Aşa cum spuneam, îmi pare rău că nu pot să zic că a fost uşor. N-a fost, dar n-a fost nici greu. Dar fără o motivaţie serioasă sau un scop, totul este greu în viaţă.

DACĂ NU AVEŢI UN MOTIV SERIOS, NU ARE ROST SĂ CITIŢI MAI DEPARTE. O SĂ VI SE PARĂ PREA MULTĂ MUNCĂ.

2. ALEG ZILNIC. Puterea alegerii. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii doresc să trăiască într-o ţară liberă. Dorim puterea de a alege.

Din punct de vedere financiar, cu fiecare dolar pe care îl câştigăm obţinem şi puterea de a ne alege viitorul şi de a fi bogaţi, săraci sau din clasa de mijloc. Obiceiurile de a cheltui reflectă exact cine suntem. Oamenii săraci au obiceiuri proaste în privinţa cheltuielilor.

Am avut multe avantaje de pe urma faptului că atunci când eram copil mi-a plăcut să joc Monopoly. Nimeni nu mi-a spus că Monopoly ar fi un joc doar pentru copii, aşa încât am continuat să-1 practic şi ca adult. Am avut şi un tată bogat care mi-a explicat care este diferenţa între active şi pasive. Cândva de mult, când eram mic, am ales să fiu bogat şi am ştiut că nu trebuia să fac altceva decât să învăţ să dobândesc active, active adevărate. Cel mai bun prieten al meu, Mike, avea deja această coloană a activelor oferită pe tavă, dar tot trebuia să aleagă pentru a învăţa să şi-o menţină. Multe familii bogate îşi pierd activele la generaţia următoare pur şi simplu pentru că n-a fost nimeni format în ideea păstoririi acestor active.

Cei mai mulţi aleg să nu fie bogaţi. 90% din populaţie socoteşte că a fi bogat „e prea complicat”. Şi atunci inventează expresii în acest sens: „Nu mă interesează banii.” Sau: „N-am să mă îmbogăţesc niciodată.” Sau: „Nu trebuie să-mi fac griji, sunt încă tânăr.” Sau: „Când o să adun nişte bani am să mă gândesc şi la viitorul meu.” Sau: „Soţul / soţia mea se ocupă de partea financiară.” Problema acestor afirmaţii este că ajung să lipsească persoana care le alege de capacitatea de a se gândi la următoarele două lucruri: timpul, care este bunul cel mai de preţ, şi învăţatul. Faptul că nu aveţi bani nu trebuie să devină o justificare pentru a nu învăţa. Asta este o alegere pe care o facem zilnic fiecare, adică ce facem cu timpul nostru, cu banii noştri şi cu ceea ce învăţăm noi. Aceasta este puterea alegerii. Cu toţii avem de ales. Eu pur şi simplu am ales să fiu bogat şi această alegere o fac zilnic.

INVESTIŢI MAI ÎNTÂI ÎN EDUCAŢIE. În realitate, singurul bun pe care îl aveţi este mintea voastră, care e cea mai puternică, unealtă pe care o vom putea stăpâni vreodată. Aşa cum spuneam şi despre puterea alegerii, fiecare are de ales, odată ajuns la vârsta potrivită, ce anume vrea să-şi bage în cap. Vă puteţi uita la MTV toată ziua sau puteţi citi reviste de golf sau merge la ore de olărit sau de plan financiar. Voi alegeţi. Majoritatea mai curând cumpără investiţii decât să investească mai întâi în studiul asupra investiţiilor.

O prietenă de-a mea, care este o femeie bogată, a fost jefuită de curând. Hoţii i-au luat televizorul şi aparatul video, dar i-au lăsat toate cărţile. Cu toţii avem de ales. 90% din populaţie cumpără televizoare şi doar 10% cumpără cărţi despre cum se fac afacerile sau casete despre cum să investeşti.

Şi atunci, ce am făcut? Am mers la seminarii. Îmi plac mai ales atunci când durează cel puţin două zile, pentru că îmi place să mă cufund într-un anumit subiect. În 1973, mă uitam la televizor şi tocmai se făcea reclamă la un seminar de trei zile despre felul în care poţi să faci investiţii în afaceri imobiliare fără să plăteşti nici un avans. Am cheltuit 385 de dolari şi datorită acestui curs am câştigat cel puţin 2 milioane de dolari, dacă nu chiar mai mult. Dar ceea ce e şi mai important este că mi-am cumpărat altă viaţă. N-a mai trebuit să muncesc tot restul zilelor datorită acestui curs. Merg la cel puţin două asemenea seminarii anual.

Îmi plac foarte mult casetele audio. De ce? Le pot derula înapoi cu uşurinţă. Tocmai ascultam o casetă a lui Peter Lynch, care spunea ceva cu care n-am fost deloc de acord. În loc să devin arogant şi critic, pur şi simplu am apăsat pe „rewind” şi am ascultat aceste 5 minute din casetă de cel puţin 20 de ori. Poate chiar de mai multe ori. Dintr-odată, fiind foarte receptiv, am înţeles de ce spusese asta. Era ca o vrajă. Era ca şi cum aş fi deschis o fereastră în mintea unuia dintre cei mai mari investitori ai tuturor timpurilor. Am câştigat nişte informaţii extrem de profunde prin intermediul experienţei sale şi a felului în care ştia să o împărtăşească.

Rezultatul net: încă mai gândesc ca pe vremuri, dar am păstrat şi punctul de vedere al lui Peter în privinţa problemelor şi situaţiilor respective. Acum am două gânduri în loc de unul singur, încă o posibilitate de a analiza o problemă sau de a o aborda, şi acesta este un lucru nepreţuit. Acum spun deseori: „Oare cum ar proceda Peter Lynch sau Donald Trump sau Warren Buffett sau George Soros?” Singura posibilitate de a avea acces la această mare putere mentală a lor este să fiu suficient de umil încât să citesc sau să ascult ce au de spus. Oamenii aroganţi sau cu prea mult spirit adesea au o părere proastă despre sine şi se tem să îşi asume riscuri. Vedeţi voi, dacă învăţaţi ceva nou, se presupune că trebuie să faceţi şi nişte greşeli pentru a înţelege bine ceea ce aţi învăţat.

Dacă aţi ajuns să citiţi până aici, înseamnă că nu aveţi probleme cu aroganţa. Rareori cei aroganţi citesc sau cumpără casete. De ce ar face-o? Ei sunt buricul pământului.

Ei sunt cu mult mai „inteligenţi”,