Evident, încă mai avea o problemă medicală. După aceea, bău un litru de apă. Folosindu-şi mâna stângă, mâncă o salată civilizată, pentru prima oară în unsprezece ani. Nu mai trebuia să mănânce nimic, indiferent ce ar fi găsit! Asta nu însemna că îi trecea prin minte să renunţe.

Îşi examină mâna cu satisfacţie reţinută. Umflătura dispăruse; oasele păreau la locul lor.

Părăsi maşinăria pentru a doua oară. Modelul îi captă din nou privirea, în timp ce se îndepărta de recirculator.

Discurile de păşit!

Probabil că, între timp, subconştientul său lucrase. Harta înfăţişa reţeaua discurilor pe care le desfăşurase Ultimul. Mai multe erau răspândite prin milioanele de kilometri cubi ai Centrului de Reparaţie. Patru, în Acul Încins al Căutării. Unul, chiar afară. Punctul dublu trebuia să fie sonda de alimentare din Oraşul Ţesătorilor, cu un disc pentru transport şi celălalt pentru hidrogen.

Ultimul îi lăsase asta. Louis o studie bine, fixându-şi-o în memorie, întrebându-se care erau motivele Păpuşarului…

Totul fu înlocuit instantaneu cu imaginea Păpuşarilor dansatori, în clipa în care nodurosul se teleportă din nou înăuntru. Protectorul avea ceva în mână. Suflă în el, în timp ce îl fixa pe Louis cu privirea. Muzica izbucni în aer, sunetul mai multor instrumente de suflat.

Reacţia pământeanului trebuie să fi fost nesatisfăcătoare. Protectorul pusese obiectul deoparte. Îl examină pe Louis aşa cum ar fi făcut-o un doctor primitiv, sondând ici şi colo, pentru a vedea ce doare. În cele din urmă, spuse:

— Nu mai durează mult.

Louis era preocupat de o idee.

— Bucătăria mea poate fi programată să distribuie sânge.

— Ai să bei tu primul?

— Nu, în nici un caz. Eu nu sunt Vampir. În plus, Ultimul va trebui să rescrie programul bucătăriei. Nu, aşteaptă, lasă-mă să încerc ceva.

La pupitrul bucătăriei, Louis făcu să apară o tastatură virtuală pentru bucătăria Kzinti, marcată de puncte şi virgule, graiul Hero. Louis nu-l cunoştea mai deloc. Răsfoi meniul complet, sub supravegherea nodurosului. Bucătăria Wunderland… nu. Bucătărie Fafnir? Nu sub acest nume. Încearcă viaţa marină. Acolo, sub numele planetei Kzinti, Shasht. Carne, băutură, prea multe articole. Încearcă şi caută: carne/băutură. Patru articole. Trei erau supe cu ingredient shreem, ceea ce scotea în evidenţă acest shreem.

OCOLEŞTE legile prevalente pe Shast/Fafnir, Pământ, Jinx, Centură, Roiul Şerpilor…

Un bol plin cu un fluid roşu vâscos se materializă în fanta de livrare a aparatului.

Nodurosul ridică bolul. Apoi, fulgerător, îl apucă pe Louis de falcă. Strângerea lui era ca de fier.

— Acum o să bei, spuse el.

Louis deschise, obedient, gura. Nodurosul îi răsturnă pe gât o înghiţitură din fluidul roşu şi lipicios. Gustul era neobişnuit, dar Louis recunoscu mirosul. Îl înghiţi, oricum.

Nodurosul bău, privindu-l pe Louis.

— Mă surprinzi. De ce ai vrut să faci sânge pentru mine?

Timp de unsprezece ani, Louis mâncase ceea ce reuşise să prindă sau ceea ce vreun hominid necunoscut îi oferise drept hrană.

— Nu sunt mofturos, spuse Louis.

— Ba da, eşti.

Adevărul era că ceea ce mirosise şi gustase îi producea greaţă.

— M-am ţinut de contractul nostru, care îmi cere să acţionez în interesul tău, continuă Louis. Tu îl violezi. Eu am considerat că ar fi greşit din partea mea să beau sânge uman, şi am spus acest lucru.

— Ai terminat cu medkitul, nu-i aşa? întrebă nodurosul. Pune-ţi costumul spaţial. Vii cu mine.

— Costumul spaţial? se miră el. Unde mergem? Protectorul nu spuse nimic.

Louis zâmbi. Arătă spre peretele transparent din spate şi spuse.

— Echipamentul de vid, vehiculul de aterizare, sasul, toate lucrurile de care Chmeee şi cu mine aveam nevoie ca să ieşim în afara navei se află în hangarul landerului. Nu pot ajunge acolo decât prin discurile de păşit. Ultimul ne ţinea pe amândoi prizonieri.

— Nu aveaţi un contract?

— Atunci, nu.

— Am învăţat cum să utilizez discurile de păşit. Vino aici. Nodurosul avea o trusă de chei făcute din lemn tare. Îngenunche lângă disc şi-i ridică marginea.

Louis nu vedea ce anume făcea acolo. Degetele sale lucrau mult prea rapid. Văzu diagrama discurilor de păşit apărând şi pâlpâind în cabina Ultimului. Apoi, Protectorul lăsă marginea discului la loc, îl împinse pe Louis pe el şi îl urmă.

Deoarece landerul fusese distrus, hangarul părea pustiu. Existau acolo costume pentru oameni, Kzinti şi Păpuşari. Pereţii transparenţi ai sasului se continuau cu un tunel ce conducea prin mai mulţi kilometri cubi de magmă, neatinşi de la războiul cu Teela Brown.

Louis privi spre rastelul armelor, dar nu se apropie de el. Scoase un costum colant deja deschis la piept, mâneci şi picioare. Nu avea nevoie de cingătoare. Începu să se strecoare înăuntru, dar se opri cu un icnet de durere.

Înainte de a deschide gura, Protectorul era lângă el, ajutându-i braţul pe jumătate vindecat să intre pe mânecă, apoi în mănuşă, după care confecţionă o legătură din ceea ce fusese garoul Acolitului. Încheie costumul lui Louis, înşurubă o cască pe inelul gulerului şi îi ataşă o rezervă de aer pe spate. Aşteptară amândoi să se contracte costumul şi să ia forma lui Louis.

Nodurosul modifică setajul discului de păşit imens al hangarului. Louis îşi începu verificările. Videocamera de cască, conductele de aer, reciclatorul de aer, Conţinutul de CO2 şi apă…

Nodurosul îl împinse pe disc.

20. POVESTEA LUI BRAM

2892 d.C., APĂRAREA ANTIMETEORITICĂ DIN CENTRUL DE REPARAŢIE

Harta Marte se ridica la peste şaizeci de kilometri deasupra Marelui Ocean, proiecţia sa polară nordică la scara unu la unu. Sub Lumea Inelară nu exista nici un semn al existenţei Hărţii Marte, deoarece întreaga „cutiuţă” de peste şaizeci de kilometri înălţime era goală pe dinăuntru.

Louis văzuse spaţii vaste în interiorul Centrului de Reparaţie, dar nu fusese niciodată înăuntrul acestuia. Era uriaş şi întunecos. Scaune scheletice, echipate cu tastaturi, erau aliniate de-a lungul unei lungi console. Peretele elipsoidal era în întregime un ecran înalt de aproape zece metri. Singura lumină provenea de la acest ecran: o panoramă a cerului local.

În sistemul Lumii Inelare nu existau planete sau asteroizi. Pesemne că inginerii îl curăţaseră de aşa ceva, sau îi folosiseră ca material de construcţie. Inelul pătratelor de umbră, ce aducea noaptea pe