foarte discret, Helene Bodenkamp edită pe ecran un tabel cu mai multe coloane, care conțineau numere lungi, urmate de ziua, ora, cantitatea și suma în Reichsmark.

— Practic este un tabel de dimensiuni enorme, dar foarte simplu. Vedem aici o prezentare a tuturor cumpărăturilor pe care le-am făcut eu însumi. Numărul din prima coloană, identic peste tot, este codul meu numeric. În a doua coloană este trecut codul persoanei ori al firmei la care am virat banii. A treia coloană conține numărul produsului cumpărat, atribuit în Germania fiecărui produs care se comercializează, sau numărul de contract, dacă este vorba despre o plată făcută în cadrul unui contract – după cum vedeți, în rândul al doilea este plata chiriei lunare pentru locuința mea –, ori un număr ocazional, dacă este vorba despre un alt beneficiu. În rândul al șaptelea se află numărul 101 care reprezintă cadouri în bani între rude. A fost ziua de naștere a nepotului meu Hermann, căruia i-am dăruit douăzeci de mărci. Coloana dinainte de total se referă la eventuale cantități.

Făcu un nou semn programatoarei, tabelul dispăru și reîncepu să se umple de jos în sus.

— Am aplicat listei un alt filtru care arată, pe baza numărului produsului, doar alimentele pe care le-am cumpărat, îi explică Adamek.

Himmler se încruntă sceptic:

— Cum vă dați seama de asta? Care produs este aliment? Numerele sunt diferite, cu excepția cifrei-produs de la început.

— Aici nu apare numărul produsului, numerele se distribuie neîntrerupt. Dar la anexa fiecărui produs sunt consemnate toate informațiile necesare, într-un alt tabel. Fräulein Bodenkamp, arătați înregistrarea tabelului cu produsele la unul dintre rânduri, să spunem la primul.

Imaginea fu înlocuită cu una generală, care arăta numărul produsului, sub care scria cartofi Gloria.

Categoria: aliment

Raționalizat: nu

Trimitere în tabelul de produse: 1004007

— Aici avem afișată categoria. Este vorba despre un aliment, deci dacă vrem să aflăm alte particularități ale articolului, vom trece la tabelul cu alimente. Fräulein Bodenkamp?

Femeia tastă ceva și apăru o nouă imagine:

Număr produs: 1004007

Descriere: cartofi obișnuiți

Valoare nutritivă: 77 calorii

Cantitate: 100 grame

Și mai departe apărea o listă de nutrienți și vitamine mai lungă decât ecranul.

— Așadar vedem cartofii cumpărați de mine sâmbătă, în urmă cu două săptămâni, cu valoarea nutritivă de 77 de calorii pentru 100 de grame. Am cumpărat două kilograme…

— Pot întreba cum ați făcut asta? îl întrerupse Himmler. În scaunul cu rotile?

Adamek clătină negativ din cap.

— Desigur că nu îmi fac eu însumi cumpărăturile. Am un băiat ca ajutor, care face asta în locul meu. Îi dau o listă și cardul meu și el se descurcă.

Himmler dădu scurt din cap.

— Am înțeles. Continuați.

Adamek se întoarse cu scaunul și căută pe ecran locul unde rămăsese cu explicația.

— Cum spuneam, am cumpărat două kilograme de cartofi cu valoarea totală nutritivă de 1 540 de calorii. Programul poate face automat transformarea alimentelor cumpărate în valori nutritive.

Făcu din nou un semn programatoarei și imaginea se schimbă. Apăru iarăși tabelul cu alimente cumpărate, de data aceasta doar cu codul numeric, data și numărul caloriilor.

Adamek continuă:

— Și firește că totul poate fi însumat lunar cu ușurință. Fräulein Bodenkamp, vă rog!

Apăru o listă nouă.

„August Adamek, născut 05.05.1889, domiciliat în Weimar, Junkerstraße 2”.

Iar dedesubt:

Septembrie 1942 – 73 500 calorii

August 1942 – 72 100 calorii

Iulie 1942 – 68 400 calorii

Iunie 1942 – 78 300 calorii

— Acestea sunt valorile nutritive cumpărate de mine și consumate în ultimele luni. Aproximativ două mii cinci sute calorii pe zi. El se îndepărtă puțin pe scaunul cu rotile și adăugă: Să mai facem un ultim pas, pentru ca evaluarea să fie relevantă, tabelele acestea le coroborăm cu datele de la oficiul stării civile. În acest fel obținem numărul de calorii pe gospodărie. Dacă împărțim rezultatul la numărul membrilor acestei gospodării – tată, mamă, copii, bunici și așa mai departe – obținem o listă cu toate gospodăriile și numărul de calorii consumate pe lună de membrii acestora.

În spatele ochelarilor cu lentile rotunde ochii reichsführerului se măriră nefiresc. Dădu din cap foarte, foarte încet, dar afirmativ. Părea că a înțeles ce însemna asta.

— În cazul persoanei mele, rezultatul va rămâne același, pentru că eu trăiesc singur, continuă Adamek. În alte cazuri, rezultatul va fi mai puțin de două mii cinci sute de calorii, de exemplu dacă din gospodărie face parte un sugar ori un copil mic, care firește că mănâncă mai puțin decât un adult. Dar dacă rezultatul este sensibil mai mare… El făcu o pauză, își plimbă privirea peste cei prezenți, apoi îl fixă din nou pe reichsführerul SS. Bineînțeles că noi trebuie să luăm în calcul o anumită marjă de fluctuație. Bărbații care depun efort fizic mare au nevoie de un aport energetic mai mare. Dar când consumul mediu de calorii al unei gospodării depășește anumite limite… în aceste vremuri în care multe alimente sunt raționalizate… poate fi un indiciu pentru un fugar, pentru existența în acea gospodărie a mai multor oameni decât sunt înregistrați. De exemplu, oameni care se ascund de lege.

Himmler își frecă încet mâinile.

— Sună bine, zise el cu o nuanță laudativă. Sună foarte bine. Miji ochii bănuitor. Dar aș vrea să văd asta demonstrată practic.

Adamek zâmbi. Zâmbiră și colegii lui. Firește că erau pregătiți pentru așa ceva.

— Cu plăcere, răspunse Adamek. Numiți un oraș și noi vă vom prezenta lista gospodăriilor suspecte. Acum, sub ochii dumneavoastră.

— Oricare oraș? întrebă reichsführerul.

— Oricare oraș, răspunse Adamek.

Himmler se gândi puțin, apoi spuse:

— Amsterdam.

Zâmbetele de pe chipurile bărbaților se topiră fulgerător.

— Amsterdam? vru să se asigure Adamek.

— Este o problemă? întrebă Himmler.

•••

Helene rămase înlemnită în fața tastaturii. Nu se așteptase la asta. Făcuse programarea conform indicațiilor primite de la Herr Adamek, Herr Lettke și Herr Dobrischowsky, cum făcuse întotdeauna. Și tot ca de obicei nu se întrebase la ce foloseau evaluările; o programatoare nu își putea permite așa ceva.

Desigur că își făcuse niște idei. Dar erau doar alimente, calorii – ce altceva ar