ceea ce vreţi să faceţi. Invitaţi-i în oraş la masă, rugaţi-i să vă destăinuie secretele sau micile şiretlicuri ale afacerii. Cât priveşte certificatele cu 16 procente am mers la un birou de impozite şi am căutat o angajată guvernamentală care lucrează acolo. Am aflat că şi ea investise în acest sistem. Imediat am invitat-o la masă. A fost foarte încântată să-mi povestească tot ceea ce ştia şi cum a procedat. După prânz mi-a arătat toată după-amiaza cum a aplicat sistemul. Până a doua zi am găsit cu ajutorul ei două proprietăţi şi de atunci câştig o dobândă de 16 la sută. Mi-a luat o zi să citesc cartea, o zi să trec la fapte, o oră prânzul şi o zi ca să achiziţionez două afaceri pe cinste.

 

4. Urmaţi cursuri şi cumpăraţi casete. Mereu caut prin ziare noi şi interesante cursuri. Multe sunt gratuite sau costă foarte puţin. Particip însă şi la seminarii costisitoare atunci când se discută un subiect pe care doresc neapărat să-1 învăţ. Sunt bogat şi liber. Nu mai am nevoie de o slujbă numai datorită cursurilor pe care le-am urmat. Am prieteni care nu au urmat aceste cursuri şi mi-au spus că îmi irosesc banii, dar ei au rămas în aceeaşi slujbă.

 

5. Faceţi cât mai multe oferte. Când doresc să investesc în proprietăţi imobiliare, vizitez mai multe proprietăţi şi în final scriu o ofertă. Nu ştiţi ce înseamnă „oferta ideală”? Să ştiţi că nici eu nu ştiu. Asta este treaba agenţilor mei imobiliari. Ei fac ofertele. Eu muncesc cât mai puţin.

O prietenă m-a rugat să îi arăt cum să-şi cumpere o casă cu mai multe apartamente. Astfel încât într-o sâmbătă ea, agentul ei şi cu mine am vizitat nişte case cu câte şase apartamente. Patru erau jalnice, dar două erau bune. Am propus să facem oferte pentru toate şase, dând jumătate din ceea ce ceruseră proprietarii. Ea şi agentul ei erau să moară de inimă. Li s-a părut tare grosolan, socotind că e o jignire adusă celor care vând, dar de fapt cred că agentul respectiv nu vroia să se omoare muncind. Aşa încât n-au făcut nimic şi au continuat să caute o afacere mai rentabilă.

Nu s-au făcut nici un fel de oferte şi persoana încă mai caută afacerea „ideală” la preţul ideal. Ei bine, n-aveţi cum să ştiţi care este preţul ideal până ce nu există cealaltă parte cu care să încheiaţi afacerea. Majoritatea vânzătorilor la rândul lor cer prea mult. Rareori se întâmplă ca cineva care vinde să ceară un preţ mai mic decât ar face afacerea.

Morala întâmplării este următoarea: Faceţi oferte. Cei care nu sunt investitori nici nu ştiu sentimentul de a încerca să vinzi ceva. Am o proprietate imobiliară pe care încerc s-o vând de luni de zile. Aş fi acceptat orice. Nu mi-ar fi păsat cât de mic e preţul. Mă mulţumeam şi cu zece porci. Nu atât din pricina ofertei, ci pentru că pur şi simplu în sfârşit cineva se arăta interesat. Poate că aş fi făcut un schimb cu cineva de la o fermă de porci. Astea sunt regulile jocului. Să cumperi şi să vinzi e amuzant, nu uitaţi asta. E nostim şi e doar un joc. Faceţi oferte. S-ar putea ca cineva să spună „da”.

Întotdeauna fac oferte cu portiţe de scăpare. În imobiliar fac oferte la care adaug: „Afacerea trebuie aprobată şi de partenerul meu.” Nu specific niciodată cine este acest partener de afaceri. Mulţi nu ştiu că partenerul este pisica mea. Dacă acceptă oferta şi nu vreau să fac afacerea sun acasă şi vorbesc cu pisica. Fac această afirmaţie absurdă pentru a ilustra cât de extraordinar de simplu este acest joc. Multă lume se complică prea tare şi lucrurile sunt luate prea în serios.

Găsirea contractului ideal, a afacerii ideale, a oamenilor ideali, a investitorilor ideali sau orice altceva este ca atunci când îţi cauţi un partener de suflet. Trebuie să mergeţi la faţa locului şi să vorbiţi cu cât mai multă lume, să faceţi multe oferte, contra oferte, să negociaţi, să refuzaţi şi să acceptaţi. Cunosc mulţi celibatari care stau acasă şi aşteaptă să sune telefonul, dar în caz că nu sunteţi Cindy Crawford sau Tom Cruise cred că e mai bine să ieşiţi din casă măcar cât să mergeţi la cumpărături. Căutaţi, oferiţi, refuzaţi, negociaţi şi acceptaţi, căci acestea sunt părţile componente ale procesului oricărui lucru care se întâmplă în viaţă.

 

6. Faceţi jogging, plimbaţi-vă sau mergeţi cu maşina în aceeaşi zonă o dată pe lună vreme de zece minute. Cele mai bune investiţii în afaceri imobiliare le-am găsit în timp ce făceam jogging. Voi alerga în acelaşi cartier vreme de un an. De fapt, caut o schimbare. Pentru ca o afacere să fie profitabilă trebuie să cuprindă două elemente: să fie un chilipir şi să fie o schimbare. Sunt o mulţime de chilipiruri, dar schimbarea este cea care transformă chilipirul într-o ocazie profitabilă. Deci, când fac jogging, îl fac în cartierul în care doresc să investesc. Prin repetiţie observ nişte mici diferenţe. Îmi dau seama că există proprietăţi puse în vânzare de mult. Deci cel care vinde va fi mai disponibil pentru o afacere. Mă uit după camioane de mutat mobila, stau şi vorbesc cu şoferii, discut cu poştaşii, nici nu vă puteţi da seama câte informaţii puteţi obţine astfel despre o anumită zonă.

Găsesc o zonă proastă, mai ales o zonă în care ştirile de la televizor alungă pe toată lumea de acolo. Merg uneori şi un an aşteptând un semn de schimbare în bine. Discut cu detailiştii, mai ales cu cei nou veniţi, şi aflu de ce s-au mutat acolo. Sunt suficiente câteva minute pe lună şi o fac în timp ce am o altă ocupaţie, cum ar fi puţină mişcare sau mersul la un magazin.

 

7. În privinţa acţiunilor, îmi place cartea lui Peter Lynch, „Beating the Streets” (Bătutul străzilor), în special pentru formula sa în privinţa alegerii acţiunilor a căror valoare va creşte. Am descoperit că principiile descoperirii valorii sunt aceleaşi, indiferent dacă este vorba de proprietăţi imobiliare, acţiuni, fonduri mutuale, noi firme, un nou