Ce caută sufletul meu să fie?

  Eu.

  Tu.

  Da, Eu. Sufletul tău este Eu şi el ştie asta. El nu face altceva decât să încerce să trăiască această experienţă. Şi ceea ce el îşi aminteşte este că cel mai bun mod de a avea această experienţă este prin a nu face nimic. Nu trebuie să facă nimic, ci să fie.

  Să fie, ce?

  Orice vrei tu să fie. Fericit. Trist. Slab. Puternic. Vesel. Răzbunător. Interiorizat. Orb. Bun. Rău. Bărbat. Femeie. Dă-i tu un nume.

  Chiar asta vreau să-ţi spun. Dă-i tu un nume.

  E foarte profund ce ai spus, dar ce legătură are cu cariera mea? Încerc să găsesc un mod de a rămâne în viaţă, de a supravieţui, de a mă susţine pe mine şi familia mea, de a face ceea ce-mi place să fac.

  Încearcă să fii ceea ce-ţi place să fii.

  Ce vrei să spui?

  Unii oameni câştigă o grămadă de bani făcând ceea ce fac, alţii nu iau nimic şi fac acelaşi lucru. De unde vine diferenţa?

  Unii oameni sunt mai dotaţi decât alţii.

  Asta este prima departajare. Să trecem la a doua. Să vorbim despre doi oameni care sunt relativ la fel de dotaţi. Amândoi au absolvit o facultate, amândoi au fost în fruntea clasei, amândoi înţeleg natura acţiunilor lor, amândoi ştiu cum să-şi folosească instrumentele cu mare uşurinţă şi totuşi unul se descurcă mai bine decât celălalt; unul înfloreşte, în timp ce celălalt se zbate. Despre ce poate fi vorba.

  Locul unde se află.

  Locul unde se află?

  Cineva mi-a spun odată că sunt doar trei lucruri care trebuie luate în considerare când începi o nouă afacere – locul, locul şi locul.

  Adică, nu „Ce ai de gând să faci?”, ci „Unde ai de gând să fii?”

  Exact.

  Asta sună exact ca răspunsul la întrebarea mea. Sufletul este preocupat numai de locul unde urmează voi să fiţi.

  Urmează să fiţi într-un loc numit frică, sau într-un loc numit dragoste? Unde sunteţi – şi de unde veniţi – când daţi piept cu viaţa?

  Cât despre exemplul cu cele două persoane care au aceeaşi calificare, unul are succes şi celălalt nu, asta nu se întâmplă din cauza a ceea ce vreunul dintre ei face, ci din cauza a ceea ce amândoi sunt.

  Unul dintre ei este deschis, prietenos, curtenitor, util, vesel, atent, încrezător, chiar bucuros când munceşte – în timp ce celălalt este închis, distant, indiferent, neprietenos, mohorât, plin de resentimente faţă de ceea ce face.

  Să presupunem că ai alege stări de a fi chiar mai elevate. Să presupunem că ar fi să alegi bunătatea, mila, compasiunea, înţelegerea, iertarea, iubirea. Ce ar fi dacă ar trebui să alegi starea de Dumnezeire? Care ar fi atunci experienţa ta?

  Adevăr îţi spun Eu ţie:

  A fi îl atrage pe a fi şi produce experienţă.

  Tu nu ai venit pe această planetă pentru a produce ceva cu ajutorul trupului tău. Tu ai venit pe această planetă pentru a produce ceva cu ajutorul sufletului tău. trupul tău este, pur şi simplu, instrumentul sufletului tău. Mintea ta este puterea care-ţi face corpul să funcţioneze. Deci, în cazul ăsta, ai o maşinărie de forţă folosită pentru a crea dorinţa sufletului.

  Care este dorinţa sufletului?

  Într-adevăr, care este?

  Nu ştiu. Te întreb pe Tine.

  Nu ştiu. Te întreb pe tine.

  Putem s-o ţinem aşa la nesfârşit.

  Aşa a şi fost.

  Stai un pic! Acum o clipă ai spus că sufletul se străduieşte sa fie Tu.

  Aşa şi este.

  Deci, aceasta este dorinţa sufletului.

  În sensul cel mai larg, da. Dar acest Eu care se străduieşte el să fie este foarte complex, foarte multidimensional, multisenzorial, cu foarte multe faţete. Există milioane de aspecte ale acestui Eu. Miliarde. Sute de miliarde. Înţelegi? E vorba de înţeleptul şi mireanul, cel inferior şi cel superior, ipocritul şi sfântul, infernalul şi înDumnezeitul. Înţelegi?

  Da, da, înţeleg. susul şi josul, stânga şi dreapta, aici şi acolo, înaintele şi după, binele şi răul.

  Exact. Eu sunt Alfa şi Omega. Aceasta nu este doar o zicală plăcută, nici un concept elegant. Acesta a fost Adevărul exprimat.

  Aşa că, în căutarea lui de a fi Eu, sufletul are în faţă o muncă grandioasă; o enormă listă de stări de a fi din care să aleagă.

  Şi aceasta şi face în acest moment.

  Alege stări de a fi.

  Da, şi apoi produce condiţiile corecte şi perfecte cu care să creeze posibilitatea de a trăi aceste experienţe.

  De aceea este adevărat că nimic nu vi se întâmplă vouă sau prin voi care să nu fie spre binele vostru maxim.

  Vrei să spui că sufletul meu creează întreaga mea experienţă – incluzând şi ceea ce mi se întâmplă, nu numai lucrurile pe care le fac?

  Să zicem că sufletul tău te duce către ocaziile perfecte şi corecte pentru ca tu să trăieşti experienţa exact a ceea ce tu ai plănuit. De tine depinde ce experienţă trăieşti de fapt. Ar putea fi experienţa pe care ai plănuit-o, sau ar putea fi altceva, depinde de ce alegi.

  De ce aş alege o experienţă pe care nu o doresc?

  Nu ştiu. Chiar aşa, de ce?

  Vrei să spui că, uneori, sufletul doreşte ceva, iar trupul şi mintea doresc altceva?

  Tu ce crezi?

  Dar cum pot corpul şi mintea să conducă sufletul? Oare sufletul nu obţine întotdeauna ceea ce vrea?

  Spiritul din tine caută, în sensul cel mai larg, acel moment grandios când tu eşti pe deplin conştient de dorinţele lui şi te alături lor, într-o unitate plină de bucurie. Dar niciodată, absolut niciodată, spiritul nu-şi va impune dorinţa asupra părţii din tine prezentă, conştientă, fizică.

  Tatăl nu-şi va impune voinţa Sa asupra Fiului. Este împotriva propriei Sale naturi şi,