Cel care-şi pune prima întrebare spune „eu sunt sufletul meu”.

  Cei care au urechi de auzit să audă, pentru că adevăr vă spun Eu vouă: într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare:

  Ce ar face dragostea acum?

  Nici o altă întrebare nu mai este relevantă, nici o altă întrebare nu mai are înţeles, nici o altă întrebare nu mai are vreo importanţă pentru sufletul tău.

  Ajungem acum la un punct unde interpretarea e foarte delicată, deoarece acest principiu al acţiunii sponsorizate de dragoste a fost foarte mult greşit înţeles – şi această înţelegere greşită a dus la resentimente şi mânie în viaţă – care la rândul lor au provocat atât de multe devieri de la calea cea dreaptă. Secole întregi aţi fost învăţaţi că acţiunea sponsorizată de iubire ia naştere din alegerea de a fi, a face şi a avea orice care aduce cel mai înalt bine pentru celălalt.

  Adevăr vă spun Eu vouă: cea mai înaltă alegere este aceea care produce cel mai mare bine pentru tine.

  Aşa cum se întâmplă în cazul celor mai adânci adevăruri spirituale, această afirmaţie duce imediat la interpretări greşite. Misterul se luminează puţin în momentul în care cineva hotărăşte care este cel mai înalţ „bine” pe care şi-l poate face lui însuşi. Iar în momentul în care este realizată alegerea absolut cea mai înaltă, misterul dispare, cercul se închide şi cel mai înalt bine pentru tine devine cel mai înalt bine pentru celălalt.

  E nevoie de o viaţă întreagă să înţelegi acest lucru – şi mai mult decât o viaţă ca să-l duci la bun sfârşit – pentru că acest adevăr se învârte în jurul unuia şi mai mare: ceea ce faci pentru Sinele tău, faci şi pentru altul. Ceea ce faci pentru altul, faci şi pentru Sinele tău.

  Aceasta, pentru că tu şi cu celălalt sunteţi unul. Şi aceasta pentru că:

  Nu există nimic altceva în afară de Tine.

  Toţi Maeştrii care au venit pe planeta voastră v-au învăţat acest lucru. („Adevărat, adevărat vă spun Eu vouă, ceea ce aţi făcut celui mai mic dintre fraţii Mei, Mie Mi-aţi făcut.”18) Această frază a rămas pentru majoritatea oamenilor doar ca un mare adevăr ezoteric, cu foarte puţină aplicaţie în practică. În realitate este, dintre toate, adevărul ezoteric cel mai uşor de pus în practică.

  Într-o relaţie, este important să ne amintim de acest adevăr, deoarece, fără el, relaţia ar fi foarte dificilă.

  Să ne întoarcem la aplicarea în practică a acestei fraze înţelepte şi să ne îndepărtăm de aspectul ei pur spiritual şi ezoteric.

  Adesea, în cadrul vechiului mod de interpretare, oamenii cu bune intenţii, care vor binele şi mulţi dintre ei foarte religioşi au acţionat aşa cum au crezut ei că ar fi cel mai bine pentru cealaltă persoană din cadrul relaţiei. Din nefericire, acest lucru a adus în multe cazuri (în majoritatea cazurilor) numai rău asupra celuilalt. A adus numai purtare urâtă. A făcut ca relaţia să nu mai funcţioneze.

  În cele din urmă, persoana care încearcă să facă „ceea ce trebuie” faţă de celălalt şi anume – să ierte repede, să arate compasiune, să depăşească în permanenţă anumite probleme şi greşeli de comportament, devine mânioasă şi plină de resentimente şi nu mai are încredere în nimeni, nici măcar în Dumnezeu. Cum poate un Dumnezeu drept să pretindă un astfel de sacrificiu, suferinţă nesfârşită şi lipsă de fericire, chiar dacă se fac în numele dragostei?

  Răspunsul este că Dumnezeu nu pretinde aşa ceva. Dumnezeu îţi cere ca tu să te incluzi pe tine însuţi printre cei pe care-i iubeşti.

  Dumnezeu merge chiar mai departe. Dumnezeu sugerează – recomandă – ca tu să te pui pe tine pe primul loc.

  Spun acest lucru, pe deplin conştient că unii dintre voi îl vor numi blasfemie, vor spune că nu este Cuvântul Meu şi că alţii dintre voi vor face ceea ce ar putea să fie chiar mai rău: îl vor accepta drept cuvântul Meu şi îl vor interpreta greşit, sau îl vor distorsiona pentru a le conveni propriilor lor scopuri, pentru a justifica acţiuni neDumnezeieşti.

  Adevăr vă spun Eu vouă: niciodată nu veţi face acţiuni neDumnezeieşti, dacă vă veţi aşeza pe voi înşivă pe primul plan în cel mai înalt sens al cuvântului.

  Dar, dacă v-aţi surprins făcând vreo acţiune neDumnezeiască ca rezultat al dorinţei de a face ce e mai bine pentru voi, confuzia nu constă în faptul că v-aţi pus pe voi pe primul plan ci, mai degrabă, în înţelegerea greşită a ceea ce este mai bine pentru voi.

  Desigur că a hotărî ce este mai bine pentru voi vă va obliga, de asemenea, să hotărâţi ce aveţi de gând să faceţi. Acesta este un pas pe care mulţi oameni îl ignoră. Ce vrei să faci? Care este scopul tău în viaţă? Fără un răspuns la aceste întrebări, problema a ceea ce este „cel mai bun” în orice situaţie dată va rămâne un mister.

  Din punct de vedere practic – şi din nou lăsăm ezoterismul de-o parte – dacă te gândeşti ce este mai bine pentru tine în situaţii în care ţi s-a făcut un rău, cel mai mic lucru pe care îl vei face va fi să opreşti acest rău. Iar acest gest va fi bun atât pentru tine cât şi pentru cel care-ţi face rău.

  Pentru că, până şi celui care face rău i se face un rău când i se permite să continue.

  Neoprindu-l pe cel care face rău, nu-l vindeci, ci îi faci şi mai rău.

  Pentru că, dacă el consideră că răul său este acceptabil, atunci ce învaţă? Dar, în cazul în care el descoperă că răul făcut de el nu va mai fi acceptat, oare ce i se permite să înveţe? De aceea, a te purta cu ceilalţi cu dragoste nu înseamnă, în mod necesar, a le permite să facă ce vor.