mă asigura că nu mă vor observa. Nu au cum să ştie că sunteţi  aici, pentru că, altfel, sunt sigur că ar fi mai mulţi oameni afară;  păzesc toate locurile care au legătură cu tine, Harry. Hai să  coborâm, am multe să vă spun şi vreau să ştiu ce s-a întâmplat după ce aţi plecat din Vizuină.

Se duseră în bucătărie, unde Hermione îşi îndreptă  bagheta spre şemineu. Focul se aprinse imediat, făcu pereţii  reci din piatră să pară mai primitori şi lumina se reflectă pe masa lungă de lemn. Lupin scoase câteva berizero din interiorul  pelerinei sale şi luară loc.

— Aş fi venit de acum trei zile, dar a trebuit să scap de Devoratorul Morţii care mă urmărea, spuse Lupin. Deci aţi venit direct aici, după nuntă?

— Nu, spuse Harry, am venit aici abia după ce am dat peste doi Devoratori ai Morţii într-o cafenea de pe Tottenham Court Road.

Lupin îşi vărsă aproape toată bereazero pe piept.

— Poftim?!

Îi explicară ce se întâmplase; când terminară, Lupin părea  îngrozit.

— Dar cum au putut să vă găsească atât de repede? Este imposibil să urmăreşti pe cineva care Apare, în afara cazului în  care te agăţi de el exact atunci când Dispar!

— Şi pare greu de crezut că s-au nimerit pur şi simplu să se plimbe pe Tottenham Court Road chiar atunci, nu-i aşa? spuse

Harry.

— Ne-am întrebat, zise Hermione nesigură, dacă nu s-ar  putea ca Harry să mai aibă încă Identificatorul asupra lui.

— E imposibil, spuse Lupin, iar Ron păru plin de el şi Harry nespus de uşurat. Lăsând totul la o parte, ar şti sigur că Harry  este aici, dacă ar mai avea Identificatorul asupra lui, nu-i aşa?  Dar nu înţeleg cum au putut să vă găsească pe Tottenham  Court Road... asta este îngrijorător, foarte îngrijorător.

Părea tulburat, dar, din punctul de vedere al lui Harry, această întrebare putea să mai aştepte.

— Spune-ne ce s-a întâmplat după ce am plecat. Nu mai  ştim nimic de când ne-a spus tatăl lui Ron că familia este în  siguranţă.

— Păi, ne-a salvat Kingsley, răspunse Lupin. Datorită  avertismentului lui, majoritatea invitaţilor de la nuntă au putut să Dispară înainte să sosească ei.

— Erau Devoratori ai Morţii sau oameni din minister?

interveni Hermione.

— Şi, şi, dar acum s-au unit şi au aceleaşi scopuri şi  convingeri, spuse Lupin. Erau vreo doisprezece, dar nu ştiau că  erai acolo, Harry. Arthur a auzit un zvon cum că l-au torturat  pe Scrimgeour

înainte de a-l omorî, încercând să afle de la el unde erai. Dacă a  fost aşa, înseamnă că nu te-a dat pe mâna lor.

Harry se uită la Ron şi la Hermione - expresiile de pe chipurile lor reflectau amestecul de uimire şi recunoştinţă pe care îl  simţea şi el. Nu prea îl simpatizase niciodată pe Scrimgeour,  dar, dacă ce spunea Lupin era adevărat, ultimul lucru pe care îl  făcuse omul acela fusese să încerce să îl apere pe Harry.

— Devoratorii Morţii au percheziţionat Vizuina de sus până  jos, continuă Lupin. Au găsit vârcolacul - dar nu au vrut să se apropie prea mult de el - şi apoi i-au interogat ore întregi pe aceia dintre noi care au mai rămas. Încercau să obţină  informaţii despre tine, Harry, dar evident că nimeni nu ştia că  fuseseşi acolo, în afară de cei din Ordin.

— În acelaşi timp în care ei au întrerupt nunta, alţi  Devoratori ai Morţii au năvălit în toate casele din ţară care aveau vreo legătură cu Ordinul. Nu a murit nimeni, adăugă el  repede, anticipând întrebarea, dar au fost duri. Au ars casa lui  Dedalus Diggle din temelii, dar el nu era acolo, aşa cum ştiţi, şi  au folosit blestemul Cruciatus asupra părinţilor lui Tonks, tot pentru a afla unde te-ai dus după ce ai plecat de la ei. Sunt bine - puţin tulburaţi, bineînţeles, dar în mare sunt bine.

— Devoratorii Morţii au trecut de vrăjile acelea protectoare? întrebă Harry, amintindu-şi cât de eficiente fuseseră în noaptea când se prăbuşise în grădina părinţilor lui Tonks.

— Harry, ce trebuie să înţelegi tu este că, acum, Devoratorii Morţii au de partea lor întreaga putere a ministerului, spuse Lupin. Îşi permit să facă vrăji violente fără să se teamă că ar  putea fi identificaţi sau arestaţi. Au reuşit să treacă de toate vrăjile defensive pe care le aruncaserăm împotriva lor şi, odată  ajunşi dincolo de ele, nu au încercat să ascundă nicio clipă  motivul pentru care veniseră.

— Şi se mai obosesc să găsească o scuză pentru torturarea  oamenilor, ca să afle unde este Harry? întrebă Hermione pe un  ton puţin iritat.

— Ei bine, ezită, spuse Lupin, apoi scoase un exemplar împăturit al Profetului zilei. Uite, continuă el, împingându-l  peste masă spre Harry. Oricum o să afli mai devreme sau mai târziu - acesta  este pretextul căutării tale.

Harry netezi ziarul. Prima pagină era acoperită aproape în  întregime de o fotografie uriaşă cu chipul său, deasupra căreia  citi titlul:

CĂUTAT PENTRU INTEROGATORIU ÎN LEGĂTURĂ CU  MOARTEA LUI ALBUS DUMBLEDORE

Ron şi Hermione pufniră înfuriaţi, dar Harry tăcu. Dădu ziarul la o parte, nu voia să mai citească, intuia ce scrie. Nimeni  dintre cei care fuseseră în vârful turnului când murise Dumbledore nu ştiau cine îl omorâse de fapt şi, aşa cum Rita  Skeeter spusese deja lumii vrăjitoreşti, Harry fusese văzut  fugind de acolo la câteva clipe după ce căzuse Dumbledore.

— Îmi pare rău, Harry, spuse Lupin.

— Deci Devoratorii Morţii au pus stăpânire şi pe Profetul  zilei? întrebă Hermione mânioasă. Lupin încuviinţă din cap.

— Dar oamenii trebuie să îşi dea seama ce se întâmplă, nu-i  aşa?

— Lovitura a fost bine gândită şi aproape fără să se facă vâlvă deloc, spuse Lupin. Versiunea oficială a morţii lui  Scrimgeour este că şi-a dat demisia, iar locul i-a fost luat de către Pius Thicknesse, care se află sub puterea blestemului  Imperius.

— De ce nu s-a autodeclarat Cap-de-Mort ministrul Magiei?

întrebă Ron.

Lupin râse.

— Nu are de ce să o facă, Ron. În mod efectiv, el este ministru, dar de ce ar vrea să stea la un birou la minister?

Marioneta lui, Thicknesse, are grijă de treburile de zi cu zi,  lăsându-i cale liberă