— Louis Wu, tu ce zici?

— Ai început ceva ce nu mai poţi opri, răspunse bărbatul. Ai atacat două flote de război — trei, dacă pui la socoteală şi Flota Lumilor. Structurile politice îmbătrânesc şi mor, Bram, dar informaţiile nu se pierd niciodată. Depozitarea lor este prea bună. Altcineva va testa apărarea Lumii Inelare, atât timp cât vor mai exista protoni.

— Atunci Arcada trebuie să aibă un Protector, atât timp cât vor exista protoni.

— Cel puţin unul. Invadatorii nu vor lua pur şi simplu teritoriul. Sunt ignoranţi şi vor testa şi poate vor strica unele lucruri, aşa cum au făcut-o Constructorii Oraşelor când au luat jeturile de orientare de pe Zidul de Margine, pentru a face nave interstelare.

Nodurosul aştepta.

— Un Vampir poate fi o greşeală.

— Aveţi deja un Vampir în loc. Să luptaţi cu el poate fi o greşeală şi mai scumpă.

De vreme ce Louis nu spunea nimic — încă îşi mesteca gândurile —, Bram pescui ceva din vesta sa. Era un lemn cioplit, mai mare decât fluierul la care cântase mai devreme. Sunetul lui era mult mai adânc, mai bogat, acompaniat de bătăi de tobe produse de degetele Protectorului, ce loveau butoiaşul acelui instrument. Consolator, în ciuda iritării lui Louis.

Louis aşteptă până ce melodia tristă încetă.

— Ai nevoie de o supraveghere a meteoriţilor în planul Lumii Inelare. Nu ştiu cum se poate face asta. Apărarea Antimeteoritică solară nu poate ţinti ceva ce se ascunde sub fundaţia Lumii Inelare.

— Vino, spuse Bram. Ultimule, vino şi tul O să ne întoarcem mai târziu, să vedem ce ne-a scăpat.

Mâna nodurosului era grea ca o placă de marmură, iar tragerea ei de încheietura sănătoasă a lui Louis era irezistibilă. Louis se pomeni depărtându-se rapid. Privi încă o dată înapoi la oasele aşezate în poziţie de atac. Tocmai atunci Bram îl ghidase, sau îl împinsese, pe discul de păşit.

Se materializă din nou în cala Acului. Nodurosul îl ajută pe Louis să-şi dezbrace costumul dinspre înăuntru înafară, atent la braţul său rănit, ferindu-se să nu scuture sporii ce s-ar fi depus pe suprafaţa lui. Unde era Ultimul?

Bram îl conduse pe Louis spre celălalt disc şi păşiră împreună prin el în cabina echipajului. Nici o clipă, Louis nu se gândise să-i reziste. Individul se dovedea al naibii de puternic.

Protectorul îngenunche în faţa unui perete alb.

— Păpuşarul a meşterit ceva aici pentru a primi imagini în propria sa cabină. Hai să vedem cât de bine l-am observat.

Scoase o trusă de chei din lemn şi se puse pe treabă. Apăru o diagramă: harta discurilor de păşit. Apoi o vedere a Oraşului Ţesătorilor.

Ultimul apăru şi el, mai întâi în hangarul landerului, apoi în cabina echipajului.

— Scuze pentru întârziere, spuse el.

— Mi-ai testat sistemul de siguranţă? Ultimule, trezeşte-l pe Kzin acum, spuse Bram. După aceea aş vrea o imagine mai bună asupra porţiunii de zid unde lucrează Protectorii. Trimite-ţi sonda de alimentare.

Ultimul privi indicaţiile de pe consola autodocului, atinse ceva şi se dădu înapoi atunci când capacul începu să se ridice.

Kzinul se ridică din coşciug cu o mişcare fluidă, pregătit să se lupte cu o armată.

Acum nodurosul era înarmat cu laserul şi cuţitul variabil, deşi Louis nu-l văzuse deloc mişcându-se. Bram aşteptă până ce Kzinul se relaxă, apoi întrebă:

— Acolitule, te legi de mine potrivit termenilor din contractul lui Louis Wu?

Kzinul se întoarse. Cicatricele îi dispăruseră, iar mâna îi arăta normal.

— Louis Wu, ar trebui să fac asta?

Pământeanul îşi reprimă şovăiala de până atunci şi spuse:

— Da.

— Accept contractul tău.

— Ieşi din autodoc.

Acolitul se execută. Bram îl conduse pe Louis spre coşciugul uriaş şi îl ajută să intre în el.

Ultimul era ocupat cu altceva. Puncte codate color şi arcuri curcubeu se roteau şi se schimbau în cabina căpitanului, în concordanţă cu muzica Păpuşarului. Brusc, acesta fluieră o notă falsă.

— Sonda!

— Spune! îl zori Bram.

— Priveşte! Discul de păşit este demontat de pe sonda mea de alimentare! Aşteaptă…

Păpuşarul tastă pe perete. Vederea de pe sonda parţial scufundată deveni o vedere de pe reţeaua stâncii.

— Acolo! Priviţi, iat-o!

Dispozitivul de teleportare, ce fusese montat pe flancul sondei, zăcea acum pe ţărmul fluviului, alături de Camera Consultativă.

— Nimeni n-a încercat s-o ascundă, spuse Louis. Discul cel mic din vârful filtrului de deuteriu este încă la loc?

Ultimul cercetă cu atenţie.

— Da.

— Este aproape măgulitor. Cineva mă doreşte înapoi.

— Hoţii!

— Desigur, dar lasă-i în pace. Mai bine ar fi să aduci sonda aici şi să montezi un alt disc. Acolitule, Ultimul îţi va citi contractul. Să nu le faci vreun rău celor de aici. Trezeşte-mă când autodocul şi-a terminat treaba cu mine. Peretele bucătăriei a fost setat să hrănească un Kzin, iar Bram o va folosi şi el. O să te comporţi cum trebuie?

— Da.

— Marcat.

Fără nici un fel de teamă, Louis se culcă coşciugul uriaş. Capacul se închise.

21. LECŢII DE FIZICĂ

2893 d.C., STAŢIA DE TRANSFER A SĂNIILOR AERIENE

O văzuseră cu câteva zile înainte: o linie neagră pe fundalul vast şi îndepărtat al Zidului de Margine dinspre tribord. Apropiindu-se, linia devenise o uriaşă siluetă artificială, înălţată deasupra deşertului: o platformă înaltă, cu umflături adunate spre centru ei.

Apropiindu-se şi mai mult, Roşii puteau vedea lumina zilei sub unele părţi ale elevaţiei. Dar atunci Warvia ştiu. Era ţelul Oamenilor Nopţii şi cimitirul Oamenilor Nisipului.

Călătoreau printr-un ţinut uscat. Nisipul nu era bun pentru motor. Flămânziseră câteva zile, înainte de a da peste Oamenii Nisipului.

Oamenii Nisipului erau îmbrăcaţi în robe în culori pastelate. Animale mici şi îndesate trăgeau la căruţele lor, în grupuri de douăsprezece, dar erau preţuite şi pentru carnea lor. Carnivorii, atât Păstorii Roşii, cât şi Oamenii-Maşină se bucuraseră.

Făcuseră daruri din ţesăturile luate din Cuibul din Umbră. Oamenii Nisipului uciseseră două din animalele lor pentru a pregăti un festin. Cele câteva specii îşi împărtăşiseră, în măsura posibilităţilor, întâmplări şi poveşti. Numai Karker vorbea destul de bine limbajul comercial şi totul era apoi tradus.

Rishathra nu necesita traducere, numai gesturi.