poporului. Pe atunci, Jones propovăduia toleranţa interrasială, iar adepţii săi îi ajutau pe sărmani, îi hrăneau, le găseau uneori locuri de muncă. Pe măsură ce congregaţia sa creştea, Jim Jones a început să pretindă tot mai mult devotament şi supunere adepţilor săi. În 1965, urmat de circa o sută de oameni, s-a mutat în California. Secta a început să se dezvolte, au fost înfiinţate nuclee noi, iar Cartierul General s-a stabilit la San Francisco.

Dincolo de imaginea sa publică, de lider spiritual foarte iubit de adepţi, militând pentru armonia interrasială, "părintele" Jones a început să-şi construiască şi în cadrul sectei sale imaginea unui Mesia, venit ca o binecuvântare în mijlocul oamenilor. El i-a determinat pe adepţii săi să-l venereze şi să i se închine în cadrul unor ritualuri tot mai sofisticate. În acelaşi timp, se folosea de numărul tot mai mare al membrilor sectei, precum şi de supunerea lor desăvârşită în faţa ordinelor sale, pentru a-şi spori influenţa politică.

Templul poporului a căpătat amploare. Pentru a avea puterea absolută asupra supuşilor săi, Jim Jones le-a cerut o loialitate absolută, a iniţiat un sistem foarte riguros de disciplinare a "rătăciţilor" şi a început să prezică, în cuvântările sale, sfârşitul lumii în urma unei iminente catastrofe nucleare. Evident, singurii care ar supravieţui holocaustului ar fi cei care credeau sincer în el. În multe din predicile sale ataca rasismul şi sistemul capitalist, însă cele mai virulente atacuri erau îndreptate împotriva inamicilor Templului poporului şi, mai ales, împotriva acelor adepţi care se mai îndoiau de caracterul său mesianic.

Secta a început să-i îngrijoreze tot mai mult pe locuitorii din San Francisco. Rudele celor racolaţi făceau apel la autorităţi, ziarele publicau tot mai multe articole defavorabile lui Jones, iar tensiunea a atins punctul culminant o dată cu o veritabilă bătălie juridică în urma căreia Jim Jones ameninţa să obţină custodia asupra unui băieţel de şase ani, în ciuda opoziţiei rudelor acestuia.

Predicatorul a simţit că zilele sectei sale sunt numărate în California, de aceea a hotărât să plece, împreună cu aproape o mie dintre adepţi, în Guyana. Acolo, izolaţi în jungla înconjurată de mlaştini, au construit aşezarea Jonestown.

Foarte puţine informaţii au mai ajuns în Statele Unite despre ceea ce se petrecea în "comunitatea socialistă creştină" din Jonestown, după cum o denumea însuşi pastorul. Cei care doreau să părăsească secta, sau doar se îndoiau de Jones, erau supuşi unor pedepse severe, mergând de la umilirea publică până la bătăi crâncene.

În noiembrie 1978, Leo Ryan, membru al Congresului Statelor Unite, a plecat spre Guyana spre a verifica informaţiile conform cărora, în Jonestown, oamenii erau ţinuţi împotriva voinţei lor. Ryan a luat cu el câţiva ziarişti şi câteva rude îngrijorate ale unora dintre sectanţi. Ajunşi la Jonestown, au petrecut acolo o seară şi începutul zilei următoare, ascultându-i pe membrii comunităţii cum îşi laudă viaţa paradisiacă. Toţi îşi exprimau dorinţa fermă de a rămâne acolo. Şi totuşi, două familii au reuşit să-i strecoare lui Ryan mesaje în care îl implorau să-i ia cu el la plecare. După încheierea vizitei, în timp ce Ryan, echipa sa şi "ereticii" se pregăteau să urce în avion, câţiva pistolari din garda lui Jim Jones au deschis focul şi au ucis cinci oameni, inclusiv pe Leo Ryan.

În timp ce dinspre pista de aterizare se auzeau împuşcăturile, Jones a adunat toată comunitatea, le-a spus oamenilor că inamicii sunt pretutindeni şi că este timpul să treacă la "sinuciderea revoluţionară", aşa cum o exersaseră, teoretic, de nenumărate ori până atunci. Oamenii de încredere ai lui Jones şi-au luat armele pentru a supraveghea mai bine ritualul. Un bol mare de cristal, conţinând suc de fructe în care se turnaseră sedative şi cianură, a început să circule printre oameni. Adulţii au fost sfătuiţi să-şi ucidă întâi copiii, apoi să-şi ia şi ei viaţa. Câţiva au protestat, însă reacţia mulţimii i-a redus la tăcere.

Acel ultim discurs al lui Jim Jones, întrerupt de intervenţiile unora dintre adepţi, a fost imprimat pe casete audio şi a ajuns apoi la cunoştinţa opiniei publice. Este halucinant ce s-a întâmplat acolo, în numai câteva minute...

Jones: Mi-am dat toată silinţa să vă asigur o viaţă mai bună. Dar în ciuda tuturor încercărilor mele, o mână de oameni, cu minciunile lor, ne-au făcut viaţa imposibilă. Dacă nu putem trăi în pace, atunci să murim în pace!... (mulţimea aplaudă)... Am fost atât de crunt înşelaţi... În următoarele câteva minute unul dintre oamenii din acel avion îl va împuşca pe pilot... Ştiu asta... Nu am plănuit-o, dar ştiu că se va întâmpla... Nu avem scăpare... Aşa că părerea mea este să fiţi blânzi cu copiii, să fiţi blânzi cu bătrânii şi să luaţi poţiunea aşa cum o făceau vechii greci. Să treceţi dincolo în linişte, pentru că noi nu ne sinucidem, acesta este un act revoluţionar... Nu mai există cale de întoarcere. Doar duşmanii se vor întoarce pentru a spune alte şi alte minciuni...

O femeie: Simt că atât timp cât mai există viaţă, există şi speranţă...

Jones: Şi totuşi, cândva fiecare trebuie să moară...

Mulţimea: Aşa este! Aşa este!

Jones: Ce au făcut şi ce fac acei oameni, ce ne pregătesc ei înseamnă o viaţă mai rea decât iadul... Pentru mine, moartei nu este un lucru înspăimântător... Viaţa este cea blestemată... Nu merită să trăim cum vor ei...

Femeia: Dar mi-e frică să mor...

Jones: Nu cred. Nu cred că ţi-e frică...

Femeia: Cred că sunt prea puţini cei care ne-au părăsit, pentru ca o mie două sute de oameni să-şi dea vieţile pentru ei... Mă uit la toţi copiii aceştia şi cred că ei merită să trăiască...

Jones: Eu cred că merită mai mult... merită liniştea. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să părăsim această lume blestemată... (mulţimea aplaudă în delir)

Un bărbat: S-a terminat, surioară... Am trăit o zi minunată... (aplauze)

Al doilea bărbat: Dacă ne spui că trebuie să ne dăm vieţile acum, suntem pregătiţi... (aplauze)

Peste ţipetele copilaşilor forţaţi să înghită otrava, vocea lui Jones se aude insistând asupra necesităţii sinuciderii, grăbindu-i pe oameni...

Jones: Vă rog, luaţi doctoria. Este simplu, foarte simplu. Nu veţi avea convulsii... Nu vă fie teamă să muriţi... Altfel veţi vedea