Tabloul al doilea „Si îndat-au chemat pe vezirul şi i-au poruncit să să scrie ferman şi să trimită capigiu împărătesc să meargă să tae pe Vodă, să-i aducă capul la împărăţie, pentru prea multă răutate şi sărăcie ce au făcut raialilor împărăteşti din Valahia. şi de grab vezirul au poruncit unui capigiu iscusit şi maestru a tăea pre cei mari cu cumpetare. şi i-au zis vezirul: «Iată fermanul împărătesc şi cu putere mare şi cu straşnica poruncă, ia-1 şi mergi la Valahia de tae capul beiului de acolo şi-1 adă spre a-1 vedea preaputernicul nostru împărat. Că iaste nevrednic a fi bei. şi de nu vei împlini porunca capul ţi-1 voi tăia». Capigiul luând fermanul s-au închinat vezirului şi gătindu-să au plecat, luând cu el un harap groaznic la chip şi mare, cu îndrăzneală la ucidere, buzat la gură. şi viind pre drum, pre la hanurile de beilicuri nu spunea nimănui unde merge şi cu ce treabă iaste trimis. Ci cu cumpătare din conac în conac mergea cu grăbire. Pentru că domnii tării au oameni turci, hangiii le dă plată bani multi de ispitesc pe cei ce trec de la împărăţie la Bucureşti. şi dacă dovedesc că merg la Vodă cu poruncă ori de bine ori de rău, cu mare grăbire merg înainte şi spun lui Vodă ca să să păzească, şi iau bacşişuri mari de bani.

  Deci sosind capigiul la Bucureşti au mers la hanul beilicului după obiceai şi şezând la han trei zile au spus că merg la Dii la Căpitan-paşa, şi la Ostrov cu porunci împărăteşti. şi lui Vodă iar asemenea i-au spus cel ce au fost trimis de au cercetat pentru venirea capigiu-lui. Deci capigiul gătindu-să cu ai lui au încălecat şi au mers de au intrat în curtea domnească şi au descălecat la scară şi intrând în casă la logofeţie au zis să facă aretare beiului, că are a vorbi cu Măria sa din gură, cuvânt de taină de la dragomanul Măriii sale de la Ţarigrad şi iaste călătoriu de nu poate zăbovi. şi ducând pe capigiu la vel postelnic şi spuind şi lui, au mers postelnicul la Vodă şi i-au spus. Vodă au zis «lasă-1 să vie». Postelnicul au zis: «ba să-i spunem că eşti Măria ta zaif, că are cu el şi un arap groaznic». Vodă au zis: «asa au obiceiul capigiii de iau cu ei câte un om groaznic pentru mândrie, ci să vie să vedem ce-mi va spune de la dragoman». Postelnicul au mai ispitit pe capigiu şi au zis că: «Măria sa este acum cam zaif. Ci la întoarcerea sa va veni iar pe la Bucureşti şi va afla vreme de va vorbi cu Măria sa.» Capigiul a zis: «Eu având fermanuri către Căpitan-paşa pentru turburarea Pazvandului şi pentru alte trebi împărăteşti şi voi să merg şi la Ostrov la haian, şi de acolo nu întorc pe aici, căci pe aici am venit într-adins să-i spui ceale ce mi-au spus dragomanul Măriii sale. Ci voi să vorbesc cu Măria sa cinci, sasa cuvinte şi să plec, că nu poci zăbovi.»

  Postelnicul mergând la Vodă şi mai spunându-i zisele capigiului, i-au zis: «să vie să spue». Deci postelnicul au zis capigiului: «Te pofteşte Măria sa.» şi mergând capigiul cu arapul au intrat în iatac la Vodă şi i-au părut bine că au apucat înăuntru. şi făcându-i capigiul obişnuita închinăciune cu mâna după obiceiul turcesc, asemenea şi Vodă către capigiu, 1-au poftit să şază, şi au şăzut în pat pe salte lângă Vodă, iar arapul au şăzut pe laviţă sau pe un scaun. Dat-au capigiului cafea şi cebuc, iar harapul n-au primit. şi înce-pând a vorbi unul cu altul, întrebând Vodă pe capigiu de cele ce sunt la împărăţie, capigiul i-a spus cele ce au ştiut. şi înfiorându-se Vodă de vederea harapului, au făcut semn postelnicului să mai cheme ciuhodari în casă, grăindu-i frantozeste. şi esind postelnicul afară, harapul au sărit repede în spinarea lui Vodă puindu-i latul în gât. Capigiul au slobozit amândouă pistoalele o dată în pântecele lui Vodă, harapul îl sugruma cu latul, trăgând cu amândouă mâinile jos din pat. şi fiind şi Vodă cu virtute, de să zvârcolea, capigiul au înfipt hangerul în pântecele-i de i-au vărsat sângele: harapu şedea pe el de îi frângea grumazii, iar cebucciul şi peschergiu au început a tipa. şi când a slobozit pistoalele au sărit ciohodarii şi au sosit postelnicul cu ei. Dar capigiul au strigat: «Dur bre (stai mă), ferman», şi au stătut toţi, n-au îndrăsnit să facă nimic, dacă au auzit de ferman. Harapul au tăiat capul lui Vodă, încă izbindu-să Vodă viu şi tă-vălindu-să în sânge. şi puindu-i ştreangul în picioare i-au tras trupul pe scări jos în curte şi dezbrăcându-1 au luat banii, ceasornicul şi inelele harapul, şi trupul 1-au lăsat în mijlocul curţii gol. Iar doamna Hangerliului cu fetele ei şi cu copiii tipa şi sărea pe ferestre afară de frică, că se temea să nu o taie şi pe ea şi pe copiii ei. [.] şi zăcând până a doua zi, nimenea nu îndrăznea să zică sau să întrebe ceva. Harapul au jupuit capul lui Vodă şi spălând piele de sânge 1-au umplut cu bumbac. [.] Harapul au pus capul lui Vodă pe o tavă şi 1-au dus la Doamna de 1-au pus pe o masă să se uite la el zicându-i: «Iată capul bărbatului tău». Aceasta a făcut ca mai mare jale să dea doamnei şi copiilor, să dea bani să-1 rădice.»2

  Asa povesteşte Dionisie Eclesiarhul, un călugăr mărunt din Oltenia, care a lăsat una din ultimele cronici româneşti în stil vechi, ospăţul dat la Bucureşti, în 1798, în cinstea unui înalt demnitar turc, de către domnitorul Constantin Hangerli, şi sfârşitul aceluiaşi domn, sugrumat în palatul său, din porunca Porţii, la 18 februarie 17993.

  CAPITOLUL ÎNTÂI.

  Un pic de istorie.

  Românii sub jugul otoman: privire asupra „Principatelor" la sfârşitul epocii fanariote.

  Cine erau fanarioţii?

  Călătoria unui domnitor, de la Constantinopol la Iaşi, povestită de