— Da? bolborosi Harry, trăgând de lanţurile cu care avea  legate mâinile. Ei bine, m-am răzgândit. Diffindo! Nu se întâmplă nimic. Hermione, cum să scap de lanţurile astea?

— Stai puţin, încerc să fac ceva...

— Hermione, suntem înconjuraţi de Dementori!

— Ştiu, Harry, dar dacă se trezeşte fără medalion trebuie să fac o dublură... Geminio! Gata... ar trebui să nu-şi  dea seama...

Hermione coborî în fugă.

— Să vedem... Relashio!

Lanţurile zăngăniră şi se retraseră înapoi în braţele scaunului. Doamna Cattermole părea la fel de speriată ca şi până atunci.

— O să plecaţi de aici cu noi, spuse Harry, ridicând-o în  picioare. Duceţi-vă acasă, luaţi-vă copiii şi fugiţi, fugiţi din ţară,  dacă e nevoie. Deghizaţi-vă şi fugiţi. Aţi văzut cum e, nu o să  aveţi niciodată parte de un proces corect.

— Harry, zise Hermione, cum o să ieşim de aici, cu toţi  Dementorii aceia în faţa uşii?

— Cu Patronuşi, spuse Harry, îndreptându-şi bagheta către Patronusul său.

învăluit încă de o strălucire puternică, cerbul încetini şi se îndreptă spre uşă.

— Cât mai mulţi. Creează-l pe al tău, Hermione!

— Expec-expecto Patronum! spuse Hermione. Nu se întâmplă nimic.

— Este singura vrajă cu care are probleme, îi spuse Harry  doamnei Cattermole, care era complet uluită. Din păcate...

haide, Hermione...

— Expecto Patronum!

O vidră argintie ţâşni din vârful baghetei Hermionei şi înotă graţios prin aer, alăturându-se cerbului.

— Hai, spuse Harry, conducându-le pe Hermione şi pe doamna Cattermole spre uşă.

În momentul în care Patronuşii ieşiră plutind din celulă,  oamenii care aşteptau afară începură să strige şocaţi. Harry se uită în jur - Dementorii se dădeau la o parte în stânga şi în  dreapta, dispărând în întuneric, împrăştiindu-se din faţa  fiinţelor argintii.

— S-a hotărât să vă duceţi toţi acasă şi să fugiţi cu familiile voastre, le spuse Harry celor cu părinţi încuiaţi care aşteptau,  orbiţi de lumina Patronuşilor şi încă destul de speriaţi. Duceţivă în străinătate, dacă puteţi. Cât mai departe de minister.

Aceasta este... ăă... noua politică oficială. Acum, urmaţi-i pe Patronuşi şi veţi putea pleca din Atrium.

Reuşiră să urce treptele de piatră fără a fi interceptaţi, dar  când se apropiara de lifturi, Harry începu să aibă presimţiri  rele. Nu îşi imagina cum ar fi putut să nu atragă atenţia asupra  lor dacă ieşeau în Atrium cu un cerb argintiu şi o vidră zburând pe lângă ei şi cu douăzeci şi ceva de oameni, jumătate din ei  fiind acuzaţi că aveau părinţi încuiaţi.

— Reg! strigă doamna Cattermole, aruncându-se în braţele lui Ron. Runcorn mi-a dat drumul, i-a atacat pe Umbridge şi pe Yaxley şi ne-a spus tuturor să plecăm din ţară, cred că aşa ar trebui să facem, Reg, zău că da. Hai să ne ducem repede acasă,  să luăm copiii şi... de ce eşti atât de ud?

— Apă, bolborosi Ron, eliberându-se din braţele ei. Harry,  ştiu că sunt intruşi în minister, ceva în legătură cu o gaură din  uşa de la biroul lui Umbridge, cred că avem cinci minute dacă... Patronusul Hermionei făcu poc şi dispăru, în timp ce ea se întoarse îngrozită spre Harry.

— Harry, dacă am rămas blocaţi aici...

— Nu vom rămâne, dacă ne mişcăm repede, răspunse Harry. Apoi se adresă grupului tăcut din spatele lor, unde toţi îl  priveau

cu gurile căscate.

— Cine are baghete?

Cam o jumătate dintre ei ridicară mâna.

— Bun, toţi cei care nu au baghete trebuie să stea lângă cei  care au. Vom fi nevoiţi să ne grăbim - Înainte să ne poată opri. Haideţi!

Reuşiră să se înghesuie în două lifturi. Patronusul lui  Harry rămase de pază în faţa grilajelor aurii, în timp ce ei se închiseră şi lifturile începură să urce.

— Etajul opt, spuse vocea neutră a vrăjitoarei, Atriumul.

Harry îşi dădu seama imediat că aveau probleme. Atriumul era plin de oameni care mergeau de la un şemineu la altul,  sigilându-le.

— Harry! strigă Hermione. Ce o să ne... ?

— OPRIŢI-VĂ! tună Harry şi vocea puternică a lui Runcorn  răsună în Atrium.

Vrăjitorii care sigilau şemineurile înlemniră.

— Urmaţi-mă, şopti el către grupul de vrăjitori cu părinţi  încuiaţi, ai cănii membri înaintau înghesuindu-se unii în alţii,

însoţiţi de Ron şi Hermione.

— Ce s-a întâmplat, Albert? spuse neliniştit acelaşi vrăjitor cu început de chelie, care ieşise mai devreme din şemineu după  Harry.

— Ăştia trebuie să iasă înainte să sigilaţi ieşirile, spuse Harry, cât putu de autoritar.

Cei din grupul vrăjitorilor se uitară unii la alţii.

— Ni s-a spus să sigilăm ieşirile şi să nu lăsăm pe nimeni  să...

— Mă contrazici? - se răsti Harry. Vrei să pun să-ţi fie examinat arborele genealogic, aşa cum i-am făcut lui Dirk Cresswell?

— Iartă-mă! spuse vrăjitorul cu început de chelie cu respiraţia întretăiată, dându-se un pas înapoi. N-am vrut să  sugerez nimic, Albert, dar mă gândeam... mă gândeam că  urmau să fie interogaţi şi...

— Au sânge pur, spuse Harry şi vocea sa joasă răsună  impresionant în sală. Sunt sigur că au sângele mai pur decât al  multora dintre voi. Duceţi-vă, strigă el către cei cu părinţi  încuiaţi, care fugiră în şemineuri şi începură să dispară doi câte doi. Vrăjitorii ministerului rămaseră de-o parte, unii părând derutaţi, alţii speriaţi şi ostili. Şi atunci...

— Mary!

Doamna Cattermole se uită peste umăr. Adevăratul Reg  Cattermole, care nu mai vomita, ci era doar palid şi slăbit,  tocmai ieşise în fugă dintr-un lift.

— R-Reg?

Se uită când la soţul ei, când la Ron, care înjură răspicat. Vrăjitorul cu început de chelie rămase cu gura căscată,  întorcându-şi capul în mod ridicol între un Reg Cattermole şi  altul.

— Hei! Ce se întâmplă aici? Ce-i asta?

— Sigilaţi ieşirile! Sigilaţi-le!

Yaxley ţâşnise dintr-un alt lift şi fugea spre grupul de lângă  şemineurile în care dispăruseră toţi cei cu părinţi încuiaţi, cu excepţia doamnei Cattermole. Când vrăjitorul cu început de chelie ridică bagheta, Harry îşi încleşta pumnul şi îl pocni,  făcându-l să zboare prin aer.

— I-a ajutat să scape pe cei cu părinţi încuiaţi, Yaxley! strigă  Harry. Colegii vrăjitorului cu început de chelie se revoltară,  dându-i ocazia lui Ron să o prindă de mână pe doamna  Cattermole, să o tragă în şemineul care era încă deschis şi să  dispară. Confuz, Yaxley se uită la Harry, apoi la vrăjitorul  căruia îi dăduse un pumn, în timp ce adevăratul Reg