Păpuşarul luă agenda. Celălalt cap se întorsese către intrus.

— De ce ai făcut asta?

— Am nevoie de aliaţi care nu sunt Protectori, răspunse nodurosul. Protectorii se ucid unii pe alţii. Pot să vă leg de o promisiune solemnă făcută în avantaj reciproc. Citeşte!

Ultimul începu să citească.

Omul noduros — sau femeia — era un pic prea scund şi un pic mai zvelt decât fusese Teela Brown când se transformase în Protector. Pielea scorţoasă şi fără păr, încheieturile umflate, faţa triunghiulară şi craniul proeminent nu uşurau în nici un chip identificarea genului său. Louis crezuse că zăreşte urme de organe genitale bărbăteşti, dar nu era prea sigur.

În spatele peretelui impenetrabil, dansau un milion de holograme de Păpuşari. Probabil că Ultimul crezuse că avea să revină printre ei înainte de a pierde un pas.

— „… dacă, potrivit propriei sale judecăţi, raportul dintre risc şi beneficii este prea mare…” Propria judecată?

Louis zâmbi şi ridică din umeri.

— … „dacă se aduc daune… clare violări ale eticii.” Propria judecată?

— Ultimule, te legi şi tu în mod similar? întrebă Protectorul. Ultimul fluieră indignat.

— Vorbeşti de înrobire! Cum ai putea să mă compensezi? Ceea ce eu i-am oferit lui Louis Wu a fost viaţa sa! N-am încotro, accept.

Louis nu se mai putea abţine.

—  Cine eşti tu?

— Nu am nevoie de un nume. Alege ce doreşti.

— Şi specia?

— Vampir.

— Glumeşti!

— Nu.

Louis era gata să leşine.

Găsise medkitul Teelei Brown, sudat pe platforma de transport, cu multă vreme în urmă. Se căzni să se ridice şi să ajungă la ea. Strângând din dinţi de durere, îşi împinse mâna dreaptă umflată în fanta pentru diagnostic.

Durerea începu să diminueze. O voce îi punea întrebări. Da, dorea să rămână conştient. Nu, nu mai putea să completeze rezervele diverselor medicamente… o listă lungă şi completă.

Întregul braţ drept parcă dispăruse şi nimic altceva nu-i mai durea. Mintea îi rămăsese lucidă, liberă să se joace cu bucăţile de realitate şi să încerce să le potrivească la loc. Se legase să servească un Protector… nu-i aşa? Protectorul se legase, el însuşi, de el, ceea ce îi mai limita puterea pe care urma s-o aibă asupra sa. Şi Păpuşarul se legase singur de el şi de Protector prin contractul său. Putea auzi ce spuneau ceilalţi, dar cuvintele alunecau pe lângă urechile lui.

— Necesită cel mai urgent… invadatorii… dincolo de Arcadă.

— Navele Patriarhiei şi ARM, spuse Louis. Pariez.

Entităţile politice aveau să invadeze pentru că aşa stătea în firea lor. El descrisese Lumea Inelară pentru arhivele Naţiunilor Unite. Chmeee vorbise despre ea Patriarhiei. Ce alte organizaţii mai aflaseră de Lumea Inelară?

— Poate şi ale Flotei Lumilor?

— Atât de simplist proiectate, atât de prost protejate? interveni fluieratul Păpuşarului. Nu ne aparţin!

— Sunt aceste entităţi politice periculoase? vru să mai ştie nodurosul. Păpuşarul considera că sunt infinit de periculoase şi se exprimă în acest sens. Capul lui Louis bolborosea de chimicale, astfel încât el nu-şi expuse punctul de vedere.

— Vor dori ei să-şi dezvăluie planurile?

— Nu. Eu pot să-ţi arăt unde se ascund transportoarele lor interstelare, spuse Ultimul. Acelea nu vor participa la o invazie. Chiar şi laserul vostru supertermal alimentat de soare nu va atinge cele mai îndepărtate ţinte. Navele care aterizează vor fi crucişătoare de război, fără hiperpropulsoare.

— Arată-mi!

— Din cabina mea.

În sinea lui, Louis izbucni în râs.

Discul păşitor nemarcat era legat doar de cabina Ultimului şi nu lăsa să treacă străinii. S-ar fi aflat atunci în spatele unui perete invulnerabil. Ce şanse existau ca nodurosul să-i permită acest lucru?

Protector Vampir. Louis deschise gura cu greu.

— Tu ce mănânci?

— Îmi pregătesc un amestec vegetal. N-am mai gustat sânge de douăzeci şi opt de falani, spuse nodurosul. Foamea mea nu reprezintă un risc pentru voi.

— Asta e bine, spuse Louis şi închise ochii pentru o clipă. Auzea.

— Ultimule, numai o singură dată îţi poţi încălca contractul. Arată-mi toate navele invadatoare.

Răspunsul Ultimului fusese o muzică de triluri şi fluierături cu multe acute şi tonuri extrem de joase. Louis deschise ochii la timp, pentru a vedea cum dispar Păpuşarii, fiind înlocuiţi de o hartă stelară tridimensională în rotaţie.

Sistemul părea aproape pustiu, cu excepţia Lumii Inelare şi a pătratelor ei de umbră. Lumini de culori codate luceau cu mult dincolo de arcul Arcadei, iar câteva scântei mai mici se grămădeau mai aproape. Louis nu putea sesiza mişcarea la această scală, dar se părea că luaseră poziţie în jurul sistemului, ca şi cum ar fi devenit conştienţi unii de alţii.

— Trebuie să mă întorc să apăr Arcada, spuse nodurosul. Vino cu mine!

— Hărţile sunt disponibile doar aici, în Acul încins al Căutării, îndrăzni Ultimul.

— Le-am văzut, deja. Vino! Louis rămase singur.

Imaginea se schimbă, chiar în clipa când se ei se teleportară. În cabina căpitanului apăru diagrama unui circuit tridimensional de un anume fel…

Destul. Louis îşi sprijini capul de platformele de marfă stivuite şi închise ochii.

Aţipi, sprijinit de stiva platformelor de marfă şi cu braţul introdus în medkit. Echilibrul instabil îl mai trezea din când în când.

În dosul zidului din spatele său se afla hangarul landerului, dar, de când Teela arsese landerul, era aproape gol. Louis nu-şi mai putea reaminti ce mai exista acolo. Containere pentru costume spaţiale şi armuri, desigur, şi o stivă de discuri de păşit. Avea vaga impresie că Ultimul operase anumite schimbări; oricum, avusese la dispoziţie unsprezece ani.

Spre babord şi tribord, pereţii erau negri. Acul era încastrat în bazalt negru: magmă răcită. O reţea de linii şi puncte plutea dincolo de peretele frontal, asemeni unui muşuroi de furnici văzut prin radarul de profunzime. Îi sâcâia mintea.

Puncte aici şi aici şi aici. Cele două legate de celelalte trei. Aici, o reţea de zece. La distanţă, una din cele zece părea a fi formată din două puncte suprapuse. Contururile schiţate în fundal puteau înfăţişa o hartă.

Ultimul încerca să-i arate ceva.

Când presiunea din băşica udului depăşi teama de durere, Louis îşi scoase mâna şi se îndreptă împleticindu-se spre toaletă.