Lumea Inelară, părea mai luminos decât fundalul negru ce-l înconjura. Stelele străluceau cu lumină amplificată şi se mai vedeau patru cerculeţe subţiri verzi: cursoare.

— Am mai găsit patru, spuse Ultimul.

Se afla în faţa unui perete supraîncărcat de luminiţe, butonaşe şi întrerupătoare. Acum, Louis recunoştea locul. Era vorba de sistemul care influenţa câmpul magnetic al soarelui. Văzuse acelaşi perete într-o proiecţie holografică, cu unsprezece ani în urmă, când Ultimul acţionase Apărarea Antimeteoritică.

Aerul de acolo trebuia să fie îmbibat de sporii arborelui vieţii.

Ar fi părut un loc sigur, îngrijit, cu excepţia…

Dincolo de lăţimea impresionantă a podelei, o formă întunecată aştepta în semiobscuritate. O formă ameninţătoare şi nemişcată, alcătuită din contururi omeneşti, fragile şi ascuţite în anumite locuri. Oase. Oase aranjate într-o postură de atac.

În penumbra din spatele acestei movile de oase, diverse unelte păreau împrăştiate la întâmplare.

Mai târziu!

— Trebuie să-mi termin verificările, spuse Louis. Ai nevoie de mine chiar în clipa asta?

— Nu, spuse nodurosul. O să-mi arate Ultimul.

Nici un Centurar nu ar fi târât un om în vid, înainte de a-i fi verificat costumul spaţial. Ar fi însemnat o grosolănie mortală. Citise Protectorul toate indicatoarele costumului dintr-o privire? se întrebă Louis. Îi testa cumva atitudinea? Echipamentul? Temperamentul?

Ultimul era aşezat pe una dintre platformele de marfă. O ridicase un metru, iar capetele sale erau vârâte printre comenzi. Imaginea cerului transfocase pe o semisferă portocalie marcată de puncte şi virgule negre. O navă Kzinti, probabil veche de secole, dar prevăzută cu hiperpropulsor.

Imaginea se micşoră, se deplasă, apoi se dilată. Următoarea navă părea mare, o pârghie lungă, uşor în rotaţie, prevăzută cu o umflătură la unul dintre capete. Louis nu recunoscu modelul.

Imaginea se micşoră, se deplasă, apoi se dilată încă o dată, pentru a arăta un obiect cenuşiu şi negru, aidoma unui cartof stricat văzut prin ceaţă.

— Inginerii Lumii Inelare au cruţat doar cele mai îndepărtate comete, spuse Ultimul. Erau prea multe pentru a fi fost distruse toate…

— Rezervă de aer, interveni nodurosul. Pentru a înlocui aerul pierdut peste Zidurile de Margine.

— … Întocmai. Acum, fii atent la asta…

Un cerculeţ verde, ce clipea, indica un crater pe proto-cometă. Imaginea se extinse şi mai mult, apoi se dizolvă într-o imagine radar de profunzime pe care se distingea, sub gheaţa de sub crater, o structură ceţoasă.

— Ce specie a construit aşa ceva? întrebă nodurosul.

— N-aş putea spune, preciză Ultimul. Toate proiectele miniere au acest aspect, asemeni rădăcinilor unei plante. Dar aici…

O altă pârghie rotitoare, o navă de aceeaşi provenienţă, văzută din lateral. Mici aeronave, cu familiarele lor aripi scurte, erau aliniate pe toată lungimea ei.

— Acestea sunt nave ale Naţiunilor Unite, făcute de specia lui Louis.

Pământeanul îşi încheiase verificările. Costumul avea să-l ţină în viaţă câteva săptămâni, dacă nu luni.

— Foarte bine. Dă-mi voie! spuse nodurosul.

Se urcă pe o altă platformă de marfă şi se ridică. Acolo unde gurile Păpuşarului şovăiau, mâinile lui dovedeau extrem de multă dexteritate. Se aprinse un al doilea ecran, ce prezenta o imagine întunecată a soarelui.

Trecură mai multe minute. Apoi, o protuberantă strălucitoare începu să se înalţe, rotită de câmpurile magnetice.

— Cred că te pregăteşti să-i ucizi, spuse Louis.

— Acestea sunt indicaţiile mele, replică Ultimul. Au venit ca invadatori…

— Aşa am venit şi noi.

— Evident. Eşti sănătos?

Louis îşi mişcă puţin mâna legată.

— În curs de vindecare. Oricum, dacă tot o să intru în autodocul tău miraculos, n-avea rost să pierd timpul. Cu ce te ocupi acum?

— Am distrus şase nave purtătoare şi o flotilă de treizeci şi două de landere. Au fost navele cele mai apropiate de soare şi, deci, cele mai vulnerabile. Acestea din urmă sunt atât de îndepărtate încât nu le putem decât înfuria. Cred că ar fi mai bine să ignorăm instalaţia din cometă. Nu va trebui decât să evaporăm gheaţa. Am descoperit o navă de-a Outsiderilor pe una dintre cele mai îndepărtate comete…

— Tanj! Nodurosule? Doar n-ai de gând să ataci un Outsider, nu-i aşa?

— Ultimul m-a sfătuit să n-o fac.

— Foarte bine. Sunt foarte fragili, dar au tehnologii pe care noi nici măcar nu le putem descrie prea bine. Din acest punct de vedere, ei nu doresc nimic din ceea ce avem noi, iar dacă doresc ceva, cumpără. N-ar avea nici un sens să răneşti vreun Outsider.

— Îţi plac?

Fusese o întrebare oarecum surprinzătoare.

— Da, răspunsese Louis.

— Ce caută pe aici?

Louis ridică din umeri în interiorul costumului.

— Cerul este plin de planete. Există doar o Lume Inelară. Outsiderii sunt curioşi.

Protuberanţa continua să se ridice din soare.

— Observă şi critică, îi spuse nodurosul Ultimului. — Degetele sale, ca nişte şiraguri de castane, dansau deasupra peretelui.

Păpuşarul privea.

— Bine, spuse el.

Totul parcă se desfăşura cu încetinitorul. Trebuiau să treacă ore până să se formeze protuberanta. Efectul laser supratermal avea să se propage minute, înainte de a părăsi protuberanţa. Ţintele păreau a se afla la distanţă de ore-lumină.

Louis renunţase deja la noţiunea de salvare în ultimul minut.

Louis Wu nu era dator cu nimic Naţiunilor Unite sau ARM-ului. Nici nu era obligat să protejeze navele Kzinti. Dezarmat şi rănit, nu avea nimic din Protectorul vreunei specii. Ştia că ar fi fost norocos dacă ar fi scăpat cu viaţă, acum, că intrase din nou în acest dans al puterilor.

Contractul său nu-l obliga să salveze prada omului noduros. Iar ei veniseră ca invadatori.

— Am ţintit, de asemenea, şi o staţie monitor. Una de-a mea, spusese Ultimul. Conservatorii n-o să-i ducă dorul.

— Perfect. Nodurosule, sunt tentat să te numesc „Dracula”. Dracula a fost arhetipul poveştilor cu Vampiri.

— Urmează-ţi capriciul.

— Nu. E prea banal. Tu eşti un Protector, un fondator printre Vampiri. O să te botez „Bram”. Poţi să-mi spui ce doreşti de la mine?

— Vreau ceea ce este mai potrivit pentru specia mea. Vampirii sunt confruntaţi cu trei pericole, care, de altfel, ameninţă tot ce se află pe Arcadă, inclusiv pe voi.

Nodurosul îl fixa pe Louis, în timp ce vorbea.

— În primul rând, dacă Vampirii devin prea numeroşi, se împuţinează prada. Hominizii inteligenţi ar putea găsi o cale de a ne