— Ucigaşii de Vampiri… erau cumva de-ai tăi? Nu, este o nebunie! Erau propria ta specie.

— Nu, Louis, nu erau. Trebuie să fie o sută de specii separate de Vampiri pe Lumea Inelară.

— Oh. Şi unde trăiesc ai tăi? Bram ignoră întrebarea.

— Louis, nu eu am pus bazele Alianţei Cuibului din Umbră. Soluţia lor a fost elegantă, nu-i aşa?

— Mda…

— În al doilea rând, aceşti invadatori din spaţiu ameninţă însăşi structura Lumii Inelare.

— O navă interstelară de război putea oricând utiliza impacturile meteoritice ca armă, recunoscu Louis. Exemplul cometelor căzătoare.

— A treia ameninţare o reprezintă Protectorii, prin duelurile în care s-au angajat.

— Câţi Protectori avem deja? întrebă bărbatul.

— Trei sau mai mulţi, implicaţi în repararea instalaţiilor de pe Zidul de Margine. Fiecare pare a avea sarcina sa, dar toţi se ocupă de supraveghere.

— Poţi să ne spui din ce specii provin?

— Este o întrebare importantă, nu-i aşa? Cei care vor conduce vor fi Vampirii. Toţi ceilalţi vor fi servitori proveniţi din speciile locale. Louis, se poate argumenta…

— Tanj, cum de a fost infestată Lumea Inelară cu Protectori Vampiri?

— Este o poveste încurcată, dar de ce ar trebui să v-o spun? Louis avusese grijă să nu se lege pe el sau pe Ultimul că vor dezvălui secrete. Cum putea fi forţat Bram să şi le dezvăluie pe ale lui?

— Este solicitarea ta, spuse el. Mai întâi, te hotărăşti ce doreşti. Decizi dacă noi te putem ajuta. Apoi, stabileşti ce avem nevoie să ştim pentru a face acest lucru cât mai bine.

Mâna nodurosului dansa pe deasupra peretelui.

— Voi vă ţineţi secretele. De ce mi le-aş dezvălui eu pe ale mele? Oricum, voi sunteţi legaţi să vă supuneţi.

Să încercăm altfel…

— Ai doborât navele. Marcat, dar să presupunem că ai ratat una? Nu ai cum să judeci ce va face în continuare. Noi trei, Eu, Acolitul şi Ultimul, suntem singurii străini la dispoziţie. Te aştepţi, probabil, să ne observi pe noi şi să extrapolezi ce au de gând să facă invadatorii. Dar noi nu vom putea reacţiona dacă nu cunoaştem nimic.

Protuberanţa strălucitoare desprinsă din soare se arcuise în spaţiu, dar acum începu să se îndrepte şi să se îngusteze.

— Ultimule? întrebă Bram nerăbdător.

— Protuberanţa este aproape gata.

— Vrei să închei manevrele?

— Distrugem toate cele patru surse?

— Lasă cometa! Louis, cum poţi reacţiona corect, dacă ştii că eşti supravegheat?

— Când sunt supravegheat, supraveghez la rândul meu. Ţine cont de asta. Bram, cine eşti tu? Cum a ajuns un Vampir în Centrul de Reparaţie?

— Mi-am făcut singur harta. Bărbatul aştepta.

— Louis, ai văzut cum se comportă hominizii când beau combustibilul fabricat de Oamenii-Maşină?

— Am făcut-o şi eu.

— Eu niciodată. Acum, imaginează-ţi că ai băut combustibil chiar de când sugeai laptele mamei tale. Zeci de falani mai târziu te trezeşti lucid pentru prima oară, lucid şi fremătând de energie şi ambiţii. M-am născut… Am fost creat cu 7200 de falani în urmă. Pretutindeni în jurul meu zăceau cadavre, zeci din propria mea specie, şi o formă stranie, ce era numai noduri. Şi eu eram numai noduri, fără sex, fără emoţii, flămând şi dornic de luptă, dar am luat lumea ca pe un mare joc. Alţi trei se trezeau, schimbaţi ca şi mine.

— Aţi prins în cursă un Protector! îl întrerupse Louis. Vampirii nu sunt atât de inteligenţi.

— Acesta fusese născut prins, făcut să fie servitor.

— Făcut de…? Continuă.

— Oraşul se ridica pe o stâncă verticală şi pe un singur pilon uriaş. Eu m-am născut la umbra lui. Eram tot timpul flămânzi. O rampă se încolăcea pe pilastru, aducându-ne mirosul prăzii, dar eram împunşi de suliţe de fier când încercam să ne urcăm pe ea ori pe versantul muntelui. Mijloacele de transport zburau încolo şi-ncoace. Rampa nu fusese niciodată folosită. După ce am devenit Protectori, am ghicit raţiunea pentru care vieţile noastre erau aşa. Cred că noi reprezentam o apărare…

— Tranşeea monstruoasă, murmură Louis. Invadatorii trebuiau să se confrunte cu Vampirii, înainte de a ajunge la gardienii adevăraţi.

— Plauzibil, confirmă nodurosul. A izbucnit foametea şi nici un produs nu a mai venit către oraş. Un război pierdut, jocuri politice, bandiţi pe drumuri, cine ar putea şti? Noi, Vampirii, ne-am dat seama doar că fluxul gunoiului scăzuse foarte mult, la fel cum se împuţinaseră apa şi reziduurile. Cei ce se hrăneau cu gunoiul au plecat în altă parte, iar noi, care supravieţuiam parţial cu sângele acestor gunoieri, am început să flămânzim. Multe zile mai târziu, bariera din suliţe de fier s-a ridicat şi cutii uriaşe s-au rostogolit pe rampă. Am încercat să le deschidem, să ajungem la sângele dinăuntru. Roţile lor au trecut peste noi. Un războinic fantastic ce dansa pe vehicule şi-i omora pe toţi cei care se apropiau, a rămas după ce vehiculele au dispărut şi i-a ucis pe toţi cei care ar fi vrut să le urmeze. Ea nu ne-ar fi ascultat plângerile noastre…

— Plângerile?

— Era imună la miasma noastră şi ignora limbajul corpurilor noastre. Asta ne-a înfuriat. Nu mai văzusem niciodată un Protector. Eram proşti, furioşi şi flămânzi. Am doborât în cele din urmă făptura noduroasă, am tăbărât pe ea şi i-am luat restul de sânge pe care nu-l pierduse în luptă, dar eram atât de flămânzi încât am băut şi din fraţii noştri care căzuseră. Apoi, ceilalţi au căzut într-un somn ca moartea, la fel ca şi mine. Când m-am trezit, eram schimbat. Dar îmi aminteam, iar acest lucru reprezenta deja un lucru nou. Mulţi dintre noi gustaseră sângele Protectorului în acea zi. Unii muriseră în somn. Se treziseră patru Protectori. După miros, una era perechea mea favorită, şi astfel ne-am cunoscut.

— Sunt surprins. Vampiri sunt monogami?

— Cum?

— Se împerechează o dată?

— Nu, Louis. Atunci când un hominid nu are miasma, înseamnă că el este o pradă. I-am golit venele în timp ce risham cu ea. Miasma marchează o femeie din specia mea şi îi oferă siguranţă. Dar noi muream de foame, Louis. Ea şi cu mine, perechea mea,