Te referi la bogăţie materială?

  Mă refer la lucrurile de bază pe care un bărbat ar vrea să le transmită copiilor lui. Mă refer la lucrurile foarte simple pe care un bărbat ar vrea să le ofere soţiei lui.

  Înţeleg. Consideri că obligaţia ta în viaţă este să oferi toate aceste lucruri. Pentru asta îţi închipui tu că ţi-a fost dată viaţa?

  Nu sunt sigur că aş face această afirmaţie. Nu pentru asta e viaţa mea, dar ar fi, desigur, plăcut dacă aceste lucruri ar reprezenta cel puţin un rezultat adiacent.

  Hai s-o luăm de la capăt. Pentru ce crezi tu că ţi-a fost dată viaţa?

  E o întrebare bună. În decursul anilor i-am dat o grămadă de răspunsuri diferite.

  Care e răspunsul tău acum?

  Sentimentul meu este că am două răspunsuri; un răspuns se referă la ceea ce mi-ar plăcea să văd de acum înainte şi celălalt la ceea ce văd acum.

  Care este răspunsul în legătură cu ceea ce ai vrea să vezi?

  As vrea să-mi văd viaţa ca fiind evoluţia sufletului meu. Aş vrea să-mi văd viaţa ca fiind expresia şi trăirea ca experienţă a acelei părţi din mine pe care o iubesc cel mai mult. Partea din mine care este compasiune şi răbdare şi dăruire şi ajutor. Parte din mine care înseamnă a şti, a fi înţelept, a ierta şi. a iubi.

  Vorbeşti de parcă ai fi citit deja cartea asta!

  Da, e o carte frumoasă, la nivel ezoteric, dar încerc să-mi dau seama cum s-o pun „în practică”. Ceea ce văd în viaţa mea reală este supravieţuirea de zi cu zi.

  Şi unul îl exclude pe celălalt?

  Păi.

  Crezi că ezotericul exclude supravieţuirea?

  Ca să-ţi spun cinstit, mi-ar plăcea să fac ceva mai mult decât să supravieţuiesc. Toţi anii ăştia nu am făcut decât să supravieţuiesc. Observ că am rămas în acelaşi loc. Aş dori să se termine lupta pentru supravieţuire.

  Observ că a trăi de la o zi la alta este încă o luptă. Aş vrea să fac mai mult decât doar să supravieţuiesc. Aş vrea să prosper.

  Şi ce numeşti tu a prospera?

  Să am destul ca să nu-mi mai bat capul de unde fac rost de bani; fă nu mai fie un stres permanent să fac rost de bani de chirie sau să plătesc nota de telefon. Vreau să spun – şi-mi pare rău că sunt atât de prozaic – că noi discutăm aici despre viaţa reală şi nu despre o imagine aeriană, romantică şi spiritualizată a vieţii, ca cea pe care o descrii Tu în întreaga carte.

  Mi se pare Mie, sau disting o notă de furie?

  Nu e vorba de furie, cât de frustrare. Am jucat „jocul ăsta de-a spiritualitatea” de vreo 20 de ani încoace şi uite unde am ajuns. La un pas de azilul de săraci. Tocmai mi-am pierdut serviciul şi iarăşi nu mai am de unde să fac rost de bani. Zău că am obosit de atâta luptă. Am 49 de ani şi mi-aş dori un pic de siguranţă în viaţă, ca să-mi pot dedica mai mult timp „treburilor legate de Dumnezeu” şi de „evoluţia” sufletului etc. Inima mea este alături de acest gen de idei, dar viaţa mă trage în altă direcţie.

  Ai spus foarte multe lucruri aici şi presupun că vorbeşti în numele a o mulţime de oameni care au trăit aceste experienţe.

  Am să răspund pe rând acestui adevăr, pentru ca să poţi înţelege şi analiza răspunsul cu uşurinţă.

  Nu ai jucat „jocul ăsta de-a spiritualitatea” de vreo 20 de ani încoace, ci ai stat doar pe margine (nu vreau să consideri că te pedepsesc, fac doar o afirmaţie). Sunt de acord că de vreo două decade priveşti acest joc; cochetezi cu el; îl experimentezi din când în când. dar până de curând nu am simţit că te dedici cu adevărat lui.

  Să fie foarte clar: „a juca un joc spiritual” înseamnă să-fi dedici întreaga minte, întregul corp, întregul suflet procesului de a-ţi crea Sinele după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

  Acesta este procesul de realizare de Sine despre care au scris Misticii Orientali. Este procesul de salvare căruia i s-a dedicat însăşi mare parte din teologia occidentală.

  Este un act de supremă conştiinţă de zi cu zi, oră cu oră, moment cu moment. Înseamnă a alege şi a realege fiecare clipă. Este creaţia care merge înainte. O creaţie conştientă. Creaţie cu un scop înseamnă a folosi instrumentele creaţiei despre care am mai discutat, a le folosi în mod conştient şi cu intenţie sublimă.

  Asta înseamnă „să joci acest joc spiritual”. Spune-mi, de cât timp o faci?

  Nu nici n-am început.

  Nu trece de la o extremă la alta şi nu fi atât de aspru cu tine însuţi.

  Te-ai dedicat acestui proces – eşti angajat în el mai mult decât îţi închipui. Dar nu faci asta de 20 de ani încoace – ori ceva de genul ăsta.

  Adevărul este că nu e important de cât timp te-ai angajat. Eşti angajat acum”? Numai asta contează.

  Să trecem la următoarea afirmaţie a ta. Mi-ai cerut să văd unde ai ajuns şi te descrii ca fiind „la un pas de azilul de săraci”. Mă uit la tine şi văd cu totul altceva. Văd o persoană care este la un pas de azilul de bogaţi! Te simţi ca şi cum ai fi aproape de a cădea în neant şi eu te văd ca fiind foarte aproape de Nirvana.

  Totul depinde de ce consideri tu că este „recompensă” şi spre ce scop te îndrepţi. Dacă obiectivul vieţii tale este să capeţi ceea ce tu numeşti siguranţă, atunci înţeleg şi-Mi dau seama că eşti „la un pas de azilul de săraci”. Dar chiar şi această afirmaţie poate fi corectată, pentru că, prin recompensa pe