Pentru că nu aveţi voinţa de a trăi.

  Este o acuzaţie foarte dură.

  N-am avut intenţia să fie dură şi nici nu trebuia să fie o acuzaţie.

  „Dur” este un termen relativ; un mod de-al tău de a judeca cuvintele. „Acuzaţie” implică vinovăţie şi „vinovăţia” implică acţiune greşită. Aici nu e vorba de acţiune greşită şi nici de vinovăţie sau acuzaţie.

  Am rostit doar un adevăr. Ca toate adevărurile, are calitatea de a te trezi. Unora nu le place să fie treziţi. Majoritatea nu doresc acest lucru, ci ar vrea mai degrabă să fie lăsaţi să doarmă.

  Lumea este în starea în care e, din cauză că este plină de somnambuli.

  În ceea ce priveşte afirmaţia Mea, ce ţi se pare neadevărat în ea? Tu nu ai voinţa de a trăi. Cel puţin nu ai avut-o până acum.

  Dacă-mi spui că „te-ai convertit instantaneu”, îmi voi schimba prezicerea în legătură cu ce vei face acum. Recunosc că prezicerea Mea se bazează pe experienţa trecută. Scopul ei a fost să te trezească. Uneori, când o persoană doarme foarte adânc, trebuie s-o scuturi un pic.

  Am văzut că, în trecut, ai avut foarte puţină voinţă de a trăi.

  Acum poţi să negi aceasta, dar, în cazul de faţă, acţiunile tale spun mai mult decât vorbele.

  Dacă ai aprins vreodată o ţigară în viaţa ta – ca să nu mai zic dacă ai fumat un pachet pe zi timp de douăzeci de ani, ceea ce ai şi făcut – ai foarte puţină voinţă de a trăi. Nu-ţi pasă ce faci cu corpul tău.

  Dar eu nu mai fumez de zece ani.

  După douăzeci de ani de pedeapsă fizică extenuantă.

  Şi dacă ai mai băgat şi alcool în corp, ai foarte puţină voinţă de a trăi.

  Beau foarte moderat.

  Corpul nu trebuie să îngurgiteze alcool. Acesta distruge mintea.

  Dar Iisus a acceptat alcoolul!

  A mers la nuntă şi a turnat apă în vin!

  Şi cine a spus că Iisus era perfect?

  Vai, pentru Dumnezeu!

  Ia spune, am început să te cam enervez, nu?

  Departe de mine gândul de a mă enerva pe Dumnezeu. Vreau să spun că ar fi cam mare impertinenţă din partea mea, nu-i aşa? Dar cred că am mers prea departe. Tatăl meu m-a învăţat „să fiu moderat în toate”. Cred că, în ceea ce priveşte alcoolul, m-am conformat.

  Trupul îşi poate reveni mult mai uşor dintr-o vătămare moderată, aşa că zicala este folositoare. Cu toate acestea, Îmi păstrez afirmaţia de la început: corpul nu trebuie să îngurgiteze alcool.

  Dar până şi unele medicamente conţin alcool!

  Nu am nici un control asupra a ceea ce voi numiţi medicamente. Îmi păstrez părerea.

  Eşti foarte intransigent, nu-i aşa?

  Uite ce este, adevărul e adevăr. Dacă cineva ar zice „un pic de alcool nu o să-ţi facă rău” şi ar plasa această afirmaţie în contextul vieţii pe care o trăieşti acum, ar trebui să fiu de acord. Aceasta nu schimbă adevărul a ceea ce am spus, ci, pur şi simplu, îţi permite să-l ignori.

  Ia să ne gândim puţin. În mod normal voi, oamenii, vă uzaţi trupul timp de 50 până la 80 de ani. Unii mai mult, dar nu mulţi. Alţii încetează să mai funcţioneze mai devreme, dar nu majoritatea. Eşti de acord?

  Da, aşa este.

  În regulă, aşa că avem un punct de pornire pentru discuţia noastră. Când am spus că aş putea fi de acord cu afirmaţia „un pic de alcool nu-ţi face rău”, am adăugat „în contextul vieţii pe care o trăieşti acum”. Vezi tu, voi, oamenii, păreţi satisfăcuţi de viaţa pe care o trăiţi acum. Dar – s-ar putea să te surprindă să auzi acest lucru – viaţa a fost menită să fie trăită într-un mod complet diferit. Şi trupul tău a fost menit să dureze mult mai mult.

  Chiar aşa?

  Da.

  Cât de mult?

  Infinit de mult.

  Ce înseamnă asta?

  Asta înseamnă, fiul Meu, că trupul tău a fost menit să trăiască o veşnicie.

  O veşnicie?

  Da. Sau, mai clar, „mai mult decât o veşnicie”.

  Vrei să spui că noi nu ar trebui să murim niciodată?

  Voi nu muriţi niciodată. Viaţa este eternă. Voi sunteţi nemuritori. Voi nu muriţi niciodată. Pur şi simplu, vă schimbaţi forma. Nici măcar nu trebuie să faceţi acest lucru. Voi aţi decis să o faceţi, nu Eu. Eu am făcut ca trupurile voastre să poată dura o veşnicie. Chiar crezi că Dumnezeu nu putea să facă nimic mai bun, că cel mai bun lucru pe care Dumnezeu putea să-l facă era un trup care să ţină 60, 70 poate 80 de ani şi apoi să se dezintegreze? Asta-ţi imaginezi tu că este limita capacităţii Mele?

  Nu m-am gândit niciodată să mă exprim în felul acesta.

  Am clădit trupul vostru minunat ca să dureze o veşniciei Strămoşii voştri chiar au trăit în trupurile lor, practic fără dureri şi fără frica de ceea ce voi acum numiţi moarte.

  În mitologia voastră religioasă, voi simbolizaţi memoria celulei acestei prime versiuni a oamenilor, prin Adam şi Eva. Bineînţeles că, în realitate, au fost mai mult decât doi.

  La început, ideea era ca voi, suflete minunate, să aveţi şansa de a vă cunoaşte Sinele vostru aşa Cum Sunteţi Voi cu Adevărat, prin experienţele câştigate în corpul fizic, în lumea relativă – după cum am explicat aici de mai multe ori.

  Aceasta s-a realizat prin încetinirea vitezei de neimaginat a tuturor vibraţiilor (formă – gânduri) pentru a produce materie – inclusiv acea materie pe care voi o numiţi corp fizic.

  Viaţa a evoluat pe o mulţime de trepte, într-o clipire pe care voi acum o numiţi miliarde de ani. Şi, în această clipă sfântă, aţi apărut voi din mare, din apa vieţii, pe uscat şi în forma pe care