A doua femeie: Nu trebuie să ne îngrijorăm. Fiecare să-şi păstreze calmul şi să încerce să-i liniştească pe copii... Ei nu plâng de durere, ci numai pentru că gustul poţiunii este puţin amar...

A treia femeie: Nu este nimic de plâns. E ceva care ar trebui să ne înveselească... (aplauze)

Jones: Vă rog, pentru numele lui Dumnezeu, să trecem mai repede peste asta... Este o sinucidere revoluţionară. Nu este o simplă sinucidere menită să ne distrugă... (vocile se roagă: "Tată.."; aplauze)

Al treilea bărbat: Tatăl ne-a adus atât de departe. Eu aleg să merg cu El mai departe...

Jones: Trebuie să murim cu demnitate. Mai repede, mai repede, mai repede... Trebuie să ne grăbim... Încetaţi istericalele. Moartea este de un milion de ori mai preferabilă decât să trăim încă o zi din viaţa asta blestemată... Dacă aţi şti ce vă aşteaptă, aţi fi fericiţi că treceţi dincolo în noaptea asta...

A patra femeie: A fost o mândrie să merg alături de voi în această permanentă luptă revoluţionară... nu îmi mai pot dori altceva decât să-mi dau şi viaţa pentru socialism, pentru comunism. Îţi mulţumesc, Tată, pentru tot...

Jones: Doamne, primeşte-ne vieţile... Nu ne sinucidem. Facem un act revoluţionar de sinucidere, pentru a protesta împotriva unei lumi inumane...

A doua zi, când echipele trimise de autorităţi au ajuns în Jonestown, au descoperit acolo o privelişte terifiantă. Sute de cadavre zăceau în jurul podiumului de pe care le vorbise Jim Jones. Sectanţii muriseră îmbrăţişaţi sau ţinându-se de mână. Doar câţiva se pare că rezistaseră, motiv pentru care li s-a turnat otrava cu forţa pe gât ori li s-a injectat. Cadavrul lui Jim Jones se afla printre cele ale adepţilor săi.

Întreaga lume a fost şocată de ceea ce s-a întâmplat în micuţa aşezare din jungla Guyanei. Nimeni nu putea înţelege cum au ajuns sute de oameni simple marionete, cum şi-au urmat liderul fără să raţioneze, cum au ajuns să-i îndeplinească dorinţele şi să se supună într-atât, încât să-şi omoare copiii şi apoi să se sinucidă. Această carte îşi propune să dea un posibil răspuns la astfel de întrebări. Mai ales că tot ceea ce s-a întâmplat la Jonestown nu reprezintă un caz singular. Chiar dacă numărul victimelor nu a atins asemenea dimensiuni ca în Guyana, istoria s-a repetat, în linii mari, cu secta davidienilor, în 1993.

David Koresh, conducătorul sectei, a refuzat să permită autorităţilor accesul în veritabilul fort pe care îl construise, din lemn, în apropiere de localitatea Waco, din Texas. Oamenii legii voiau să verifice unele zvonuri conform cărora membrii cultului îşi maltratau copiii. Forţând intrarea în fort, patru agenţi federali au fost ucişi în cadrul unui schimb de focuri cu sectanţii baricadaţi în interior. A urmat un asediu de cincizeci şi una de zile. Deşi unii dintre membrii cultului au părăsit fortăreaţa, Koresh a refuzat să se predea. În cele din urmă, poliţiştii au hotărât să dea asaltul decisiv, precedat de aruncarea unor grenade cu gaz lacrimogen în incinta fortului. În lupta ce a urmat, clădirile au fost cuprinse de flăcări şi mistuite complet în mai puţin de treizeci de minute. Cercetările ulterioare au demonstrat că focul fusese pus de davidieni, după ce, mai întâi, şi-au ucis copiii, într-un gest disperat de a refuza să se predea. Nimeni dintre cei aflaţi înăuntru nu a scăpat din incendiu. După ce s-au stins flăcările, au fost descoperite rămăşiţele a şaptezeci şi cinci de persoane. Şi din nou au apărut întrebări de genul: "Cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva?"

În 1995, de data aceasta în Europa, opinia publică a fost din nou şocată de sinuciderea colectivă a unora dintre adepţii sectei Templul soarelui, ale căror trupuri au fost găsite într-o vilă izolată din Elveţia. Şi exemplele pot continua.

Însă cazurile amintite până acum reprezintă doar urmările duse până la extrem ale unor încercări de remodelare totală a gândirii umane, în cadrul uno: secte, care, la început, par cu totul inofensive. Numeroase alte exemple, fără conotaţia tragică a celor de mai sus, dar generând o îngrijorare la fel de mare, apar aproape la tot pasul. Adepţii cultului Hare Krishna au dezvoltat tehnici extrem de subtile de manipulare, nu numai pentru a face noi prozeliţi, ci şi cu scopul de a strânge fonduri pentru sectă, pe stradă, de la trecători obişnuiţi. Membrii sectei Biserica Unificării, conduse de sud-coreeanul Sun Myung Moon, participă periodic, pe stadioane, la ceremoniile unor căsătorii în masă. Mii de cupluri sunt unite în acelaşi timp, fără ca mirii să se fi cunoscut vreodată. Cuplurile sunt alcătuite de Moon şi de suita sa. Adepţii sectei Copiii Domnului, conduse de David Berg, îşi donează de bună-voie întreaga avere bisericii, în fapt conducătorului acesteia. În România, conform relatărilor din presă, tinerii adepţi ai unei pseudosecte, conduse de un anume Gregorian Bivolaru, participă la orgii sexuale în grup, ajungând chiar să accepte un ritual în care îşi beau unul altuia urina, convinşi fiind de liderul lor că aceasta reprezintă un "izvor de sănătate".

Din nou apar întrebări de genul: "Cum este posibil?"

Trebuie amintit, ca o ironie a sorţii, că atunci când echipele trimise de autorităţi au sosit la locul tragediei din Jonestown au văzut deasupra podiumului înconjurat de sute de cadavre, de unde Jones îşi ţinuse discursurile, o pancartă pe care scria cu litere de-o şchioapă: "ACEIA CARE NU ÎŞI AMINTESC TRECUTUL, SUNT CONDAMNAŢI SĂ-L REPETE".

Tocmai pentru a nu se repeta un astfel de trecut, şi nu numai de aceea, o asemenea carte este necesară...

Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate până la cele ale căror urmări se văd după ani de zile sau chiar după decenii, de la unele utilizate pentru influenţarea unei anumite persoane, într-o anumită împrejurare, până la altele axate pe remodelarea unei întregi societăţi.

Pe lângă exemplele de până acum, cu largă rezonanţă, este interesant de amintit şi un caz de manipulare din cele aparent fără prea mare importanţă.

În 1736, Benjamin Franklin mărturisea că a utilizat învăţămintele din înţelepciunea populară ca strategie politică. Episodul va fi cunoscut