biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Tronul Lumii Inelare descarcă gratis PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Tronul Lumii Inelare descarcă gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 84 85 86 ... 112
Mergi la pagina:
fără mine.

— A mai ţâşnit şi altceva din creierul tău?

— Nu ştiu prea multe despre Protectori, spuse Louis. Există un schelet în încăperea Apărării Antimeteoritice. Nu m-ai lăsat să mă apropii, dar era vorba de un Protector, nu-i aşa?

— O să ţi-l arăt. Mâine, după ce plasăm sonda.

Vehiculul Oamenilor-Maşină devenise acum o sanie incontrolabilă, în timp ce cobora în viteză panta unui deal verde. Era o cursă de coşmar. Marginea săltată a plăcii le oferea crâmpeie mult mai depărtate şi mai înalte ale Muntelui Răsturnat. Louis remarcă o strălucire clipitoare deasupra liniei de zăpadă. Imperiul Oamenilor Nopţii ajunsese şi acolo.

24. ACELE OASE

Se dematerializară din lumina zilei, filtrată de nori, apărând în lumina roşiatică artificială a hangarului de pe Ac, de aici, făcură un nou salt, până în cabina echipajului, în timp ce o imagine a Zidului de Margine, culeasă de reţea, se detaşa în lumina aspră trimisă de soare în vid.

Bram sosi ultimul. Îşi aşeză sculptura orchestrală acolo unde Louis îşi aruncase componentele costumului său presurizat şi se îndreptă direct spre consola bucătăriei.

— Dă-ne ultimele date despre sondă, Ultimule!

Păpuşarul izbucni într-un cor orchestral. Ecuaţiile se scriau singure în aer, în simbolurile interplanetarei.

— Putem începe acum cu decelerarea la 2g. O s-o andocăm în cincisprezece ore şi jumătate.

— Mi-ai spus că sonda poate ajunge până la 10g?

— Prefer să am la dispoziţie o marjă de siguranţă.

— Ultimule, propulsorul sondei este o sursă de raze X, puternică şi uşor detectabilă. Să le oferim inamicilor un timp cât mai mic pentru a o depista şi a o doborî. Aştepţi, apoi decelerezi la 10g.

— La înălţime, evacuarea unui propulsor de fuziune devine mai strălucitoare şi, deci, mult mai detectabilă.

Bram tăcea.

— Aşteaptă, da, da. Deceleraţia la 10g începe peste şase ore. Andocarea în aproape nouă ore. Pot să mă întorc în cabina mea să mănânc, să mă îmbăiez, să dansez şi să dorm?

Protectorul începu să soarbă dintr-un fruct zemos. Nările Kzinului se umflară, deşi Louis nu percepu nici un miros.

— Le poţi face pe toate astea aici! spuse el.

— Bram, trebuie să intru în cabina mea când va veni momentul decelerării sondei. Lasă-mă să mă duc de acum.

— Arată-mi cabina ta.

Ultimul slobozi un tril fluierat. Peretele despărţitor se dizolvă şi cu toţii aveau prilejul să privească în cabina Ultimului.

Lumina era galbenă cu umbre de portocaliu, doar decorul era verdele unei păduri infinite dintr-o zonă temperată. Nu existau colţuri sau muchii. Podeaua, pereţii, masa, dulapurile erau toate curbe.

— Las-o aşa, îl instrui Bram. Îmbăiază-te şi dormi. Dacă dansezi, dansează singur…

Ultimul pufni ca dintr-o duzină de cornuri.

— Dacă văd o hologramă acolo unde ar trebui să-l văd pe Ultimul, va trebui să acţionez. Vrei să mă simt în siguranţă, nu-i aşa?

Protectorul se opri cu genunchii îndoiţi deasupra blocului de granit. Îl ridică, se roti şi îl lăsă jos.

Oh!

Ultimul păşi pe locul abia eliberat şi apăru în partea cealaltă a peretelui despărţitor.

Contururile cabinei se modificau pe măsură ce se deplasa. O sferă apăru din podea, căpătând culoarea unei piersici. Ultimul păşi delicat înăuntru. Sfera continuă să crească, aidoma unei flori, până ce aproape se închise deasupra: o cadă de baie înaltă, foarte asemănătoare cu cele utilizate în oraşele lunare.

Probabil că Bram sesizase privirea absorbită a lui Louis.

— Ce te-a şocat, Louis?

Ceea ce îl şocase era faptul că Ultimul nu mai avea să-i fie de ajutor. Bram avusese mult prea mult timp la dispoziţie pentru a-l intimida pe Păpuşar.

— … Această imagine de interior…, răspunse Louis. Cum ţi se pare cabina Ultimului?

— Asemeni unui uter, cred.

— Ce-ai zice de interiorul unui animal?

— Jucăm un joc de cuvinte?

— Este o diferenţă. S-ar putea să conteze. Femelele Păpuşar nu au uter. Un… animal de pradă a evoluat într-un simbiont, cu atât de multă vreme în urmă, încât ei cred despre el că este o femelă Păpuşar, dar nu este aşa. Nessus are un ovipozitor. Bram, caută în înregistrările Ultimului şi vezi dacă are un fişier despre viespea săpător.

— Viespea săpător, marcat, spuse Bram. Avem aproape nouă ore de înregistrare. Trebuia să-mi ţii o lecţie despre Protectori.

— Putem merge să privim oasele? îl întrerupse pământeanul.

— Lecţia! spuse Bram. Louis cedă.

— Strămoşul nostru a fost un Prăsitor Pak. Cei din neamul Pak evoluaseră pe o planetă din apropierea centrului galactic, să spunem la o sută treizeci de mii de falani de aici, la viteza luminii. — Treizeci de mii de ani-lumină şi un pic, gândi el.

— Unii dintre ei au încercat să înfiinţeze o colonie pe planeta mea, pe Pământ, cu mult timp în urmă. Dar nu exista suficient taliu pentru a alimenta virusul ce creştea în rădăcinile galbene, virus care transforma un Prăsitor într-un Protector. Protectorii au murit. Probabil, mai întâi, au curăţat locul de câţiva prădători, pentru a le oferi Prăsitorilor suficient spaţiu pentru a se răspândi. Imaturii Pak, Prăsitorii, au evoluat singuri, exact cum au făcut-o şi aici. S-au răspândit pe suprafaţa Pământului din zona aterizării în Africa şi Asia.

— Astea-s speculaţii?

— Am găsit oase de Prăsitori Pak la Olduvai Gorge şi în alte locuri, preciză Louis. Există şi un Protector Pak mumifiat la Institutul Smithsonian. L-au dezgropat de sub un deşert de pe Marte. Eu unul nu l-am văzut niciodată. Chiar şi la vârsta mea nu poţi să faci chiar totul. Dar i-am studiat holograma la cursul de Biologie Generală.

— Cum de aţi dat de el?

— Venise să salveze vechea colonie. Este o relatare auzită, de la un Centurar care mâncase rădăcinile galbene, dar probabil că Ultimul are toate astea în memoria calculatorului. Componentele navei, povestea lui Brennan, disecţia mumiei, chimia…

— Să nu-l deranjăm pe Ultimul. Dar tu ai studiat această mumie?

— Da.

— Hai să ne uităm la oase.

Mâna nodurosului se lăsă grea ca un pumn de bile din marmură, cuprinzând încheietura lui Louis într-un cleşte irezistibil. Acolitul îi urmă, fără costum. Kzinii nu se temeau de mirosul arborelui vieţii. Louis se trezi păşind rapid spre scheletul ce se distingea în lumina amplificată a stelelor.

Bram îi puse faţă-n faţă şi

1 ... 84 85 86 ... 112
Mergi la pagina: