În al doilea rând, numai în spaţiul lui Dumnezeu se realizează Sinele tău şi acesta este scopul – singurul scop – al sufletului tău.

  Când eşti în spaţiul lui Dumnezeu, ştii şi înţelegi că tot ceea ce trăieşti acum ca experienţă este temporar. Îţi spun că Cerul şi Pământul vor trece, dar tu nu. Această perspectivă veşnică te ajută să vezi lucrurile în adevărata lor lumină.

  Poţi defini aceste condiţii şi circumstanţe prezente aşa cum sunt ele cu adevărat: temporare şi temporale. Le poţi folosi apoi ca instrumente – pentru că aceasta şi sunt, instrumente temporare şi temporale – în crearea experienţei prezente.

  Cine crezi tu că eşti? Cine crezi tu că eşti faţă de experienţa numită a pierde un serviciu? Şi, ca să mergem şi la esenţă, cine crezi tu că sunt Eu? Crezi tu că aceasta este o problemă prea mare ca să o pot rezolva Eu? Crezi că pentru Mine e un miracol prea mare să te scot din acest necaz? Înţeleg că poţi să consideri că este pentru tine ceva mult prea greu, chiar folosind instrumentele pe care ţi le-am dat – dar crezi cu adevărat că e prea greu pentru Mine?

  Din punct de vedere intelectual, eu ştiu că nimic nu e prea greu pentru Dumnezeu. Dar din punct de vedere emoţional, nu cred că sunt prea sigur. Nu dacă Tu poţi să o faci, ci dacă Tu vrei.

  Înţeleg. Deci e o problemă de credinţă.

  Da.

  Nu te îndoieşti asupra capacităţii Mele, ci pur şi simplu asupra dorinţei Mele de a o face.

  Vezi Tu, eu încă trăiesc această teologie care spune că s-ar putea ca, undeva, să existe o lecţie pentru mine. Încă nu sunt sigur că se presupune că eu am o soluţie. E posibil să se presupună că eu am o problemă. Poate că aceasta este una dintre acele „încercări” despre care tot îmi vorbeşte teologia mea. Aşa că îmi fac griji că s-ar putea ca această problemă să nu fie rezolvată. Că aceasta ar fi una dintre acele treburi pentru care Tu ai de gând să mă laşi să mai stau pe aici.

  Poate că acum e un moment potrivit să mai discutăm o dată cum interacţionez Eu cu tine, deoarece tu crezi că se pune problema de dorinţa Mea, iar Eu îţi spun că e vorba de dorinţa ta.

  Eu vreau pentru tine ceea ce tu vrei pentru tine. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu nu stau aici şi judec cererile tale una după alta, hotărând dacă ar fi cazul să ţi se ofere ceva.

  Legea Mea este legea cauzei şi efectului, nu legea lui Mai Vedem Noi. Nu există nimic ce tu nu poţi să ai, dacă tu alegi să ai ceva. O să ţi-l dau, chiar înainte să Mi-l ceri. Crezi ce spun?

  Îmi pare rău. Nu. Am văzut prea multe rugăciuni cărora nu li s-a dat răspuns.

  Să nu-ţi pară rău. Ţine-te întotdeauna de adevăr – adevărul experienţei tale. E un lucru pe care îl înţeleg, pe care îl respect şi nu am nimic împotrivă.

  Asta e bine, pentru că eu nu cred că voi căpăta orice aş cere. Viaţa mea nu a fost o mărturie în acest sens. De fapt, eu rareori primesc ceea ce cer, iar când se întâmplă, mă consider al naibii de norocos.

  E o alăturare interesantă de cuvinte. Se pare că ai o opţiune. În viaţă poţi să fii ori al naibii de norocos, ori binecuvântat de norocos. Eu aş dori ca tu să fii binecuvântat de norocos dar, desigur, nu Mă voi amesteca niciodată în deciziile tale.

  Adevăr îţi spun Eu ţie: întotdeauna capeţi ceea ce creezi şi creezi în permanenţă.

  Eu nu judec creaţiile pe care tu le invoci. Eu, pur şi simplu, îţi dau puterea să invoci mai multe – şi mai multe, şi mai multe, şi mai multe. Dacă nu-ţi place ceea ce tocmai ai creat, alege din nou. Treaba Mea, ca Dumnezeu, este să-ţi ofer întotdeauna această oportunitate.

  Îmi spui că nu ai căpătat întotdeauna ceea ce ai dorit. Eu am venit aici ca să-ţi spun că tu ai căpătat întotdeauna ceea ce ai provocat prin gândurile tale.

  Viaţa este întotdeauna un rezultat al gândurilor tale despre ea – inclusiv gândul tău realmente creator că tu rareori capeţi ceea ce alegi.

  Acum, în situaţia de faţă, te vezi ca victimă a faptului că ţi-ai pierdut serviciul. Adevărul este că tu nu ai mai ales acest serviciu. Nu te-ai mai trezit dimineaţa nerăbdător să pleci la lucru, ci ai început să te trezeşti îngrozit. Nu te-ai mai simţit fericit la locul tău de muncă, ci ai început să nu-l mai poţi suferi. Ai început chiar să-ţi imaginezi că faci altceva.

  Crezi că asta nu înseamnă nimic? Îţi subestimezi puterea. Adevăr îţi spun Eu ţie: viaţa ta se desfăşoară potrivit cu intenţiile tale în ceea ce o priveşte.

  Deci, care e intenţia ta acum? Intenţionezi să dovedeşti teoria că viaţa rareori îţi aduce ceea ce alegi? Sau intenţionezi să demonstrezi Cine Eşti cu Adevărat şi Cine Sunt Eu?

  Sunt mâhnit, jenat, aspru pedepsit.

  Şi îţi serveşte la ceva? De ce, pur şi simplu, nu iei la cunoştinţă acest adevăr şi nu te îndrepţi către el? Nu are rost să te autoincriminezi. Observă ceea ce ai ales şi alege din nou.

  Dar de ce sunt eu întotdeauna gata să aleg ceea ce este negativ şi apoi să-mi trag o palmă pentru asta?

  La ce te aştepţi. De mic copil ţi s-a spus că eşti „rău”. Accepţi că ai fost născut în „păcat”. A te simţi vinovat este un răspuns învăţat.

  Ţi s-a spus să te simţi vinovat pentru lucruri pe care le-ai făcut cu mult înainte să poţi face, de fapt, ceva.