cinsteşti toate formele de viaţă – inclusiv plantele, copacii şi animalele – şi să ai un impact asupra lor numai când este în vederea binelui suprem.

  Şi-ţi mai trimit şi aceste semne, ca tu să ştii că eşti pe cărare:

  6. Nu vei întina puritatea dragostei cu necinste sau înşelăciune, pentru că acesta este adulter. Îţi promit că, atunci când Îl vei fi găsit pe Dumnezeu, tu nu vei mai comite adulter.

  7. Nu vei lua ceva ce nu-ţi aparţine, nici nu vei înşela pe cineva, nici nu vei fi complice, nici nu vei face altuia rău pentru a obţine un lucru, pentru că aceasta ar însemna furt. Îţi promit că, atunci când Îl vei fi găsit pe Dumnezeu, tu nu vei fura.

  Nici nu vei.

  8. spune ce nu e adevărat, depunând astfel mărturie strâmbă.

  Nici nu vei.

  9. pofti la nevasta vecinului tău pentru că, de ce ai dori nevasta vecinului tău când ştii că toate celelalte sunt nevasta ta?

  10. pofti la bunurile vecinului tău pentru că, de ce ai dori bunurile vecinului tău când ştii că toate bunurile pot fi ale tale şi toate bunurile tale aparţin lumii întregi?

  Vei şti că ai găsit drumul spre Dumnezeu când vei vedea aceste semne. Pentru că îţi promit că nimeni care-l caută cu adevărat pe Dumnezeu nu le va mai face. Îi va fi imposibil să se comporte în continuare astfel.

  Acestea sunt libertăţile voastre, nu constrângerile voastre. Acestea sunt legămintele Mele şi nu poruncile Mele. Pentru că Dumnezeu nu porunceşte celor pe care Dumnezeu îi creează. Dumnezeu, pur şi simplu, le spune copiilor lui Dumnezeu: în felul acesta veţi şti că veniţi acasă.

  Moise a întrebat cu înflăcărare: „Şi cum am să ştiu? Dă-mi un semn”. Moise a pus aceeaşi întrebare pe care Mi-ai pus-o tu acum. Aceeaşi întrebare pe care Mi-au pus-o oamenii de pretutindeni, de la începutul veacurilor. Răspunsul Meu este la fel de etern. Dar nu a fost şi nu va fi niciodată o poruncă. Pentru că, oare cui să-i poruncesc? Şi pe cine să pedepsesc dacă poruncile Mele nu vor fi respectate?

  Nu exist decât Eu.

  Deci nu trebuie să respect cele Zece Porunci, ca să ajung în rai.

  Nu există ceea ce se numeşte „a ajunge în rai”. Există numai faptul că ştii că eşti deja acolo. Există doar o acceptare, o înţelegere, nu o zbatere sau un efort.

  Nu poţi să te duci acolo unde eşti deja. Ca să o faci, ar trebui să pleci de unde eşti şi aceasta ar anihila întregul scop al călătoriei.

  Ironia este că majoritatea oamenilor cred că ei trebuie să plece de unde sunt ca să ajungă unde vor să fie. Şi, astfel, ei pleacă din rai ca să ajungă în rai – şi trec prin iad.

  Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.

  Eşti într-o călătorie spre nicăieri.

  Raiul, aşa cum îl numiţi voi, nu este nicăieri în altă parte.

  El e acum şi aici. aici-acum.

  Toată lumea spune asta! Toată lumea spune asta! Mă înnebunesc cu toţii! Dacă „raiul este acum şi aici”, cum se face că nu-l văd? De ce nu-l simt? Şi de ce este lumea într-o asemenea confuzie?

  Îţi înţeleg frustrarea. Este aproape la fel de frustrant să încerci să înţelegi toate acestea, ca şi a încerca să faci pe altcineva să înţeleagă.

  Hei! Stai o clipă! Vrei să spui că Dumnezeu se simte frustrat?

  Cine crezi că a inventat frustrarea? Şi-ţi imaginezi că tu poţi să trăieşti o experienţă a ceva ce Eu nu pot?

  Adevăr îţi spun Eu ţie: fiecare experienţă pe care o ai tu, o am şi Eu.

  Nu înţelegi că Eu trăiesc experienţa Sinelui Meu prin tine? Pentru ce altceva crezi tu că se întâmplă totul? Nu M-aş putea cunoaşte pe Mine Însumi dacă nu aţi exista Voi.

  Eu v-am creat pe voi ca să pot cunoaşte Cine Sunt.

  Acum n-am să vă spulber toate iluziile despre Mine într-un singur capitol. Aşa că vă voi spune că, în forma Mea cea mai sublimă – pe care voi o numiţi Dumnezeu – Eu nu trăiesc senzaţia de frustrare.

  Uau! Aşa-i mai bine. Pentru o clipă m-ai speriat.

  Asta nu pentru că nu pot. Pur şi simplu, pentru că nu aleg să o fac. Apropo, tu poţi să faci aceeaşi alegere.

  Ei bine, frustrat sau nu, încă mă întreb cum se întâmplă că raiul este chiar aici – şi eu nu-l simt.

  Nu poţi să trăieşti experienţa a ceea ce nu cunoşti. Şi nu ştii că eşti în „rai” chiar acum, pentru că nu ai trăit această experienţă. Vezi, pentru tine este un cerc vicios. Nu poţi – nu ai găsit încă un mod de a trăi o experienţă a ceea ce nu ştii şi nu ştii ceea ce nu ai trăit ca experienţă.

  Ceea ce Iluminarea îţi cere să faci este să ştii ceva ce n-ai trăit ca experienţă şi, astfel, să o trăieşti. Cunoaşterea deschide uşa experienţei, dar tu îţi închipui că lucrurile se întâmplă exact invers.

  De fapt, voi ştiţi mult mai mult decât aţi trăit ca experienţă. Pur şi simplu, nu ştiţi că ştiţi.

  De exemplu, ştiţi că există un Dumnezeu. Dar e posibil să nu ştiţi că ştiţi. Aşa că, voi continuaţi să vă învârtiţi, aşteptând experienţa. Şi, în tot acest timp, voi o trăiţi.

  O trăiţi fără să ştiţi, ceea ce e echivalent cu a nu o trăi deloc.

  Vai de mine, ne învârtim în cerc.

  Da, aşa este. Şi, în loc să ne învârtim în cerc, poate că ar trebui să devenim cercul însuşi. N-ar trebui să fie un cerc vicios Ar putea fi unul sublim.

  Renunţarea