Fiul nu-şi va impune voinţa Sa asupra Duhului Sfânt. Este împotriva propriei Sale naturi şi, astfel, literalmente, imposibil.

  Duhul Sfânt nu-şi va impune voinţa Sa asupra sufletului tău. Este în afara naturii lui şi, astfel, literalmente, imposibil.

  Şi aici se sfârşesc imposibilităţile. Mintea caută foarte des să-şi exercite voinţa asupra trupului – şi o şi face. Tot aşa, trupul caută adesea să controleze mintea – şi adeseori reuşeşte.

  Totuşi, trupul şi mintea împreună nu trebuie să facă nimic ca să controleze sufletul, pentru că sufletul este complet lipsit de nevoi (spre deosebire de corp şi de minte, care sunt încătuşate de ele) şi, astfel, permite trupului şi minţii să facă tot timpul ceea ce vor.

  Într-adevăr, sufletul nu poate să procedeze altfel – pentru că, dacă entitatea care eşti tu urmează să creeze şi, astfel, să ştie cine este cu adevărat, ea trebuie să acţioneze printr-un act de voinţă conştientă şi nu printr-unul de obedienţă inconştientă.

  Obedienţa nu înseamnă creaţie şi, de aceea, nu poate niciodată să producă sau să aducă salvarea.

  Obedienţa este un răspuns, în timp ce creaţia este alegere pură, nedictată, necerută.

  Alegerea pură aduce salvare prin crearea pură, în acest moment, a celei mai înalte idei.

  Funcţia sufletului este să indice ce dorinţe are – şi nu să le impună.

  Funcţia minţii este să aleagă dintre mai multe alternative.

  Funcţia trupului este să pună în aplicare această alegere.

  Când trupul, mintea şi sufletul creează împreună, în armonie şi unitate, Dumnezeu este încarnat. Numai atunci se poate cunoaşte sufletul pe sine însuşi prin propria lui experienţă. Numai atunci Cerurile se bucură.

  Chiar în acest moment, sufletul tău a creat din nou ocazia ca tu să fii, ca tu să faci şi să ai ceea ce e nevoie pentru ca să cunoşti Cine Eşti Tu cu Adevărat. Sufletul tău te-a adus la cuvintele pe care le citeşti în clipa asta – după cum te-a mai adus şi mai înainte la cuvinte de înţelepciune şi la adevăr.

  Ce vei face acum? Ce vei alege să fii?

  Sufletul tău aşteaptă şi urmăreşte cu interes, aşa cum a făcut-o de multe ori înainte.

  Să înţeleg din ceea ce spui că succesul meu în lume (încă încerc să vorbesc despre cariera mea aici) va fi determinat de starea de a fi pe care eu o selectez?

  Nu Eu sunt preocupat de succesul tău în lume, ci tu eşti.

  E adevărat că, atunci când atingi anumite stări de a fi pe o perioadă lungă de timp, este foarte greu să eviţi succesul tău lumesc în ceea ce faci. Nu trebuie să-ţi faci griji în legătură cu „a-ţi câştiga existenţa”

  Adevăraţii Maeştri sunt aceia care au ales să-şi câştige viaţa, mai curând decât existenţa.

  Din anumite stări de a fi va ţâşni o viaţă atât de bogată, atât de completă, de minunată, de plină de recompense, încât bunurile lumeşti şi succesul lumesc nu te vor mai preocupa câtuşi de puţin.

  Ironia vieţii este că, de îndată ce nu te mai preocupă bunurile lumeşti şi succesul lumesc, se deschide o cale prin care ele te năpădesc.

  Adu-ţi aminte că nu poţi să ai ceea ce vrei, dar poţi să trăieşti experienţa a orice ai.

  Nu pot să am ce vreau?

  Nu.

  Ai mai spus-o şi mai înainte, mai la începutul dialogului nostru. Cu toate astea, nu înţeleg. Credeam că îmi spuneai că pot avea orice vreau. „Ţi se va face ţie după cum gândeşti şi după cum crezi”19, şi altele de felul ăsta.

  Cele două afirmaţii nu sunt incompatibile una cu alta.

  Nu sunt? Mie mi se par cu totul incompatibile.

  Asta din cauza lipsei tale de înţelegere.

  Recunosc. De aceea vorbesc acum cu Tine.

  Am să-ţi explic. Nu poţi să ai orice vrei. Însuşi actul de a vrea ceva, îndepărtează acest ceva de la tine, după cum am spus mai devreme în primul capitol.

  Păi da, se poate să fi spus mai devreme. Dar acuma m-am pierdut de-a binelea.

  Străduieşte-te să ţii pasul cu Mine. O iau de la capăt cu şi mai multe detalii. Încearcă să Mă urmăreşti. Să ne întoarcem la un punct pe care-l înţelegi: gândul este creator. E clar?

  E clar.

  Cuvântul este creator. Ai priceput?

  Am priceput.

  Acţiunea e creatoare. Gândul, cuvântul şi fapta sunt cele trei nivele ale creaţiei. Mă urmăreşti?

  Foarte bine.

  Bun. Să considerăm acum „succesul lumesc” ca subiect al discuţiei pentru moment, întrucât despre asta vorbeam, despre asta mă întrebai.

  Minunat.

  Spune-mi, ai în minte gândul: îmi doresc „succes lumesc”?

  Uneori, da.

  Şi îţi vine uneori gândul: „vreau mai mulţi bani”?

  Da.

  De aceea nu poţi să ai nici succes lumesc, nici mai mulţi bani.

  De ce nu?

  Pentru că universul nu poate să facă altceva decât să-ţi aducă manifestarea directă a gândului tău.

  Gândul tău este: „vreau succes lumesc”. Înţelegi? Puterea creatoare este ca un duh din sticlă. Cuvintele tale sunt un ordin pentru el. Înţelegi?

  Şi atunci, de ce nu am mai mult succes?

  Ţi-am spus, cuvintele tale sunt un ordin. Cuvintele tale au fost „eu vreau succes”. Şi universul spune „foarte bine, vrei”.

  Tot nu sunt sigur că pricep.

  Priveşte lucrurile în felul acesta. Cuvântul „eu” este cheia care porneşte motorul creaţiei. Cuvintele „eu sunt” sunt extrem de puternice. Ele sunt afirmaţii lansate către univers. Comenzi.

  Orice urmează după cuvântul „eu” (care îl pune în mişcare pe Marele Eu Sunt) are tendinţa de a se manifesta în realitatea fizică.

  De aceea, „eu” + „vreau succes” produce ideea că tu vrei succes. „Eu” + „vreau bani” trebuie să producă ideea că tu vrei bani. Nu poate produce nimic altceva, pentru că gândurile, cuvintele sunt creatoare. La fel sunt şi acţiunile. Şi dacă tu acţionezi într-un mod care