Unui israelian, interesat de chestiune atunci când Partidul Likud era la putere în Israel, i s-a răspuns de către o altă asemenea companie că ea ar putea întreprinde ceva pentru guvernul israelian doar dacă acesta ar fi dispus la iniţierea unor schimbări politice. Campania bine orchestrată de "demonizare" a sârbilor, era de părere Y. Ramati, ar trebui să-i avertizeze atât pe evrei, cât şi pe toţi cei care vor ca ţările lor să continue să existe. Pentru israelieni, ca şi pentru creştinii maroniţi din Liban ori pentru albii sau zuluşii din Africa de Sud, această manipulare poate deveni o chestiune de viaţă şi moarte. Cine promovează islamismul radical în Europa poate promova radicalismul şi islamismul oriunde în lume. Sancţiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruşine pentru umanitate, susţine Y. Ramati, pentru că sârbii ortodocşi au fost majoritari în Bosnia, înainte de a fi decimaţi de ustaşii croaţi (poliţiile fasciste croate în ultimul război mondial) şi de musulmanii bosniaci care l-au susţinut, cum se ştie, pe Hitler. Şi încă mai acopereau peste jumătate din teritoriul Bosniei înainte de începerea luptelor. Musulmanii, ajunşi după război mai numeroşi (48 la sută contra 35 la sută), ocupau un teritoriu mai restrâns, grupaţi mai ales în aşezările urbane.

A lupta, susţine Ramati, ca să scapi de impunerea cu forţa a fundamentalismului islamic de către despoţi tip Izetbegovici, într-o ţară care ţi-a aparţinut şi apoi ţi-a fost răpită de o mână de străini, este o reacţie foarte naturală la orice popor care îşi păstrează instinctul naţional de supravieţuire. Iar a continua lupta, în ciuda sancţiunilor impuse de o "comunitate internaţională" cinică, dominată doar de interesele ei financiare, nu şi de obiectivitate, constituie un semn al onoarei. Nici o sancţiune, observa Ramati, nu a fost impusă, de pildă, Rusiei când a intervenit pentru a-l răsturna pe preşedintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia) şi a-l înlocui cu nişte marionete, după un război sângeros. Nici Siriei nu i s-a reproşat nimic după intervenţia din Liban, menită să distrugă structurile creştine şi să le înlocuiască, treptat, cu cele fundamentalist-islamice. Nici Egiptul nu a fost supus sancţiunilor economice atunci când a invadat şi anexat o parte din Sudan (1993), fapt necunoscut de opinia publică internaţională deoarece mass-media a ignorat atât invazia, cât şi refuzul ONU de a o dezbate.

În 1993, sute de mii de oameni au fost ucişi în diverse zone din Asia, Africa, America Latină sau spaţiul fostei URSS fără să se dea vreo "sancţiune" internaţională. În schimb, constată Y. Ramati, "comunitatea internaţională" devine brusc foarte dură atunci când anumite interese legate de exploatarea petrolului sunt în joc, ca de pildă în Irak, în 1990. Embargoul, observa Ramati, nu făcea decât să prelungească războiul. Pentru că privând populaţia Serbiei de hrană, medicamente şi benzină îl lipsea total şi pe Izetbegovici de vreun interes real pentru a pune capăt luptelor, deoarece el spera ca sârbii să fie siliţi să-i accepte condiţiile. Se poate observa astfel că "Ruder & Finn..." nu reprezintă decât un element ― este adevărat, esenţial ― al unui întreg lanţ

Prin manipularea opiniei publice internaţionale, imaginea unor conflicte şi popoare uitregi devine în acest mod dependentă de interese legate de petrol şi financiare. "Ruder & Finn..." nu face decât să-şi ofere serviciile. Ea, ca şi celelalte companii cu acelaşi profil, comercializează imaginea internaţională a unor state. E un comerţ nou şi foarte costisitor. Iar deviza lor, după cum s-a văzut, este: We are not paid to be moral! (Nu suntem plătiţi să fim morali!)...

Rezistenţa la manipulare

După cum am văzut în capitolele precedente, toate strategiile şi tehnicile de manipulare sunt axate pe obţinerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecţilor, într-o anumită situaţie socială şi pe parcursul unei anumite perioade de timp, în vederea câştigării unor avantaje substanţiale pentru artizanii manipulării şi în detrimentul celor controlaţi. Schimbările urmărite a fi produse în una dintre cele trei componente ale identităţii subiecţilor pot fi focalizate precis sau pot fi părţi ale unui proces deosebit de complex. Ele pot avea efecte imediate sau pot rămâne în fază latentă pentru a determina ulterior mutaţii radicale de mentalitate, pot fi induse în mod vizibil ori pe căi subtile, se pot solda cu rezultate durabile în timp sau pot înregistra schimbări doar pentru o anumită perioadă avută în vedere de manipulatori.

Deşi unele metode de manipulare se bazează pe tehnici "exotice" precum hipnoza, administrarea de droguri sau de şocuri electrice, intervenţiile chirurgicale pe creier, cele mai multe strategii de obţinere a unui control total asupra individului au în vedere tehnici "laice", în majoritatea cazurilor extrem de eficiente. Ele se bazează pe exploatarea necesităţilor fundamentale ale omului (nevoia de hrană, de adăpost, de informare, de integrare într-un anumit grup social ş.a.m.d.), în sensul cufundării individului în anonimat, pentru a-l face mult mai docil şi mult mai dispus să se supună regulilor impuse de autorităţi, indiferent de forma sub care sunt percepute acestea.

Unii agenţi de manipulare fac parte dintr-un sistem instituţionalizat, guvernat de reguli stricte, precum armata, cultele religioase, suprastructurile guvernamentale şi administrative, instituţiile de învăţământ, structurile de promovare a activităţilor comerciale etc, în timp ce alţii acţionează în mod empiric, conform unor reguli nescrise sau bazându-se pe propria lor experienţă de influenţare a indivizilor şi chiar a maselor (profeţi, cerşetori, escroci ş.a.m.d.).

Tehnicile de manipulare se întâlnesc permanent, chiar şi în cele mai banale momente ale vieţii. Mai mult ca sigur, fiecare dintre dumneavoastră a utilizat cel puţin o dată în viaţă tehnica "trântitului-uşii-în-faţă", fără să ştie că se numeşte astfel şi că a fost studiată de colective întregi de psihologi. Iar efectul a fost acelaşi cu cel obţinut de specialişti. Spre exemplu, în cadrul celei mai obişnuite târguieli de la piaţă sau de la talcioc, atunci când aţi dorit să cumpăraţi un produs, vânzătorul v-a "trântit" de la bun început un preţ evident mai mare decât valoarea reală a produsului şi, bineînţeles, decât aţi fost dumneavoastră dispus să plătiţi. La rându-vă, i-aţi "trântit" un preţ vizibil mai mic decât valoarea estimată. Jocul