class="Italic _idGenCharOverride-1">Ferestre întunecate, tradusă imediat și la Moscova.

1957

Laureat al Premiului de Stat pentru Literatură.

1958

• Se căsătorește cu Eta Vecksler de care se va despărți în 1966.

• Apare nuvela Îndrăzneala.

1960

Scrie nuvela Friguri (apărută în 1963) inspirată din călătoria în Vietnam.

1962

Apare romanul Risipitorii.

1963

Susține o rubrică la Scînteia Tineretului, răspunzînd la întrebările cititorilor.

1965

Călătorește la Viena unde participă la un colocviu privind problemele romanului contemporan.

• Apare romanul Ciuma de Albert Camus în traducerea Etei și a lui Marin Preda cu o prefață de Constantin Ciopraga.

1966 mai

Celebra întîlnire cu studenții Facultății de Filologie din București (mărturiile sînt publicate în revista Amfiteatru).

1967

Apare romanul Moromeții, vol. II.

• Este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.

• Publică piesa Martin Borman, a cărei premieră va avea loc în luna decembrie pe scena Teatrului Național

1968

Apare romanul Intrusul, premiat de Uniunea Scriitorilor.

• O cunoaște pe Elena Mitev cu care se va căsători și care îi va dărui doi fii: Nicolae și Alexandru.

1970

Se înființează Editura Cartea Românească al cărei director devine.

• Adrian Păunescu îl determină să susțină o rubrică permanentă în revista Luceafărul: în fiecare săptămînă Marin Preda răspunde la o întrebare.

• Apare fulminantul eseu Obsedantul deceniu.

• Tălmăcește, împreună cu Nicolae Gane, Demonii lui Dostoievski.

1971

• O vizită, împreună cu Adrian Păunescu, făcută președintelui Nicolae Ceaușescu se încheie cu exprimarea limpede a hotărîrii scriitorului: „dacă introduceți realismul socialist, eu mă sinucid!”.

1972

Apare romanul Marele singuratic (premiul Uniunii Scriitorilor).

• Realizează cartea de convorbiri provocate de Florin Mugur.

• Este sărbătorit la Uniunea Scriitorilor cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 de ani.

1973–1974

Documentare intensă pentru romanul Delirul.

• Apare ediția definitivă a volumului Întîlnirea din pămînturi.

• Este ales membru corespondent al Academiei Române.

1975

Apare romanul Delirul, tipărit în milioane de exemplare.

1976

Regizorul Iulian Mihu realizează filmul Marele singuratic.

1977

Apare volumul Viața ca o pradă (premiul Uniunii Scriitorilor).

1978

Începe scrisul sistematic la trilogia Cel mai iubit dintre pămînteni.

1980

Apare romanul Cel mai iubit dintre pămînteni. Primește cartea cu cel mai grav interes, așa cum mărturisesc toți cei care l-au văzut în acele clipe.

• 15 mai, ziua care se va încheia cu noaptea veșnică.

• Scriitorul asistase la Mogoșoaia la o aniversare de familie, după ce avusese întîlniri în București cu Nicolae Breban, Maria Ivănescu (soția prietenului Cezar Ivănescu), Dumitru M. Ioan, Mircea Dinescu. A doua zi, în loc să călătorească la Focșani pentru lansarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni, Cornel Popescu și Dan Claudiu Tănăsescu îl află pornit spre călătoria cea lungă.

• La 21 mai intră la Domnul și Marin Preda, fiind așezat în cimitirul Bellu alături de Eminescu și Sadoveanu.

• Mai tîrziu, deasupra negrului mormînt este așezat bustul realizat de sculptorul Horia Flămînd.

Referințe istorico-literare

Marin Preda, omul și opera, a suscitat un interes aparte în critica, istoria literară și în memorialistica și eseistica românească, vreme de șase decenii, din 1948, de la apariția volumului său de debut Întîlnirea din pămînturi și pînă astăzi. Nici un alt creator contemporan nu a cunoscut o tratare atît de complexă, care însumează cîteva zeci de mii de pagini de referință. Bibliografia ce i se dedică numără peste o mie cinci sute de titluri de cărți, cronici, destăinuiri, documente, ceea ce nu s-a întîmplat în cazul celorlalți scriitori din epocă.

Moartea, cu totul neașteptată, a tensionat conștiința cititorilor, contribuind la definitiva așezare a lui Marin Preda între reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii române contemporane. Dramaticul sfîrșit venea la scurt interval după ce tirajul de masă al trilogiei Cel mai iubit dintre pămînteni răscolise conștiințele cititorilor.

Trăind încă, literatura română s-ar fi îmbogățit, neîndoios, cu alte creații, și drumul său ascendent, ca expresie a artei profesioniste, îndreptățește regretul încheierii destinului marelui scriitor. Moartea a grăbit dintr-odată luminiscența constelaței sale, în care se înscriau Moromeții, Intrusul, Delirul, Imposibila întoarcere, Cel mai iubit dintre pămînteni și toate celelalte volume, rod al unei munci scriitoricești de patru decenii. Cu simțul acut al „aventurii conștiinței”, Marin Preda a năzuit să ducă spațiul cultural românesc spre culmile desăvîrșite în scrisul modern de mari personalități ale lumii precum Kafka și Hemingway, Steinbeck și Faulkner, Gorki și Joyce, Céline și Camus, Borges și Marquez. Drumul, mereu ascendent, uimește, la fiecare nouă lectură, și sporește dimensiunea, devenită mult mai clară în perspectiva timpului, a unei opere de excepție înfăptuită de un scriitor ajuns astăzi de interes mondial.

Creația literară a lui Marin Preda este acum bine cunoscută, atît din edițiile și tirajele scrierilor, cît și din mărturii și interpretări. Fundamentale deslușiri au adus, în decursul vremii, Mihai Ungheanu, „autor și al celei dintîi monografii, publicată încă în timpul vieții scriitorului” și Eugen Simion, Ov. S. Crohmălniceanu și Al. Piru, Paul Georgescu și Nicolae Ciobanu, Dumitru Micu și Nicolae Manolescu, Ion Bălu și Vasile Popovici, Cornel Ungureanu și Ion Cristoiu, Victor Crăciun și Valeriu Cristea, Marin Sorescu și Mircea Zaciu, atîția alți cercetători și critici literari.

Victor CRĂCIUN

§

Că opera lui Marin Preda este expresia unei literaturi evoluate, care și-a pus cele mai importante probleme ale scrisului și le-a rezolvat, stă mărturie conștiința literară a scriitorului. Există un polemism implicit al literaturii lui care a atras de la început atenția comentatorilor.

Dacă despre unii scriitori români s-a spus că sînt simple forțe ale