— Fii atent, faptul că încă nu l-au prins este o mare reuşită,  spuse Ted. Eu i-aş cere sfaturi bucuros. Asta încercăm şi noi să  facem, să ne păstrăm libertatea, nu?

— Da, aici ai dreptate, spuse Dirk, cu un vizibil efort. Mă  aşteptam să-l fi prins deja, doar au tot ministerul şi toţi  informatorii lor pe urmele lui. Ştii ceva, de unde ştim că nu l-au prins deja şi nu l-au omorât, fără să o facă public?

— Ah, nu vorbi aşa, Dirk, bâigui Ted.

Urmă o pauză lungă şi alte zgomote de tacâmuri. Când vorbiră  din nou, discutară despre locul unde aveau să înnopteze, pe mal sau să se retragă mai sus, pe panta împădurită. Hotărând că aveau să fie mai protejaţi de copaci, stinseră focul şi apoi  urcară înapoi pe povârniş. Vocile li se estompară.

Harry, Ron şi Hermione rulară Urechile Extensibile. Harry,  căruia pe măsură ce ascultase îi fusese din ce în ce mai greu să  tacă, se trezi că nu putu să spună decât:

— Ginny... sabia...

— Ştiu! spuse Hermione.

Se năpusti spre gentuţă, vârându-şi de data aceasta mâna  înăuntru până la subsuoară.

— Am... găsit... spuse ea printre dinţi şi trase de ceva care era evident că zăcea undeva pe fundul genţii.

Încet-încet, începea să se vadă marginea unei rame bogat  decorate. Harry se duse repede să o ajute. In timp ce la iveală  ieşea portretul gol al lui Phineas Nigellus, Hermione ţinu  bagheta îndreptată spre el, pregătită să arunce o vrajă în orice clipă.

— Dacă cineva a înlocuit sabia adevărată cu una falsă, când se afla în biroul lui Dumbledore, spuse ea cu răsuflarea tăiată  în momentul în care sprijiniră tabloul de peretele cortului,  înseamnă că Phineas Nigellus trebuie să fi văzut când s-a  întâmplat, pentru că atârna chiar lângă cutie!

— Da, doar dacă nu dormea, spuse Harry, însă îşi ţinu  totuşi respiraţia cât timp Hermione îngenunche în faţa pânzei  goale, cu bagheta îndreptată spre centru, îşi drese vocea şi apoi  zise:

— Ăă... Phineas? Phineas Nigellus? Nu se întâmplă nimic.

— Phineas Nigellus? repetă Hermione. Domnule profesor Black? Putem vorbi puţin cu dumneavoastră? Vă rugăm...

— „Vă rugăm" ajută întotdeauna, spuse o voce rece şi  batjocoritoare şi Phineas Nigellus apăru la loc în portretul său. Hermione strigă imediat: „Obscuro!".

Peste ochii negri, cu sclipiri inteligente ai lui Phineas Nigellus,  apăru o fâşie neagră, din cauza căreia se lovi de ramă şi începu să ţipe de durere.

— Ce... cum îndrăzneşti... ce vrei să... ?

— Vă rog să mă iertaţi, domnule profesor Black, spuse Hermione, dar este o măsură de precauţie necesară!

— Îndepărtează imediat elementul acesta! Îndepărtează-l  când îţi spun! Distrugi o capodoperă! Unde sunt? Ce se întâmplă?

— Nu contează unde suntem, spuse Harry, şi Phineas

Nigellus încremeni, renunţând la încercările disperate de a coji  bucata de material pictată.

— E posibil ca vocea să-i aparţină misteriosului domn  Potter?

— Poate că da, zise Harry, ştiind că asta avea să îi menţină interesul lui Phineas Nigellus. Vrem să-ţi punem câteva  întrebări despre sabia lui Cercetaş.

— A, spuse Phineas Nigellus, întorcându-şi acum capul întro parte şi în alta, tot încercând să îl zărească pe Harry. Da. Fata  aceea prostuţă a fost mai mult decât nesăbuită în ceea ce priveşte...

— Ai grijă cum vorbeşti despre sora mea, spuse Ron cu asprime. Phineas Nigellus ridică din sprâncene cu un aer superior.

— Cine mai este acolo? întrebă el, uitându-se disperat când în stânga, când în dreapta. Nu îmi place tonul tău! Fata şi  prietenii ei au fost cât se poate de nesăbuiţi. Să fure de la  director!

— Nu furau, spuse Harry. Sabia aceea nu îi aparţine lui  Plesneală.

— Aparţine şcolii domnului profesor Plesneală, zise Phineas Nigellus. Ce drept avea fata Weasley asupra săbiei, mai exact? A meritat să fie pedepsită, la fel ca şi idiotul de Poponeaţă şi  ciudăţenia de Lovegood!

— Neville nu e idiot şi Luna nu e o ciudăţenie! spuse Hermione.

— Unde mă aflu? repetă Phineas Nigellus, chinuindu-se cu noi forţe să dea la o parte bucata de material. Unde m-aţi adus?  De ce m-aţi scos din casa strămoşilor mei?

— Lasă asta! Cum i-a pedepsit Plesneală pe Ginny, Neville şi Luna? întrebă Harry imperios.

— Domnul profesor Plesneală i-a trimis în Pădurea Interzisă,  să îl ajute pe imbecilul de Hagrid.

— Hagrid nu este imbecil! comentă Hermione înţepată.

— Şi Plesneală probabil că a crezut că îi pedepsea, spuse Harry mai departe, în timp ce Ginny, Neville şi Luna trebuie să  se fi distrat bine de tot cu Hagrid. Pădurea Interzisă... au trecut prin lucruri mult mai rele decât Pădurea Interzisă. Mare brânză! Se simţea uşurat; îşi imaginase tot felul de orori, cel puţin  blestemul Cruciatus.

— Domnule profesor Black, ce vrem să aflăm de fapt este dacă... a mai luat cineva sabia în afară de ei. Poate că a fost  luată pentru a fi curăţată sau... sau pentru altceva?

Phineas Nigellus mai luă o pauză din strădaniile sale de a-şi da jos legătura de la ochi şi râse batjocoritor.

— Hmm... sânge-mâli, spuse el. Obiectele făurite de goblini  n-au nevoie de curăţare, neroadă ce eşti! Argintul goblinilor  respinge murdăria obişnuită şi nu absoarbe decât ce îl face mai  puternic.

— N-o face pe Hermione neroadă! sări Harry.

— Mă obosesc discuţiile în contradictoriu, spuse Phineas  Nigellus. Poate că a sosit timpul să mă întorc în biroul  directorului, nu-i aşa?

încă legat la ochi, începu să pipăie partea laterală a ramei,  încercând să iasă din tablou şi să se întoarcă în cel de la  Hogwarts. Pe Harry îl lovi deodată o inspiraţie de moment.

— Dumbledore! Poţi să ni-l aduci pe Dumbledore?

— Poftim? întrebă Phineas Nigellus.

— Portretul domnului profesor Dumbledore - nu l-ai putea  aduce aici, în tabloul tău?

Phineas Nigellus se întoarse cu faţa în direcţia de unde venea vocea lui Harry.

— Este limpede că nu doar cei cu părinţi încuiaţi sunt ignoranţi, Potter. Portretele de la Hogwarts pot comunica între ele, dar nu pot călători în afara castelului decât pentru a vizita  alte portrete ale lor, din alte părţi. Dumbledore nu poate veni cu mine şi, după modul în care am fost tratat, te asigur că nici eu nu mă voi