Protectorilor. Totuşi, Prăsitorii Pak se răspândiseră pe suprafaţa Pământului, ocupând zone întinse în Africa şi Asia. Oasele lor se găseau în muzee, sub denumirea de Homo habilis. Descendenţii lor evoluaseră spre inteligenţă: un exemplu clasic de neotenie.

Exista un Protector Pak mumificat la Institutul Smithsonian. Fusese dezgropat de sub un deşert de pe Marte, cu secole în urmă. Louis nu-l văzuse decât într-o hologramă din cursul de Biologie Generală.

„Creatura de aici trebuie să fi fost un Pak deformat”, gândi el. Existau acele fălci masive.

Protectorii îşi pierdeau dinţii. Păcat, pentru că prin intermediul lor ar fi putut afla mai multe amănunte. Dar fălcile aparţineau clar unui sfărâmător de oase.

Spatele era mult prea lat pentru un urmaş standard Pak.

Nu era, deci, chiar un Pak, dar nici un Demon pe deplin. Louis putea ghici cu aproximaţie când murise, dar când se născuse? Protectorul aflat la Smithsonian avusese nevoie de treizeci de mii de ani, ba chiar mai mult, ca să străbată distanţa dintre centrul galactic şi Pământ. Pregătirea expediţiei trebuie să-i fi luat tot pe atât de mult. Protectorii puteau trăi aproape o veşnicie.

Cronos a fost cel mai bătrân dintre zeii greci, ucigaşul copiilor săi, până ce câţiva scăpaseră şi-l uciseseră chiar pe el. Să-l numească, deci, pe acesta Cronos.

O hoardă de Vampiri ucisese un Protector ce putea fi servitorul abandonat al lui Cronos. Mai târziu, Bram şi Anne trebuie să-l fi vânat pe stăpân mulţi ani. Ani, secole, milenii? Prăsitorii Pak, strămoşii omului, dar şi ai Vampirilor, se specializaseră în vânatul de viteză, înainte de a fi părăsit centrul galactic.

Bătrânul Cronos probabil că nu-i luase prea în serios pe Protectorii Vampiri. În ultimă instanţă, Vampirii erau doar animale fără minte, cu obiceiuri sexuale şi gastronomice dezgustătoare, iar Cronos fusese o fiinţă superinteligentă, insensibil la orice impuls sexual.

„La fel era şi Bram. L-ar fi anihilat”, gândi Louis, „dacă l-ar fi găsit.”

Fracturile la şoldul drept, braţul şi umărul stâng, precum şi crăpătura ce se distingea de-a lungul craniului fuseseră proaspete când survenise moartea. Louis descoperi şi alte fracturi, mai vechi, în altă parte, dar vindecate. Cronos îşi rupsese şira spinării înaintea morţii. Se refăcea cumva şi nervul spinal al unul Protector? Genunchiul său drept, acea veche rană, nu se vindecase — devenise ţeapăn.

Si altceva se dovedea straniu, în privinţa şirei spinării… dar Louis nu înţelese, până ce nu studie din nou craniul.

Fruntea era proeminentă. Mai mult: osul frontal şi bolta erau netede, având o vechime mai mică decât restul craniului. Marginea zimţată a excrescenţelor din oasele maxilare încă păstra aparenţa unor dinţi tociţi. Acele porţiuni erau excrescenţe recente. Şira spinării, de asemenea, prezenta excrescenţe recente: trecuse printr-o fază de regenerare.

Dacă ar fi învins în ultima lui bătălie, Cronos s-ar fi vindecat din nou.

Consideră că este investigaţia unei crime. Cunosc ucigaşul, dar, pentru a obţine o condamnare în justiţie, am nevoie de orice detaliu, de orice nuanţă. De ce adunase Bram aceste oase? Inamicul era mort, nu mai era nimeni care să-l răzbune…

Sau se temeau Bram şi Anne de alţii asemeni lui Cronos?

Un schelet în picioare şi o grămadă de obiecte în penumbra din spatele lui. Bram nu le pusese prea aproape de acesta. Obiectele păreau răspândite, aruncate la întâmplare — mai mult sau mai puţin. Fuseseră împrăştiate parcă pentru studiu; apoi, ceva stricase ordinea, ca şi cum un Vampir le-ar fi lovit cu furie.

Unele dintre ele, pur şi simplu, se dezintegraseră. Altele, lăsaseră urme clare.

Asta fusese o haină minunată de blană şi o centură ce trebuia să o ţină închisă. Miroseau urât: asemeni duhorii degajate de o veche piele tăbăcită şi a unui Demon care nu mai făcuse baie o mie de ani. Pe suprafaţa interioară, cea ascunsă, Louis putea remarca urmele câtorva buzunare din piele de forme diferite şi, de acum, goale.

Existau arme: un cuţit vechi din metal, înnegrit de rugină, subţire şi lung de aproape treizeci de centimetri. Două cuţite făcute din corn, fiecare nu mai lung decât degetul arătător. Mai erau şase cuţite folosite la aruncat, aproape identice, deşi confecţionate din piatră, dar la fel de mortale ca în ziua când fuseseră făcute. Un baltag subţire, dintr-un aliaj metalic durabil, şi ascuţit pe ambele laturi.

Modelele din praf ar fi putut fi, pe vremuri, obiecte de încălţăminte din lemn închise cu catarame grele. Se mai afla acolo un arc mai deosebit şi o duzină de săgeţi, un pic diferite unele de altele. Această cutie mică… un aprinzător? Louis îl încercă, dar nu reuşi să obţină o flacără. O stivă de hârtii sau pergamente: hărţi?

Exista şi un telescop… rudimentar, foarte delicat construit şi finisat şi, cumva, pus deoparte. Acestea de lângă el erau unelte pentru fabricarea de unelte. Lavă abrazivă, dălţi mici… Bram şi/sau Anne deschiseseră un atelier aici pentru a duplica telescopul lui Cronos.

Un cub negru şi dur, de mărimea pumnului său. Louis se aplecă să-l miroasă. Carne uscată? O mie de ani trecuseră peste ea… dar întotdeauna carnea bătută miroase şi are gust un pic alterat. Poate că unui Demon i-ar fi plăcut.

De când murise Cronos?

Întreabă?

Louis îşi dădea seama că se juca de-a v-aţi ascunselea. Aflase mai multe punând întrebări… dar numai ce alesese Bram să-i spună. Iar timpul se strângea în jurul lui.

Louis îl bătu ocrotitor pe Cronos pe oasele umerilor.

— Ai încredere în mine, spuse el şi dispăru instantaneu.

Se trezi într-o lumină orbitoare şi îşi pierdu din nou echilibrul.

Se legăna ca o anemonă de mare, în timp ce căuta printre genunchi ceva solid şi îşi ţinea ochii închişi, pentru a-i proteja de strălucirea soarelui. Degetele sale înmănuşate atinseră ceva şi îl apucară strâns.

Discul de păşit, destul de înclinat, alunecă de sub el cu mai mult de o jumătate de metru. Spera că se prinsese chiar de marginea acestuia. Încerca să se menţină cât mai nemişcat.

Vizorul său fotosenzitiv deveni de un cenuşiu închis. Încă ghemuit şi agăţat de marginea discului, îndrăzni să privească împrejur.

Harta Marte nu se dovedea a fi una foarte