dar prea elevată pentru mine. Aţi putea să repetaţi concret, în câteva cuvinte, ce aţi vrut să spuneţi? Evident, în funcţie de situaţie şi de interlocutor, puteţi folosi un ton serios sau mucalit, puteţi reformula întrebarea, puteţi găsi alte variante. Esenţial este să întrebaţi.

 

 

Sesizarea confuziei emoţionale

Cel mai puternic instrument de manipulare a individului este apelul la sentimentele sale. Artizanii manipulării elaborează strategii, uneori extrem de complexe, pentru a trece de bariera raţiunii către emoţiile individului, pentru a-i exploata cele mai ascunse dorinţe sau temeri, mergând până la activarea instinctului fundamental de conservare. Ei urmăresc cu atenţie ce anume aşteaptă subiecţii într-o anume situaţie socială, care sunt sursele de teamă sau de inducere a unui sentiment de vinovăţie, ce interese sau dorinţe intime se manifestă, mai mult sau mai puţin vizibil, la un anumit moment dat. Cunoscând toate acestea, este foarte uşor apoi pentru manipulatori să vină în întâmpinarea necesităţilor emoţionale ale indivizilor, să le cucerească încrederea şi să-i subjuge, fără ca ei să-şi dea seama. Sau dacă realizează că au fost manipulaţi, de cele mai multe ori este prea târziu pentru a mai face ceva.

Diane Louie, o supravieţuitoare a tragediei din jungla Guyanei (a făcut parte din grupul de fugari, condus prin junglă de Clark, în dimineaţa de dinaintea masacrului), povestea o amintire dureroasă din viaţa ei. Într-o zi s-a îmbolnăvit din cauza unui virus intestinal şi a fost dusă la infirmeria din Jonestown. Ceva mai târziu, Jim Jones a venit la patul ei şi a întrebat-o: Cum te mai simţi? Ea s-a cufundat în pături, evitând să-l privească în ochi. Ai vrea să mănânci ceva anume?, a continuat Jones. Diane şi-a amintit atunci de locuinţa ei mizerabilă, de gândacii din mâncare, de munca istovitoare, de toate promisiunile cu care Jones i-a înşelat pe ea şi pe ceilalţi şi a răspuns: Nu. Totul e în regulă. Mă simt mai bine. Mult mai târziu avea să declare: Am ştiut atunci că, dacă acceptam vreo favoare, i-aş fi aparţinut pentru totdeauna. De aceea n-am vrut să-i datorez nimic. Cum spuneam, Diane Louie a fost unul dintre foarte puţinii supravieţuitori ai tragediei finale.

În sistemele totalitare, o strategie extrem de complexă este pusă în mişcare pentru exploatarea sentimentului de vinovăţie. Sunt imaginate noi păcate, se întocmesc dosare, individul este permanent ameninţat cu ceea ce ar putea să i se întâmple dacă nu respectă normele impuse de regim. Dar strategia este aplicată, în continuare, şi după colapsul respectivelor sisteme. În România postrevoluţionară, şantajul a devenit o veritabilă politică de stat. Primul val a fost reprezentat de ameninţările cu publicarea dosarelor întocmite de securitate. Cum, între timp, opinia publică şi-a pierdut interesul faţă de trecutul mai mult sau mai puţin tulbure al diferitor personalităţi, s-a trecut la cel de-al doilea val, reprezentat de ameninţarea cu dosarele penale. În mod voit, pe de o parte s-a perpetuat haosul legislativ, iar pe de alta aparatul de justiţie a fost făcut ineficient prin aruncarea lui într-o criză fără precedent. În acest mod, declanşarea urmăririi penale, în marea majoritate a cazurilor în care sunt implicate personalităţi importante, a rămas în întregime la latitudinea celor aflaţi la putere. În consecinţă, ori de câte ori interesele Puterii o cer, dosarele penale ale unor opozanţi sunt trimise justiţiei. În acelaşi timp, când aceleaşi interese o cer, procesele sunt stinse şi afacerile muşamalizate până la noi ordine.

Dar manipulările bazate pe confuzia emoţională nu se limitează numai la exploatarea sentimentelor de vină sau de teamă. Extrem de subtilă este exploatarea dorinţelor intime ale indivizilor. O locuinţă confortabilă, o deplasare în străinătate, o funcţie importantă ş.am.d., oferite la momentul oportun, pot crea sentimente de recunoştinţă extrem de puternice, prin care chiar şi cei mai aprigi duşmani pot fi reduşi la tăcere. De asemenea, diversele cadouri, atragerea în anumite afaceri, în care mirajul banilor poate întuneca raţiunea, pot deveni mai târziu instrumente extrem de eficiente pentru şantajul sentimental şi chiar pentru cel cu conotaţie penală.

Necesităţile sexuale ale indivizilor şi cele mai ascunse dorinţe ale acestora în domeniu pot fi şi ele exploatate pentru a genera posibilităţi de şantaj ulterioare. Scandalul de la "Sexi Club", din Bucureşti, este elocvent în acest sens. Deşi, în nenumărate interviuri, oficialităţile au vorbit despre zeci de casete pe care fuseseră înregistrate, cu camere ascunse, delirurile sexuale ale unor importante personalităţi ale vieţii publice româneşti, respectivele înregistrări nu au constituit niciodată obiectul vreunei anchete serioase, ele fiind destinate exclusiv şantajului la nivel înalt.

Coborând la nivelul străzii, trebuie remarcat că până şi cel mai banal cerşetor se bazează, în activitatea lui, pe inducerea unui sentiment de vină (alături de milă) în sufletele trecătorilor, pentru faptul că ei sunt bine îmbrăcaţi, în general bine hrăniţi, în timp ce el suferă de foame sau de frig. La fel, nenumăraţi escroci se dau drept gunoieri, controlori, poliţişti, angajaţi ai unor asociaţii de caritate etc, exploatând sentimentele pe care oamenii le au faţă de respectivele instituţii sau organizaţii.

Pentru a sesiza încercările de manipulare ce se fac asupra noastră pe baza confuziei emoţionale, ar trebui să ne inducem câteva momente de detaşare, de analiză lucidă, ori de câte ori simţim că abuzează cineva de sentimentele noastre, când avem un disconfort psihic, sau când sesizăm că "ceva nu este în ordine". Încercând să găsim cauzele acestor activări emoţionale, am putea, în multe cazuri, să vedem dacă sentimentele avute în acel moment sunt provocate cu un scop anume sau au o motivaţie ce nu ţine neapărat de manipulare.

Şi totuşi, este foarte greu să acţionăm astfel în toate împrejurările, deoarece ar trebui să apelăm la momentele de detaşare cel puţin de câteva ori pe zi. O asemenea metodă se impune doar atunci când într-adevăr simţim că presiunea emoţională a atins cote îngrijorătoare. În rest, cel mai indicat ar fi să ne luăm câteva măsuri elementare de precauţie.

Nu vă dezvăluiţi niciodată, mai ales în prezenţa străinilor sau a unor cunoştinţe întâmplătoare, dorinţele intime, punctele vulnerabile, temerile sau incertitudinile. Vorbiţi cât mai puţin despre trecutul dumneavoastră, nu vă lăsaţi antrenaţi în confesiuni ce nu îşi au rostul, evitaţi să vă deschideţi sufletul în faţa