idolilor ei. Şi aceasta este condamnarea: lumina să vină în lume, dar oamenii să iubească mai degrabă întunericul decât lumina, deoarece acţiunile lor au fost rele. Pentru că fiecare care a făcut rău, deşi a avut lumină, nu a venit la ea. Pentru că noi suntem Fiii lui Dumnezeu, şi în noi este glorificat Dumnezeu. Iar Lumina care străluceşte în jurul lui Dumnezeu şi al copiilor Săi, este Lumina Legii Sfinte. Dar acela care urăşte lumina neagă pe Tatăl său şi Maica sa care i-au dat naştere.”

Un alt om a întrebat: „Doamne, cum putem noi cunoaşte lumina?”

Şi Domnul Iisus i-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, Eu vă mai dau o nouă poruncă: Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum vă iubesc pe voi aceia cu care lucraţi împreună în Grădina Fraternităţii. Prin aceasta oamenii vor şti că toţi sunt deopotrivă fraţi, întocmai după cum noi toţi suntem Fiii lui Dumnezeu.”

Un om a întrebat: „Toată povestirea Ta este despre fraternitate, dar noi nu putem toţi să aparţinem fraternităţii. Totuşi noi dorim să preamărim lumina şi respingem întunericul, pentru că niciunul dintre noi nu doreşte răul.”

Şi Domnul Iisus a răspuns: „Inima ta să nu se tulbure. Voi să credeţi în Dumnezeu. Să ştiţi că în casa Tatălui nostru sunt multe camere şi fraternitatea noastră nu este decât o sticlă întunecată reflectând Fraternitatea Cerească căreia îi aparţin toate creaturile