Mulţi dintre voi aţi mers un drum destul de lung, după cum îţi spuneam. Dar aţi făcut puţine progrese. Aşa că n-ar trebui să ai senzaţia că, după toate aceste vieţi, ai ajuns „doar” aici. Unii dintre voi sunteţi fiinţe foarte evoluate, cu un foarte puternic simţ al Sinelui.

  Ştiţi Cine Sunteţi şi ştiţi ce vreţi să deveniţi. Mai mult decât atât, ştiţi chiar şi drumul de a ajunge până acolo.

  Acesta este un semn important. Acesta este un indiciu sigur.

  Pentru ce?

  Pentru ca să vă daţi seama că v-au mai rămas foarte puţine vieţi de trăit.

  Şi ăsta este un lucru bun?

  Este – pentru tine. Şi este, pentru că aşa îl consideri tu. Cu puţin timp în urmă, tot ceea ce voiai să faci era să rămâi aici. Acum, tot ce vrei să faci este să pleci. Acesta este un semn foarte bun.

  Nu cu mult timp în urmă ai omorât – gâze, plante, copaci, animale, oameni – acum nu poţi să omori nimic, fără să ştii exact ce faci şi de ce. Acesta este un semn foarte bun.

  Nu cu mult timp în urmă, îţi trăiai viaţa ca şi când ea n-ar avea nici un scop. Acum, tu ştii că ea nu are nici un scop – în afară de cel pe care i-l dai tu. Acesta este un semn foarte bun.

  Nu cu mult timp în urmă implorai universul să-ţi aducă Adevărul. Acum, tu îi spui universului adevărul tău şi acesta este un semn foarte bun.

  Nu cu mult timp în urmă, doreai să devii bogat şi renumit. Acum îţi cauţi, pur şi simplu – şi într-un mod minunat – propriul Sine.

  Şi, nu cu mult timp în urmă, îţi era frică de Mine. Acum Mă iubeşti suficient ca să Mă numeşti egalul tău. Toate acestea sunt semne foarte, foarte bune.

  Doamne! Mă faci să mă simt bun.

  Aşa ar trebui să te simţi. Oricine foloseşte cuvântul „Doamne” într-o propoziţie nu poate să fie rău.

  Chiar că ai simţul umorului.

  Eu am inventat umorul!

  Da, ai mai spus-o o dată. Deci, motivul pentru a merge înainte ar fi că nu este nimic altceva de făcut. Asta se întâmplă acum.

  Exact.

  Atunci, dă-mi voie să Te întreb – o să fie măcar un pic mai uşor?

  O, dragul Meu prieten, nici nu-ţi dai seama că pentru tine este mult mai uşor acum, decât a fost cu trei vieţi în urmă.

  Da. O să fie mult mai uşor. Cu cât îţi aminteşti mai multe, cu atât eşti în stare să trăieşti mai multe experienţe şi, ca să zic aşa, cu atât ştii mai mult. Şi, cu cât ştii mai mult, cu atât îţi aminteşti mai mult. Este un cerc. Da, o să fie mai uşor, o să fie mai bine, o să fie mult mai multă bucurie.

  Dar adu-ţi aminte că nimic din toate acestea nu a fost o corvoadă.

  Vreau să spun că ţi-a plăcut tot ce-ai făcut! Fiecare clipă! O, e delicios acest lucru care se numeşte viaţă. E o experienţă de-ţi lasă gura apă, nu-i aşa?

  Da, presupun că da.

  Presupui? Câte alte experienţe de genul ăsta ar trebui să îţi mai ofer? Nu ţi se dă voie să trăieşti absolut orice experienţă? Lacrimi, bucurie, durere, fericire, exaltare, depresie masivă, câştig, pierdere, dat cu banul? Mai există oare şi altceva?

  Poate că ceva mai puţină durere.

  Mai puţină durere fără mai multă înţelepciune te îndepărtează de la scop; nu-ţi permite să trăieşti experienţa bucuriei infinite care este Cine Sunt.

  Ai răbdare. Ai început să câştigi înţelepciune, iar bucuriile tale îţi sunt din ce în ce mai mult oferite fără durere. Şi acesta este un semn foarte bun.

  Tu înveţi să iubeşti fără durere (amintindu-ţi cum s-o faci); să renunţi fără durere; să creezi fără durere; până şi să plângi fără durere. Da, eşti în stare să simţi o durere – fără durere, dacă înţelegi ce vreau să spun.

  Cred că înţeleg. Mă bucur mai mult până şi de dramele propriei mele vieţi. Pot să stau relaxat şi să le văd la justa lor valoare.

  Pot chiar să râd.

  Exact. Şi nu consideri că aceasta înseamnă evoluţie?

  Cred că da.

  Atunci, continuă să evoluezi, fiul Meu. Continuă să devii. Şi continuă să decizi ce vrei să devii în următoarea versiune cea mai înaltă a propriului tău Sine.

  Continuă să te străduieşti să ajungi la aceasta.

  Continuă! Continuă!

  Eşti pe drumul Lucrării lui Dumnezeu, tu şi cu Mine.

  Deci, continuă!

  Te iubesc. Ştii că Te iubesc, nu-i aşa?

  Ştiu că Mă iubeşti. Şi Eu te iubesc.

  Aş vrea să mă întorc la lista mea de întrebări. Sunt atât de multe detalii în care aş vrea să intru pentru fiecare dintre ele. Ştiu că am putea să scriem o carte întreagă numai despre relaţii, dar atunci n-aş mai ajunge la celelalte întrebări.

  Vor mai fi şi alte timpuri, şi alte locuri. Chiar şi alte cărţi. Eu sunt cu tine. Să mergem mai departe. Dacă mai avem timp, ne mai întoarcem.

  În regulă. Următoarea mea întrebare: De ce am senzaţia că, în această viaţă, eu nu atrag destui bani? Sunt oare condamnat să mă zgârcesc şi să am bani cu târâita tot restul vieţii mele? Ce mă opreşte de la a realiza maximum în această privinţă?

  Situaţia asta apare la mai mulţi oameni, nu numai la tine.

  Toată lumea îmi spune că este o problemă de preţuire de sine; o proastă preţuire de sine. O grămadă de profesori New Age mi-au spus că, dacă-ţi lipseşte ceva, asta provine întotdeauna dintr-o lipsă de preţuire de sine.

  Este o simplificare convenabilă.