Centură a crescut considerabil. Asteroizii transformaţi au proliferat, unii fiind echipaţi cu motoare care să-i poată deplasa. Mineritul a devenit mai dificil, întrucât cele mai bune zăcăminte fuseseră epuizate. Oraşele s-au extins pe asteroizii mari. Un procent tot mai redus de centurani folosea navetele-solo.

Un imens asteroid de gheaţă a izbit Marte, provocând furtuni de nisip şi cutremure minore ce au zgâlţâit baza Olympus.

Coloniile interstelare a prosperat şi s-au modificat. Jinx a dezvoltat industriile vidului, acolo unde relieful planetei se ridica în afara atmosferei, la Capătul Estic. Pe Plateau, societatea a devenit represivă. Populaţia lui Wunderland s-a extins şi s-a răspândit pe principalele continente, astfel încât oraşele s-au dezvoltat mult mai lent. Civilizaţia a înflorit în adâncurile lui Am Făcut-O, pentru a evita uraganele verilor şi iernilor.

Căminul a fost colonizat şi a prosperat, beneficiind de noi tehnici, dar şi de învăţămintele desprinse din erorile făcute pe anterioarele colonii.

Razele laser circulau între Pământ şi colonii, iar ocazionalele stato-sonde părăseau acceleratorul liniar de pe Juno, purtând încărcături de noi cunoştinţe. În ultima vreme, cele mai multe asemenea „daruri” erau oferite de progresele ingineriei biologice, de seminţe şi ovule fertilizate şi criogenizate. Ştirile dinspre colonii erau rare, deşi Jinx şi Căminul beneficiau de excelente lasere de comunicaţii.

Pe timpul vieţii lui Lucas Garner, problema drogurilor dispăruse de pe Pământ. Potenţialii dependenţi de droguri manifestaseră tendinţa de a deveni cerebrocablaţi; experienţele pe care le aveau erau mai complete, iar după operaţia iniţială, care era costisitoare, cheltuielile erau neglijabile. Cerebrocablaţii nu deranjau pe nimeni; problema lor nu fusese nici o clipă una serioasă. Până în anul 2340, se rezolvase aproape de la sine. Oamenii învăţaseră cum s-o abordeze.

Populaţia Pământului a rămas stabilă… prin constrângere, atunci când a fost necesar.

Polarizatorul de gravitaţie părea să depăşească înţelegerea omenească.

Chirurgia plastică îmbunătăţită — folosirea de proteze sofisticate în locul transplantelor de organe — a jucat un rol decisiv în rezolvarea insuficienţei cronice a băncilor de organe. Cetăţenii ONU au votat chiar pentru abolirea pedepsei cu moartea în cazul anumitor delicte: evaziunea fiscală şi publicitatea ilegală. Autoritatea cvasitotală conferită lui ARM, poliţia ONU, a cunoscut o oarecare relaxare.

Răzbaiele la scară planetară au fost uitate.

În Sistemul Solar, viaţa devenise aproape idilică…

VANDERVECKEN

I. Perversitatea Universului tinde spre un maximum.

II. Dacă ceva poate merge rău, aşa se va întâmpla.

Prima şi a doua lege a lui Finagle

Se deşteptă cu gerul arzându-i nările şi obrajii. Se deşteptă complet, deodată, şi deschise ochii spre cerul negru şi spre stelele sclipitoare. Complet surprins, se sculă în capul oaselor. Îi veni destul de greu s-o facă. Era înfăşurat ca o pupă în sacul său de dormit.

Umbrele piscurilor se întindeau peste peisaj. Lumina oraşului strălucea hăt — departe, dincolo de un orizont neregulat.

Plecase de dimineaţă, să urce în Steiuri, după o săptămână de pregătiri. Parcursese ruta completă, prin peşteri, suise apoi kilometri de potecă îngustă, mărginită doar de tufişuri şi prăpăstii, până în locul unde în piatră trebuiseră săpate trepte şi instalate balustrade metalice. Mâncase de prânz acolo, deasupra tuturor. Începuse să coboare, având timp suficient la dispoziţie, picioarele sale protestând faţă de reluarea eforturilor. Geologia stranie, verticală, a Steiurilor se înălţa aidoma unor degete spre cer. Apoi… ce se întâmplase?

Aparent, se afla în acelaşi loc, la jumătatea versantului, cu sacul de dormit întins pe potecă.

Nu-şi reamintea că se culcase.

Să fi suferit vreun şoc? Să fi căzut? Scoase un braţ din sac şi se pipăi, căutând vânătăi. Nici una. Se simţea perfect, nu-i durea nici un locşor al corpului. Aerul îi îngheţă braţul şi bărbatul căzu pe gânduri. Ziua fusese dogoritoare.

Îşi lăsase rucsacul în maşină. Cu o săptămână în urmă, oprise maşina în parcarea Steiurilor, iar în dimineaţa aceasta revenise la ea şi-şi pusese echipamentul în portbagaj, alături de sacul de dormit. Cum ajunsese înapoi sus?

Traseele prin Steiuri erau îndeajuns de primejdioase şi ziua în amiaza mare. Elroy Truesdale nu intenţiona câtuşi de puţin să bâjbâie în beznă. Îşi încropi o gustare din raţiile aflate în rucsac — care ar fi trebuit să se găsească în maşină, dar care se afla lângă el, acoperit de rouă — şi aşteptă zorii.

Când se lumină de ziuă, porni să coboare. Îşi simţea picioarele în formă excelentă, iar peisajul stâncos, pustiu şi sterp, i se părea superb. Cântă plin de voioşie, coborând pe traseele periculoase. Nimeni nu ţipă la el să înceteze. În ciuda escaladei de după-amiază, muşchii nu-l dureau deloc. Se gândi că probabil condiţia fizică i se îmbunătăţise. Deşi numai un nebun ar fi purtat un rucsac pe aceste poteci — exceptând cazul în care i-ar fi fost adus de altcineva la jumătatea versantului.

Soarele se afla destul de sus pe cer, când ajunse în parcare.

Maşina era încuiată, aşa cum o părăsise. Elroy se opri din fluierat. Acum chiar că părea lipsit de sens. Vreun bun samaritean îl găsise inconştient pe potecă, sau îl ameţise acolo. Nu ceruse însă ajutor, ci-i deschisese maşina şi-i adusese rucsacul, urcând jumătate de munte, şi-l băgase în sacul de dormit. Ce dracu'? Îi luase cineva automobilul, ca să-i pună în cârcă cine ştie ce delict? Deschizând portbagajul, se aşteptă să găsească un cadavru, dar nu zări nici măcar pete de sânge. Se simţi uşurat şi în acelaşi timp dezamăgit.

În interiorul maşinii, pe setul divertisment, se găsea o bobină-mesaj.

O introduse în aparat şi ascultă.

Truesdale, sunt Vandervecken. Este posibil ca în clipa când asculţi asta să-ţi fi dat seama că din viaţa ta au dispărut patru luni de zile. Îmi cer scuze. A fost necesar — tu îţi poţi permite să pierzi patru luni, iar eu intenţionez să te răsplătesc corespunzător pentru ele. Pe scurt: pentru tot restul vieţii tale, vei primi trimestrial suma de cinci sute de mărci ONU, cu condiţia să nu încerci să afli cine sunt. La întoarcerea acasă, vei găsi o bobină confirmatoare din partea lui „Barrett, Hubbard şi Wu”, care îţi va furniza detalii. Crede-mă, pe durata celor patru luni de care nu-ţi mai