Sistemul este întotdeauna acelaşi. Trebuie să ştiţi exact ceea ce căutaţi şi apoi să porniţi la treabă!

8. De ce consumatorii vor fi întotdeauna săraci. De câte ori apar nişte vânzări cu preţ redus într-un supermagazin, să zicem la hârtie igienică, consumatorul dă fuga şi îşi face o rezervă. Când sunt vânzări cu preţ redus la acţiuni, ceea ce cel mai adesea se numeşte o cădere sau o corecţie, consumatorul fuge de acolo. Când la supermagazin cresc preţurile, consumatorul cumpără din altă parte. Când cresc preţurile pe piaţa de acţiuni, atunci consumatorul începe să cumpere.

9. Căutaţi unde trebuie. Un vecin şi-a cumpărat un apartament cu 100.000 de dolari. Eu am cumpărat unul identic, alături de al lui, cu 50.000 de dolari. Îmi spune că el aşteaptă să crească preţurile. Îi explic că profitul se face când cumperi, nu când vinzi. El a cumpărat prin intermediul unui adevărat agent imobiliar, dar care nu deţine proprietăţi. Eu am cumpărat de la departamentul de ipoteci nerăscumpărabile al unei bănci. Am plătit 500 de dolari pentru un curs unde am învăţat să procedez astfel. Vecinul meu mi-a spus că 500 de dolari investiţi într-un curs cu acest subiect e ceva mult prea costisitor. Mi-a spus că nu-şi poate permite şi că n-are nici timp. Aşa încât aşteaptă să crească preţurile.

10. Întâi caut pe cineva care vrea să cumpere şi apoi caut pe cineva care vrea să vândă. Un prieten căuta un anumit teren. Avea banii, dar n-avea timp. Am găsit o bucată de teren mai mare decât ceea ce vrea el să cumpere. L-am arvunit, mi-am sunat prietenul şi el a acceptat să ia o bucată. I-am vândut acea bucată, după care am cumpărat terenul. Am obţinut restul de teren gratuit. Morala acestei întâmplări: Cumpăraţi plăcinta şi tăiaţi-o bucăţi. Lumea în general caută ceea ce-şi poate permite, adică bucăţi mai mici. Ei cumpără doar o bucată de plăcintă, dar sfârşesc prin a plăti mai mult pentru mai puţin. Marile afaceri nu sunt pentru cei care nu au anvergură în gândire. Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, gândiţi în stil mare.

Cei care vând cu amănuntul fac reduceri la cantităţile mari, pur şi simplu pentru că cei mai mulţi oameni de afaceri ţin la cei care cheltuiesc în stil mare. Deci chiar dacă nu aveţi prea mulţi bani, puteţi gândi în stil mare. Cum compania mea urma să achiziţioneze calculatoare, mi-am sunat câţiva prieteni şi i-am întrebat dacă nu vor şi ei să cumpere. Am mers la diverse firme, ne-am tocmit mult tocmai pentru că vroiam să cumpărăm atât de multe bucăţi. La fel am procedat şi cu acţiunile. Cei cu câştiguri neînsemnate rămân aşa pentru că gândesc meschin; acţionează singuri sau deloc.

11. Învăţaţi din istorie. Toate marile companii de la Bursă au început ca firme mici. Colonelul Sanders nu s-a îmbogăţit decât după ce a pierdut totul şi asta când avea peste 60 de ani. Bill Gates a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume încă înainte să împlinească 30 de ani.

12. Fapta este întotdeauna mai de preţ decât pasivitatea.

Acestea sunt doar o parte dintre lucrurile pe care le-am făcut şi continuu să le fac pentru a detecta ocaziile. Cuvintele cele mai importante sunt „să faci” şi „a face”. Cum ele au fost repetate de atâtea ori în această carte, s-ar putea să vă determine să treceţi la fapte înainte să primiţi răsplata financiară aşteptată. Acţionaţi chiar acum!

EPILOG

Cum puteţi plăti facultatea copilului

cu doar 7.000 de dolari

Cum cartea se apropie de final şi urmează a fi publicată, aş vrea să vă împărtăşesc un ultim gând.

Principalul motiv pentru care am scris această carte a fost să vă furnizez informaţii pornind de la care să vă puteţi spori inteligenţa financiară pe care s-o folosiţi în rezolvarea nenumăratelor probleme întâlnite în viaţa oricui. Fără o pregătire financiară, mult prea des folosim formula standard de viaţă, adică muncitul din greu, economisitul, împrumutatul şi plata unor impozite excesive. Astăzi avem nevoie de informaţii mai bune.

Folosesc povestea care urmează ca un exemplu final referitor la o problemă financiară cu care se confruntă multe tinere familii în ziua de azi. Cum vă puteţi permite o şcoală bună pentru copii, asigurându-vă totodată şi pensia? Acesta este un exemplu de folosire a inteligenţei financiare în loc de a munci din greu pentru a atinge acelaşi obiectiv.

Un prieten de-al meu se plângea într-o zi cât de greu i-a fost să strângă bani pentru facultatea copiilor. El depunea lunar 300 de dolari într-un fond mutual şi reuşise să strângă deocamdată 12.000 de dolari. El estima că ar fi avut nevoie de 400.000 de dolari pentru cei patru copii ai săi. Mai avea încă 12 ani la dispoziţie, având în vedere că băieţelul cel mare avea doar 6 ani deocamdată.

Ne aflam în anul 1991 şi piaţa imobiliară era foarte proastă în Phoenix. Toată lumea îşi vindea casele. I-am sugerat colegului meu de clasă să cumpere o casă cu o parte din banii din fondurile sale mutuale. Ideea 1-a mirat şi am început să discutăm această posibilitate. Principala lui grijă era că nu are credit în bancă pentru a cumpăra încă o casă, având în vedere că abia şi-1 prelungise pe cel existent. L-am asigurat că există şi alte posibilităţi decât prin Bancă de a finanţa o proprietate.

Vreme de două săptămâni am căutat o casă care să corespundă tuturor criteriilor dorite. Aveam de unde alege, aşa încât chiar ne-a amuzat ideea. În sfârşit am găsit una cu 3 dormitoare şi 2 băi într-un cartier foarte elegant. Proprietarul fusese restructurat şi trebuia să vândă pentru că urma să se mute cu familia în California, unde îşi găsise altă slujbă.

El dorea 102.000 de dolari, dar i-am oferit doar 79.000. A acceptat imediat. Pe casă era ceea ce se numeşte un împrumut necalificat, ceea ce însemna că şi un vagabond putea să o cumpere fără aprobarea băncii. Proprietarul datora 72.000 de dolari, aşa încât prietenul meu n-a trebuit să