Deci, ceea ce spun evoluţioniştii este corect!

  Mi se pare amuzant – este, de fapt, o sursă de amuzament continuu că voi, oamenii, simţiţi o nevoie atât de puternică de a caracteriza totul prin corect şi greşit. Nu v-aţi gândit niciodată că voi aţi emis aceste etichete, ca să vă ajute să definiţi ceea ce este materia, cât şi Sinele vostru.

  Nu v-a venit niciodată ideea (cu excepţia celor mai inteligente minţi) că un lucru poate să fie atât corect, cât şi greşit; că, numai din punct de vedere relativ, ceva este ori aşa ori aşa. Din punct de vedere absolut al timpului netimpului toate lucrurile sunt un tot.

  Nu există masculin şi feminin, nu există înainte şi după, nu există repede şi încet, aici şi acolo, în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta – şi nu există corect şi greşit.

  Astronauţi şi cosmonauţii voştri au înţeles ceva de genul acesta.

  Şi-au închipuit că ţâşnesc cu racheta în sus ca să ajungă în spaţiul exterior şi, când au ajuns acolo, au descoperit că priveau în sus, spre Pământ. Aşa să fi fost? Poate că ei se uitau în jos, spre Pământ! În cazul acesta, unde era soarele? În sus? În jos? Nu! Uite-l acolo, la stânga.

  Dintr-o dată, un lucru nu era nici sus, nici jos; el era pe lateral. şi toate definiţiile, în felul acesta, au dispărut.

  Aşa se întâmplă în lumea Mea – în lumea noastră – în împărăţia noastră reală. Toate definiţiile dispar, făcând dificilă discuţia în termeni definitivi despre această împărăţie.

  Religia este încercarea voastră de a vorbi despre ceea ce nu se poate vorbi. Şi nu prea face treabă bună.

  Nu, fiul Meu, ceea ce spun evoluţioniştii nu este corect. Eu am creat toate acestea – toate acestea – într-o clipire de ochi; într-o clipă sfântă – exact aşa cum au spus creaţioniştii. Şi. a fost nevoie de un proces de evoluţie care a durat milioane şi milioane de ceea ce voi numiţi ani, exact aşa cum pretind evoluţioniştii.

  Ceea ce spun ambele grupări este „corect”. După cum au descoperit cosmonauţii, totul depinde de felul în care priveşti lucrurile.

  Dar problema reală este: ce contează dacă e vorba de o clipă sfântă sau de milioane de ani? Eşti de acord cu Mine că, în cazul unor întrebări despre viaţă, misterul este mult prea mare ca să-l puteţi rezolva voi? De ce să nu priviţi acest mister ca pe ceva sacru? Şi de ce să nu permiteţi sacrului să rămână sacru şi să-l lăsaţi în pace?

  Presupun că toţi avem o nevoie incomensurabilă de a cunoaşte.

  Dar ştiţi deja! Tocmai v-am mai spus-o! Cu toate acestea, nu vreţi să ştiţi adevărul, vreţi să ştiţi adevărul aşa cum îl înţelegeţi voi. Aceasta este cea mai mare piedică în calea iluminării voastre. Credeţi că ştiţi deja adevărul! Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau citiţi, care se încadrează în paradigma înţelegerii voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi deschis spre învăţătură. Din păcate, voi nu veţi fi niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.

  Tot aşa, această carte va fi numită de către unii blasfemie – lucrarea diavolului.

  Dar cei care vor avea urechi de auzit, să audă. Adevăr vă spun Eu vouă: voi nu aţi fost meniţi să muriţi vreodată. Forma voastră fizică a fost creată ca o înlesnire magnifică; un instrument minunat; un vehicul glorios care să vă permită să trăiţi experienţa realităţii pe care aţi creat-o cu mintea voastră, pentru a vă putea cunoaşte Sinele pe care I-aţi creat în sufletul vostru.

  Sufletul concepe, mintea creează, corpul trăieşte experienţa. Cercul este complet. Sufletul se cunoaşte, atunci, în propria sa experienţă. Dacă nu-i place ceea ce trăieşte ca experienţă (simte), sau, dintr-un motiv sau altul, doreşte o altfel de experienţă, pur şi simplu, el concepe o nouă experienţă a Sinelui şi, literalmente, se răzgândeşte.

  În curând, trupul se trezeşte într-o nouă experienţă. („Eu sunt reînvierea şi viaţa” a fost un exemplu magnific.

  Cum crezi tu că a făcut Iisus acest lucru? Sau nu crezi că s-a întâmplat vreodată? Să crezi! S-a întâmplat!)

  Şi lucrurile stau aşa: sufletul nu va deţine niciodată supremaţia trupului sau minţii. Eu v-am făcut ca pe o fiinţă tripartită. Voi sunteţi trei fiinţe într-una, făcută după Chipul şi Asemănarea Mea.

  Cele trei aspecte ale Sinelui sunt, în mod înţelept, egale una cu alta.

  Fiecare are o funcţie, dar nici o funcţie nu este mai importantă decât alta şi nici o funcţie nu o precede pe alta. Toate sunt interlegate într-un mod perfect egal.

  A concepe – a crea – a trăi experienţa.

  Ceea ce concepeţi – creaţi, ceea ce creaţi – trăiţi ca experienţă, ceea ce trăiţi ca experienţă – concepeţi.

  Din acest motiv se spune că, dacă puteţi să vă faceţi trupul să trăiască o anumită experienţă (de exemplu, belşugul), în curând veţi avea acest sentiment în sufletul vostru, sentiment care se va autocrea într-un mod nou (şi anume, îmbelşugat), oferind astfel minţii voastre un gând nou. De la gândul cel nou porneşte şi mai multă experienţă, iar trupul începe să trăiască o nouă realitate ca pe o stare permanentă de a fi.

  Trupul vostru, mintea voastră şi sufletul (spiritul) vostru sunt una. În aceasta voi sunteţi un microcosmos al Meu – Totul Divin, Întregul Sfânt, Suma şi Substanţa. În felul acesta, voi vedeţi cum Eu sunt începutul şi sfârşitul a toate, Alfa şi Omega.

  Acum îţi voi explica misterul final: relaţia voastră exactă şi adevărată cu Mine.

  VOI SUNTEŢI TRUPUL MEU.

  Ceea ce trupul tău este pentru mintea şi sufletul tău, tot aşa sunteţi voi pentru mintea şi sufletul