Şi care suferiţi în luptă şi chin!

Pentru că pacea Mea vă va întări şi reface.

Pentru că pacea Mea este mai mult decât plină de bucurie.

De aceea Eu te salut totdeauna astfel:

Pace ţie!

Aşa să faci şi tu, mereu, când vă salutaţi unul pe altul

Pentru ca pacea Maicii tale Pământeşti

Să coboare în corpul tău,

Iar în spiritul tău,

Pacea Tatălui Ceresc.

Şi atunci vei afla pacea cu tine însuţi

Pentru că împărăţia Legii este în tine.

Întoarce-te la fraţii tăi şi dă-le şi lor pacea

Pentru că fericiţi sunt aceia care luptă pentru pace,

Pentru că ei vor găsi pacea Tatălui Ceresc.

Şi dă pacea ta fiecăruia,

Aşa cum Eu ţi-am dat ţie pacea Mea.

Pentru că pacea Mea este de la Dumnezeu.

Pace ţie!

Tatăl Ceresc

În împărăţia Cerurilor

Există lucruri necunoscute şi minunate.

Prin Cuvântul Său există toate lucrurile.

Există lucruri mai mari decât acestea

Care ne sunt încă ascunse,

Căci noi nu vedem decât o mică parte din lucrarea Sa:

Tatăl Ceresc a creat toate lucrurile.

Frumuseţea cerului, gloria stelelor,

Luminează locurile cele mai înalte ale Mării Cereşti.

Santinele ale Celui Preaînalt, ele păzesc ordinea lor

Şi nu slăbesc supravegherea niciodată.

Priviţi curcubeul şi lăudaţi pe Acela care l-a făcut;

El este foarte frumos în strălucirea sa.

El înconjoară cerul cu un cerc glorios

Şi a fost făcut de mâinile Celui Preaînalt.

Prin Legea Sa, El face să cadă zăpada

Şi trimite rapid fulgerele judecăţii Sale.

Toate comorile sunt deschise

Şi norii zboară ca nişte păsări.

Prin marea Sa putere, El face să încremenească norii

Şi împrăştie grindina.

La privirea Sa, munţii se cutremură

Şi la dorinţa Sa bate vântul din sud.

Zgomotul tunetului face pământul să tremure:

El face furtunile din nord şi viforul

Şi împrăştie zăpada ca păsările-n zbor,

Iar ochiul se minunează

De frumuseaţea albului din ea,

Iar inima este uimită în faţa ploii.

Astfel cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu

Şi bolta înstelată arată lucrările Sale.

Cine a creat apele

Şi cine a creat plantele?

Cine a supus vântului norii furtunii,

Cursurile de apă şi chiar cele mai mici ape?

Cine, O, Tată Ceresc,

Este Creatorul Legii Sfinte în sufletele noastre?

Cine a creat lumina şi întunericul?

Cine a creat somnul şi orele animate ale zilei?

Cine face ca soarele şi stelele

Să-şi urmeze neabătute drumul lor?

Cine a stabilit cum va creşte luna

Şi cum va descreşte?

Cine, dacă nu Tu, Tată Ceresc,

A creat aceste lucruri glorioase?

Doamne, Tu ai fost sălaşul nostru

În toate generaţiile.

Înainte de formarea munţilor,

Chiar înainte de crearea pământului şi a lumii

Din eternitate, Tu ai fost Legea.

Numele Tău este înţelegerea,

Numele Tău este înţelepciunea,

Numele Tău este Binefăcătorul,

Numele Tău este Inaccesibilul,

Numele Tău este cel care a făcut Adevărul,

Numele Tău este Atotvăzătorul,

Numele Tău este Vindecătorul,

Numele Tău este Creatorul.

Tu eşti Păzitorul nostru,

Tu eşti Creatorul şi Sprijinitorul,

Tu eşti Cunoscătorul şi Spiritul.

Tu eşti Legea Sfântă.

Aceste nume au fost ale Tale

Înainte de Creaţia Cerului,

Înainte de facerea apelor şi plantelor,

Înainte de naşterea sfântului nostru părinte Enoh.

Înainte de începerea timpului,

Tatăl Ceresc a plantat Sfântul Arbore al Vieţii,

Care se înalţă pentru veşnicie în mijlocul Mării Eterne.

Sus pe ramurile sale cântă o pasăre

Şi numai aceia care au ajuns acolo

Şi au auzit cântecul misterios al păsării

Vor vedea pe Tatăl Ceresc.

Ei îl vor întreba numele Său.

Şi El le va răspunde: Eu sunt Cel ce Sunt,

Eu sunt Eternul acum şi întotdeauna.

O, Tu, Tată Ceresc,

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul!

Gloria Ta este deasupra cerurilor.

Când vedem cerurile Tale, lucrarea mâinilor Tale,

Luna şi stelele care s-au făcut din porunca Ta,

Ne întrebăm ce este omul pentru care Te îngrijeşti?

Dar Tu ai făcut o înţelegere

Cu Copiii Luminii

Şi ei merg împreună cu sfinţii Tăi îngeri;

Tu i-ai încoronat cu glorie şi cu onoare,

Tu i-ai făcut stăpâni

Peste lucrările mâinilor Tale

Şi i-ai însărcinat

Cu hrănirea şi protejarea

Tuturor celor ce trăiesc şi cresc pe pământul Tău verde.

O, Tată Ceresc,

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul!

Ascultă vocea care Te imploră:

Unde să fug de Spiritul Tău?

Sau unde să mă feresc de prezenţa Ta?

Dacă mă înalţ la cer, Tu eşti acolo;

Dacă mă afund în iad, Tu eşti acolo;

Dacă eu iau vântul dimineţii

Şi zbor la capătul mării,

Chiar şi acolo mâna Ta mă călăuzeşte,

Şi mâna Ta dreaptă mă susţine.

Dacă eu spun: „Desigur că întunericul mă va ascunde”,

Lumina se va aprinde deasupra mea chiar noaptea;

Şi întunericul nu m-a ascuns de Tine,

Căci noaptea luminează ca ziua.

Pentru Tine întunericul şi lumina sunt tot una,

Căci Tu le eşti Stăpânul.

După cum cerbul tânjeşte după apa pârâului

Tot aşa sufletul meu tânjeşte după Tine, O, Doamne!

Sufletul meu este însetat de Tatăl Ceresc cel Viu.

Legea este lumina şi salvarea mea.

De ce mi-ar fi frică?

Legea este sprijinul şi puterea vieţii mele.

De ce ar trebui să mă tem?

Un singur lucru doresc de la Lege

Pe care îl doresc tot timpul:

Acela de a sălăşlui în casa Legii Toate zilele vieţii mele

Pentru a putea privi frumuseţea Tatălui Ceresc.

Aceia care sălăşluiesc în locul secret al Celui Preaînalt

Vor fi adăpostiţi în umbra Celui Atotputernic.

Noi vom spune Legii:

„Tu eşti refugiul nostru, fortăreaţa noastră;

Noi avem credinţă în Legea Sfântă.”

Şi Tatăl Ceresc

Ne va acoperi cu penele Sale

Şi noi credem în adăpostul Său.

Adevărul Său va fi scutul nostru, pavăza noastră.

Nu ne vom teme de tenebrele nopţii,

Nici de pericolele care ne pândesc ziua,

Nici de ciuma care ameninţă în noapte,

Nici de distrugerea care loveşte la prânz

Pentru că ziua vom merge

Cu îngerii Maicii Pământeşti,

Iar noaptea vom face comuniuni

Cu îngerii Tatălui Ceresc.

Iar când soarele va ajunge la zenit,

Noi vom contempla tăcuţi cele şapte căi ale Păcii

Şi nici un râu nu ne va mai atinge,