Această aşa zisă stare de imperfecţiune în care ţi s-a spus că ai venit pe lume este ceea ce teologii tăi au neobrăzarea de a numi păcatul originar. Şi chiar este păcatul originar – dar nu al vostru. Este primul păcat care a fost aruncat asupra voastră de o lume care nu ştie nimic despre Dumnezeu, dacă crede că Dumnezeu ar vrea sau ar putea crea ceva imperfect. Unele dintre religiile voastre au construit întregi teorii teologice în jurul acestei concepţii greşite. Şi chiar aşa şi este – literalmente – o concepţie greşită, pentru că orice concep Eu – tot ceea ce fac Eu să aibă viaţă – este perfect; o reflecţie perfectă a perfecţiunii însăşi, făcută după chipul şi asemănarea Mea.

  Pentru a justifica ideea unui Dumnezeu care pedepseşte, religiile voastre au simţit nevoia să creeze ceva care să Mă înfurie.

  Şi astfel, chiar şi acei oameni care duc vieţi exemplare simt cumva nevoia să fie salvaţi. Dacă ei nu simt nevoia de a fi salvaţi de ei înşişi, atunci simt nevoia de a fi salvaţi de propria lor imperfecţiune implantată. Astfel, (spun aceste religii) mai bine ai face ceva – şi repede – pentru că, altfel, ajungi direct în iad.

  Până la urmă, aceasta s-ar putea să nu îmbuneze un Dumnezeu furios, răzbunător şi ciudat, ci ar putea să dea viaţă unor religii furioase, răzbunătoare şi ciudate. Şi, în felul acesta, religiile perpetuează. În felul acesta, puterea rămâne concentrată în mâinile a puţini oameni, mai degrabă decât să fie trăită prin acţiunile a mulţi oameni.

  Bineînţeles că voi alegeţi în mod constant gândul cel mai mărunt, ideea cea mai meschină, conceptul de cea mai mică valoare despre voi înşivă şi puterea voastră, ca să nu mai vorbim despre Mine şi puterea Mea. Aşa aţi fost învăţaţi.

  Doamne, cum pot eu să scap de ceea ce am învăţat?

  Bună întrebare şi adresată exact cui trebuie!

  Poţi să scapi de ceea ce ai învăţat, citind şi recitind această carte. Citeşte-o, iarăşi şi iarăşi, până când înţelegi fiecare pasaj, până când fiecare cuvânt îţi devine familiar. Când vei putea cita altora pasaje din ea, când îţi vei putea aduce aminte fraze din ea în mijlocul orelor tale cele mai negre, atunci „vei fi scăpat de învăţătură”.

  Mai sunt încă atât de multe lucruri despre care vreau să Te întreb; atât de multe lucruri pe care vreau să le ştiu.

  Chiar aşa. Ai început cu o listă foarte lungă de întrebări. Hai să ne întoarcem la ea.

  Când voi învăţa eu destul despre relaţii ca să fiu în stare să le fac să fie armonioase? Există vreo modalitate de a fi fericit într-o relaţie? E oare nevoie ca relaţiile să te solicite în permanenţă?

  Nu trebuie să înveţi nimic despre relaţii. Trebuie doar să demonstrezi ceea ce ştii deja.

  Există o modalitate de a fi fericit într-o relaţie şi aceasta este să foloseşti relaţiile pentru scopul pentru care au fost destinate şi nu pentru scopul pe care i le-ai atribuit tu.

  Relaţiile te solicită în mod constant, te cheamă în mod constant să creezi, să exprimi şi să trăieşti experienţa unor aspecte din ce în ce mai grandioase despre tine însuţi, a unor viziuni din ce în ce mai măreţe despre tine însuţi, a unor versiuni şi mai magnifice despre tine însuţi. Nicăieri în altă parte decât într-o relaţie nu poţi să faci acest lucru mai imediat, mai cu impact şi mai curat. De fapt, fără o relaţie, nu poţi să o faci deloc.

  Numai printr-o relaţie cu alţi oameni, locuri şi evenimente poţi să exişti în univers (ca o cantitate notabilă, ca un ceva identificabil).

  Aminteşte-ţi că tu nu exişti în absenţa altcuiva sau a altceva. Tu eşti ceea ce eşti în relaţie cu un alt lucru care nu este. Aşa stau lucrurile în lumea relativului, în opoziţie cu lumea absolutului unde locuiesc Eu.

  O dată ce ai înţeles clar acest lucru, o dată ce l-ai aprofundat, binecuvântezi în mod intuitiv absolut fiecare experienţă, oricare întâlnire umană şi în special relaţiile umane personale, pentru că le vezi ca fiind constructive în cel mai înalt sens.

  Vezi că ele pot fi folosite, trebuie să fie folosite, sunt folosite (chiar dacă vrei sau nu) pentru a-l construi pe Cine Eşti cu Adevărat.

  Această construcţie poate fi o creaţie magnifică a propriului tău proiect conştient sau o configuraţie strict întâmplătoare. Tu poţi să alegi să fii o persoană care a rezultat, pur şi simplu, din ceea ce s-a întâmplat sau din ceea ce ai ales tu să fii şi să faci, legat de ceea ce s-a întâmplat. Doar în ultima formă, creaţia Sinelui devine conştientă. Doar într-a doua experienţă, Sinele devine realizat.

  Binecuvântează deci fiecare relaţie şi consider-o pe fiecare ca fiind specială şi cea care ajută la formarea lui Cine Eşti şi cine alegi să fii acum.

  Întrebarea ta e legată de relaţiile umane individuale cu caracter romantic şi înţeleg de ce. Lasă-mă deci să Mă refer în mod specific şi pe larg la relaţiile umane de dragoste – aceste lucruri care continuă să vă dea atâtea dureri de cap! Când relaţiile umane de dragoste eşuează (relaţiile niciodată nu eşuează cu adevărat, decât în sensul strict omenesc, adică ele nu produc ceea ce vreţi voi să producă), ele eşuează pentru că s-a intrat în aceste relaţii din motivaţii greşite.

  („Greşit” este desigur un termen relativ, însemnând ceva ce este măsurat ca opus la ceea ce este „corect” – orice ar fi acesta! Ar fi mult mai potrivit să spun pe limba voastră că „relaţiile eşuează – se schimbă cel mai adesea – când se intră în ele din motive care nu sunt în totalitate benefice pentru supravieţuirea lor, sau care nu le favorizează”.)

  Majoritatea oamenilor intră într-o relaţie, gândindu-se mai degrabă la ceea ce pot să obţină din ea,