— Știiu eu…?

— Nu-i așa? Ea se aplecă spre el și zise: Nu trebuie să ne relatezi ce este. Cred că nu ne interesează.

Arthur zâmbi. La fel făcură și camarazii lui.

— Eu nu am fost reticent față de niciunul dintre cei care s-au interesat, așa că vă puteți ridica și o lua la fugă, ca să evitați să vă spun.

— Hm…, exclamă Marie și oftă. Dacă nu ar fi atât de greu să găsim alt loc… deci, bine. Zi-ne. Vom suporta cu stoicism.

— Bine, începu Arthur împingând într-o parte paharul cu bere, pentru a-și face loc să își împreuneze profesional palmele. Problema pe care mi-am pus-o eu este următoarea: Ce ar fi fost dacă sir Charles Babbage nu ar fi construit mașina lui analitică? Cum ar fi arătat lumea acum?

Marie ridică din sprâncene:

— Și? Cum ar fi arătat?

Helene se miră. Marie era mereu dezinteresată când Helene aducea vorba despre programare ori despre computere.

— Da, cum ar fi fost? se montă Arthur. Celor mai mulți oameni nu le este clar că existența mașinii analitice a impulsionat multe alte evoluții, nu doar în știință, ci și în tehnică și chiar în politică. Ar fi putut Imperiul Britanic să ajungă o putere mondială fără toate calculatoarele din băncile și asigurările britanice? Greu de spus. Oricum, ele i-au garantat supremația pe mările lumii. Probabil că imperiul ar fi luat naștere, dar ar fi avut o bază militară considerabil mai puternică. Am fi avut noi astăzi computere? Cu siguranță nu. Probabil că nici televiziune nu am fi avut.

— Dar de ce nu ar fi construit-o? interveni Helene.

Arthur păru că abia acum lua act de existența ei.

— Ce vrei să spui?

— Babbage a fost la vremea lui un important om de știință, zise Helene. Și a avut această idee. De ce să nu o fi pus în practică?

— Oh, ar fi putut de exemplu să eșueze din cauza banilor, zise Arthur. Am aflat dintr-un reportaj că în anul 1842 proiectul era pe muchie de cuțit. Predecesoarea mașinii analitice, mașina de calculat, a fost construită de Babbage între 1820 și 1822 din bani proprii, dar numai pentru a primi de la guvern finanțare pentru o mașină mai mare.

— Și a primit finanțarea, spuse Helene.

— Da. Dar în 1837 a avut ideea unei mașini mult mai complexe, mașina analitică, și a neglijat proiectul mașinii de calculat. S-a ajuns la o dispută cu guvernul, care deja investise o mulțime de bani – milioane de mărci în banii de astăzi – fără niciun rezultat. Și astfel în 1842 s-a încheiat un acord de finanțare în favoarea lui Babbage, dar cu mare greutate. Eu întreb ce ar fi fost dacă lucrurile ar fi stat altfel?

— Atunci ar fi construit-o altcineva. Așa cum America ar fi fost descoperită de altcineva, dacă nu ar fi făcut-o Columb.

— O mașină cu patruzeci și cinci de mii de componente de înaltă precizie, înaltă de trei metri și lungă de nouăsprezece metri?

— Pornind de la conceptul Babbage și alți oameni au construit mașini de calculat. Helene se mira cum de devenise atât de sociabilă, însă nu era suficient de tare ca să se oprească. Ca și cum ideea plutea în aer, aș zice. Asta se vede deja din faptul că lady Ada a dezvoltat principiile fundamentale ale programării imediat ce l-a contactat pe Babbage și el i-a explicat modul de funcționare al mașinăriei sale. Ea nici măcar nu a avut o astfel de mașinărie în funcțiune și programul ei de calculare a numerelor lui Bernoulli a funcționat ulterior de la bun început. Era imperios. Era computerului trebuia să înceapă.

— Eu contest asta, se opuse Arthur.

— Și alte ere trebuiau să înceapă, adăugă Helene. Așa cum scria Babbage în autobiografia sa: „Imediat ce analytical engine a luat naștere, trebuia în mod necesar ca ea să indice științei direcția viitoare”. Pentru că exista conceptul. Era suficient, de exemplu, ca cineva care luase parte la dezvoltarea electricității să își pună imediat întrebarea cum să o folosească pentru obținerea unei mașini analitice îmbunătățite. Cu alte cuvinte – un computer.

Uitase complet de tot ce era în jurul ei – petrecerea, Marie, ceilalți studenți, lumina soarelui, tot. Mai existau doar ea și acest Arthur care susținea niște lucruri cu care ea nu era de acord.

— Tu ai dreptate, recunoscu el. Dar tocmai de aceea este importantă întrebarea ce ar fi fost dacă… Dacă Babbage ar fi eșuat, indiferent de motiv. Eu cred că ar fi fost dat uitării…

— Lucrările științifice nu sunt date uitării pur și simplu!

— Pe atunci, da. Și cum spuneam, academicienii se ramolesc cam repede. Ei ar fi clasat analytical engine ca irealizabilă, alături de perpetuum mobile, și niciodată nu s-ar mai fi gândit la ea.

Cineva o atinse pe Helene pe umăr. Era Marie, Otto venise și orchestra cânta. Marie îi spuse:

— Noi ne ducem să dansăm, da?

— Da, sigur, răspunse absentă Helene. Duceți-vă.

După ce Marie și Otto plecară, Arthur zise:

— Iată un exemplu: cel mai mare impuls pentru dezvoltare l-a primit computerul, după cum se știe, în timpul războiului mondial. Anterior cele mai multe aparate erau doar jucării având la bază mecanica analytical engine, iar Rețeaua Internațională era o încercare-laborator a câtorva universități deosebit de țicnite. Apoi a venit războiul, tatăl tuturor lucrurilor, s-a introdus computerul la manevrarea armelor, la comunicațiile cifrate, la optimizarea producției de armament și așa mai departe și când războiul s-a terminat, computerele erau aparatele cele mai performante. Li se puteau încredința spre rezolvare munci pe care înainte de război le puteau face numai oamenii. Rezultatul? Un șomaj imens, cauzator de sărăcie și nemulțumire și așa mai departe. El se aplecă deasupra mesei spre ea și îi șopti la ureche: Dacă nu ar fi existat computerul, poate că Hitler nu ar fi ajuns la putere niciodată. Ce zici de asta?

Helene îl privi complet surprinsă de parfumul aspru bărbătesc pe care îl emana.

— Ce?

El se așeză