În cazul tău, profesorii aceştia greşesc. Tu nu suferi de o lipsă de preţuire de sine. De fapt, cea mai mare solicitare în viaţa ta a fost să-ţi controlezi ego-ul.

  Unii au spus că e vorba de prea multă preţuire de sine!

  Iată-mă iarăşi ruşinat şi îndurerat, dar Tu ai dreptate.

  Spui tot timpul că eşti ruşinat şi îndurerat, ori de câte ori îţi spun, pur şi simplu, un adevăr despre tine.

  Ruşinarea este răspunsul unei persoane care îşi implică încă ego-ul în întrebarea: Cum sunt văzut de ceilalţi?

  Invită-te să treci mai departe.

  Încearcă un nou răspuns;

  Încearcă să râzi.

  E-n regulă.

  Problema ta nu e preţuirea de sine. Eşti binecuvântat să te autopreţuieşti din abundenţă. Majoritatea oamenilor o fac. Cu toţii aveţi o părere foarte bună despre voi înşivă şi aşa şi trebuie. Prin urmare, preţuirea de sine nu este o problemă pentru marea masă de oameni.

  Atunci, care este problema?

  Problema este lipsa de înţelegere a principiilor abundenţei, de obicei însoţită de o uriaşă judecare greşită a „binelui” şi „răului”.

  Să-ţi dau un exemplu.

  Te rog.

  Gândeşti că banii sunt răi. Gândeşti că Dumnezeu este bun. Fii binecuvântat! De aceea, în sistemul tău de gândire, Dumnezeu şi banii nu merg împreună.

  Păi, într-un anumit sens, presupun că-i adevărat. Aşa gândesc eu.

  E foarte interesant cum gândeşti. Pentru că, în felul acesta, îţi vine foarte greu să iei bani pentru ceva bun.

  Vreau să spun că, dacă un lucru este considerat de către tine ca fiind „bun”, sub aspect bănesc consideri că valoarea lui ar fi mai mică. Deci, cu cât ceva este „mai bun” (adică, mai valoros), cu atât consideri că merită mai puţini bani.

  Nu eşti singurul care gândeşte aşa. Aceasta este părerea întregii tale societăţi. Aşa că, profesorii voştri câştigă nimica toată, în timp ce dansatoarele de bar câştigă o avere. Conducătorii voştri primesc foarte puţin în comparaţie cu sportivii, astfel încât ei simt că trebuie să fure ca să compenseze diferenţa. Preoţii şi rabinii voştri trăiesc cu pâine şi apă, în timp ce puneţi bani pe fruntea lăutarilor.

  Ia gândeşte-te. Voi insistaţi să obţineţi ieftin toate lucrurile care au o valoare intrinsecă pentru voi.

  Savantul singuratic care caută un remediu pentru SIDA trebuie să cerşească bani, în timp ce femeia care scrie o carte despre o sută de noi poziţii în materie de sex şi susţine seminarii la sfârşit de săptămână şi face casete despre aceasta. obţine o grămadă de bani.

  Acest mod de a face toate lucrurile pe dos a devenit o obişnuinţă pentru voi şi provine dintr-o gândire greşită.

  Gândirea greşită este felul vostru de a percepe noţiunea de bani. Îi iubiţi şi totuşi spuneţi că ei sunt rădăcina tuturor relelor. Îi adoraţi şi totuşi îi numiţi „profit ruşinos”. Spuneţi că o persoană este „îngrozitor de bogată” şi, dacă o persoană devine într-adevăr bogată făcând fapte „bune”, imediat deveniţi suspicioşi şi consideraţi că este un lucru „rău”.

  Aşa că, un doctor ar face mai bine să nu câştige prea mulţi bani, sau ar fi bine să înveţe să fie mai discret în privinţa câştigului său. Cât despre un pastor – vai! – ar face mai bine să se abţină de la a câştiga bani, pentru că, altfel, iese scandal mare.

  Vezi deci cum, în mintea voastră, o persoană care îşi alege vocaţia cea mai înaltă trebuie să fie plătită cel mai puţin.

  Mm. da.

  Da, „mm. da” este corect. Ar trebui să te gândeşti la asta, pentru că e un gând atât de greşit.

  Credeam că nu există noţiunea de „corect” sau „greşit”.

  Nu există. Există doar ceea ce vă convine vouă şi ce nu vă convine.

  Termenii „corect” şi „greşit” sunt relativi şi Eu îi folosesc în felul acesta, ori de câte ori îi menţionez. În cazul de faţă, relativ la ceea ce vă convine vouă – relativ la ceea ce spuneţi voi că vreţi – gândurile voastre despre bani sunt gânduri greşite.

  Adu-ţi aminte că gândurile sunt creatoare. Deci, dacă voi credeţi că banii sunt răi, dar vă consideraţi pe voi ca fiind buni. ei bine, poţi înţelege unde este conflictul.

  Cât despre tine, fiul Meu, tu te comporţi exagerat în acest conflict de conştiinţă în care este implicată întreaga rasă umană. Pentru majoritatea oamenilor, conflictul nu este chiar atât de uriaş cum îţi apare el ţie. Majoritatea oamenilor îşi câştigă existenţa într-un mod pe care-l urăsc, aşa că nu le pasă că primesc bani. Cum s-ar zice, un „rău” pentru alt „rău”. Dar ţie îţi place foarte mult ceea ce faci în fiecare clipă a vieţii tale. Eşti înnebunit după activităţile pe care ţi le aduni grămadă în fiecare zi.

  De aceea, ca tu să primeşti sume mari de bani pentru ceea ce faci ar fi, în sistemul tău de gândire, să iei ceva „rău” pentru ceva „bun”, iar acesta este un lucru inacceptabil.

  Mai degrabă ai muri de foame decât să obţii „un profit ruşinos” pentru un serviciu cinstit pe care-l faci. ca şi când acest serviciu ar deveni cumva necinstit, pentru că iei bani pentru el.

  Iată deci adevărata ambivalenţă în ceea ce priveşte banii. O parte din tine îi respinge şi o parte din tine suferă că nu-i are. În acest moment, universul nu ştie ce să facă, pentru că a primit de la tine două gânduri diferite. De aceea, viaţa ta în ceea ce priveşte banii merge în salturi, deoarece tu continui să gândeşti despre bani în salturi.

  Tu nu ai o imagine clară; chiar nu ştii ce este adevărat pentru tine. Universul seamănă cu o mare maşină Xerox; el produce, pur şi simplu, nenumărate copii ale gândurilor tale.

  Există deci un singur mod de a schimba totul.

  Trebuie să-ţi schimbi felul de a gândi.

  Şi cum pot să-mi schimb eu felul de a gândi? Aşa gândesc