Ca apa să nu încalce Legea Lui,

Când El a marcat fundaţiile Pământului

Atunci am fost pe lângă El ca supraveghetor.

Şi eu eram zilnic plăcerea Lui

Bucurându-mă totdeauna înaintea Sa,

Bucurându-mă pe pământul său ospitalier,

Iar bucuria meu fiind compania fiilor oamenilor.

Tatăl Ceresc domneşte pentru eternitate,

El este învăluit în majestate şi putere.

El este din totdeauna!

Mulţimile se înalţă ca valurile, O, Doamne,

Şi-şi ridică vocile lor,

Ca valurile mari ale apelor.

Tatăl Ceresc din înălţimi

Este mai puternic decât zgomotul numeroaselor ape,

Şi chiar decât cele mai puternice valuri ale mării.

Numele Lui va dăinui în veci,

Numele Lui va fi de-a pururi,

Şi toţi Copiii Luminii vor fi binecuvântaţi în El,

Şi toţi oamenii vor chema binecuvântarea Lui.

Fie ca întreg Pământul să fie saturat

Cu gloria Tatălui Ceresc,

A Maicii Pământeşti,

Şi a tuturor sfinţilor îngeri.

Eu am căpătat vederea interioară

Şi prin Spiritul Tău din mine

Am aflat secretul Tău minunat.

Prin pătrunderea Ta mistică

Mi-ai făcut un izvor de cunoaştere

Să se dezvolte în mine,

O fântâna de putere, revărsând ape vii,

Un torent de iubire şi înţelepciune atotcuprinzătoare

Asemănătoare splendorii Luminii Eterne.

Îngerul Creaţiei

Cine a măsurat apele

În căuşul palmei Sale,

Şi a măsurat Cerul cu palma,

Şi a adunat praful Pământului

Într-o cupă,

Şi a cântărit munţii şi colinele,

Pe o balanţă?

Soarele se înalţă şi Fraţii se adună împreună;

Ei pleacă să lucreze câmpurile.

Cu spatele lor solid şi inimile lor vesele

Ei lucrează împreună în Grădina Fraternităţii.

Ei sunt Făuritorii Binelui,

Deoarece ei realizează binele Tatălui Ceresc.

Ei sunt spiritul, conştiinţa şi sufletul celor

Care învaţă Legea şi luptă pentru Ea.

Ei lucrează pământul cu ambele mâini,

Ca deşerturile să se coloreze în verde şi auriu.

Cu mâinile lor ei aşază temelia

Pe care se va construi împărăţia Cerurilor pe pământ.

Ei sunt mesagerii Îngerului Creaţiei:

În ei este revelată Legea Sfântă.

O, Tată Ceresc, cât de diverse sunt operele Tale!

Tu le-ai făcut toate cu înţelepciune;

Pământul este plin de bogăţiile Tale.

Tu ai creat izvoarele în văi

Care curg printre coline.

Tu potoleşti setea tuturor animalelor pe câmpuri

Şi faci să crească iarba pentru vite.

Tu fixezi copacii puternici în locurile lor,

Ca păsările cerului să-şi facă în ei cuiburile

Şi să cânte frumos printre ramuri.

Tu ai pus ierburile în serviciul omului

Ca el să-şi poată obţine hrana din pământ.

În mâinile Fraţilor toate darurile Tale dau roade,

Pentru că ei construiesc împărăţia Cerurilor pe Pământ.

Tu Ţi-ai deschis mâinile Tale pline cu bunuri,

Tu le-ai trimis Spiritul Tău, prin care ei au fost creaţi

Şi, împreună cu sfinţii Tăi îngeri,

Ei vor reînnoi faţa Pământului.

O, Tu, Tată Ceresc,

Unicule!

Revelează Copiilor Luminii:

Care este locul de pe Pământ

Unde se află fericirea supremă?

Tatăl Ceresc a răspuns:

Este locul pe care unul din Fraţi

Care urmează Legea Sfântă păşeşte

Cu gândurile sale bune, cuvintele sale bune şi actele sale bune

Al cărui spate este solid la lucru,

Ale cărui mâini nu sunt leneşe,

Care îşi înalţă vocea în deplin acord cu Legea.

Este sfânt locul în care unul din Fraţi

Recoltează din abundenţă grâu, iarbă sau fructe,

Unde udă solul uscat,

Sau seacă pe cel prea umed.

Pentru că pământul a fost dat în grija Copiilor Luminii

Care îl păstrează ca pe o comoară şi îl îngrijesc,

Şi aduc din adâncimile lui numai

Ce este necesar pentru hrana corpului.

Binecuvântaţi sunt Copiii Luminii

A căror bucurie este împlinirea Legii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii ziua,

Şi se unesc cu îngerii Tatălui Ceresc noaptea.

Din buzele lor s-a povestit istoria

Care serveşte ca învăţătură fiilor oamenilor.

Se spune că pomii se adunară cândva

Să-şi aleagă un rege peste ei

Şi ei îi cerură măslinului:

„Domneşte asupra noastră.”

Dar măslinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la fertilitatea mea

Demnă de Dumnezeu şi de oameni

Pentru a deveni regele pomilor?”

Şi pomii se adresară smochinului:

„Vino tu şi domneşte asupra noastră.”

Dar smochinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la dulceaţa şi bunătatea fructului meu

Pentru a deveni regele pomilor?”

Atunci pomii s-au adresat viţei de vie:

„Vino şi domneşte asupra noastră.”

Dar viţa de vie le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la vinul meu,

Plăcerea lui Dumnezeu şi a oamenilor

Pentru a vă deveni conducător?”

Omul Legii care îşi îndeplineşte sarcina

Nu are nevoie de alte binecuvântări.

Îngerul Păcii

Pentru ca pământul să fie umplut cu Pacea Tatălui Ceresc, la fel cum apele acoperă marea.

Voi invoca Îngerul Păcii

Al cărui suflu este prietenos

Şi a cărui mână poartă puterea.

În împărăţia Păcii nu există nici foame, şi nici sete,

Nici vânt rece, şi nici vânt cald,

Nici bătrâneţe, şi nici moarte.

În împărăţia Păcii

Atât animalele cât şi oamenii vor fi nemuritori,

Plantele vor fi eterne, apele nu vor seca,

Hrana vieţii nu vor lipsi niciodată.

S-a spus că munţii vor aduce Pacea lumii,

Iar colinele joase – dreptatea.

Va fi pace cât timp vor dăinui soarele şi luna

De-a lungul tuturor generaţiilor.

Pacea va cădea ca ploaia peste iarba cosită,

Ca aversa ce udă pământul.

Sub domnia Păcii, Legea va creşte puternic

Şi Copiii Luminii vor stăpâni pământul

De la un ţărm la altul, până la sfârşitul lui.

Împărăţia Păcii îşi are izvorul

În Tatăl Ceresc.

Prin forţa Lui a fixat trainic munţii

Şi a făcut zorile şi apusul

Să se bucure în Lumină.

El face să curgă spre pământ râul Legii,

Pentru a-l uda şi îmbogăţi.

El împrospătează pământul cu ploi bogate.

Ele stropesc păşunile deşertului

Şi bucură ambele pante ale colinelor joase.

Păşunile sunt populate cu turme;

Văile, de asemenea, sunt acoperite de grâu;

Ele strigă de bucurie şi, de asemenea, cântă.

O, Tată Ceresc,

Adu, pe pământul Tău domnia Păcii!

Atunci ne vom aminti cuvintele

Aceluia care i-a învăţat pe vechii Copii ai Luminii:

Eu dau pacea Maicii tale Pământeşti -

Corpului tău

Şi pacea Tatălui tău Ceresc -

Spiritului tău.

Şi fie ca pacea lor

Să domnească printre Fiii Oamenilor.

Veniţi la Mine