nu este rupt. Ţi-ai forţat muşchii, ţi s-au rupt câteva tendoane şi mezenterul, iar un disc spinal alunecat l-am aşezat la loc. Te-ai putea vindeca şi singur, fără ajutorul medkitului.

— De ce îmi porţi costumul?

— Raţiuni de strategie.

— Prea complexe pentru mintea mea? Foarte bine, Bram. Ai remarcat că avem mai mulţi vizitatori. Dacă ai să mă deconectezi, vocea lui Louis Wu îşi poate arăta şi faţa.

Ultimul şi Bram aşteptau de fiecare parte a lui Louis şi un pic în spate. De cealaltă parte a reţelei-fereastră, Roşii se îngrămădiseră sub o blană, lăsându-i pe Demoni să ocupe centrul scenei.

Demonii tremurau.

— Este destul de frig aici! spuse femeia zveltă. Ei bine, eu sunt Buciuma, iar el este Harpster. Scoate vreun sens cutia ta din vocea mea?

— Da, foarte bine. De unde ştii despre translatorul meu?

— Tovarăşul tău, Tonfierar, se pare că a plecat, dar fiul său, Kazarp, a povestit despre vizita ta în Oraşul Ţesătorilor.

— Salutaţi-l din partea mea pe Kazarp. Buciuma, de ce aţi deplasat o piatră de două greutăţi de om pe o asemenea distanţă, dacă puteaţi să vorbiţi cu mine prin intermediul lui Tonfierar?

Etalându-şi aproape toţi dinţii, Demonii izbucniră în râs.

— De vorbit, da, dar ce-am fi putut spune? Zidul de Margine este în mâini greşite? Nu ştiam asta. Tu eşti un vashnesht?

Protector, spuse translatorul.

— Da, răspunse Bram.

Tegger încercă să se ridice; Warvia îl trase îndărăt. Şi Demonii se dădură un pic înapoi, dar Harpster se hotărî să se adreseze direct Protectorului:

— Suntem suficient de informaţi pentru a şti cât de neajutoraţi suntem. Aceştia sunt Protectori Vampiri. Ei au luat mai mulţi Oameni ai Punctului înalt ca pradă pentru o turmă. Unii s-au întors ca Protectori. Mulţi, pur şi simplu, dispar.

— Ei repară Arcada, spuse Bram.

— Fac ei mai mult bine decât rău?

— Da. Sunt prea mulţi şi vor lupta între ei, când va fi gata reparaţia. Noi sperăm că vom putea să echilibrăm balanţa.

— Cum vă aşteptaţi să vă ajutăm?

— Trebuie să ştim mai mult. Spuneţi-ne tot ce puteţi. Harpster ridică din umeri.

— Voi cunoaşteţi ceea ce ştim noi. Cei din Punctul înalt ne vor arăta mai multe, aşa că reveniţi în zori.

Ultimul lansă câteva triluri. Fereastra se restrânse la dimensiunile fundalului.

— O să aşteptăm, spuse el. Louis, noi am înregistrat conversaţia anterioară. Ei ştiu mai multe despre Protectori şi ceva despre Teela Brown. Sau vrei să-ţi cânt o serenadă?

Bram se întinsese după instrumentul ciudat pe care-l adusese de pe Patriarhul Ascuns.

— Puţină muzică la masă este binevenită, spuse Louis politicos. Iar mie îmi este foame.

Louis încercă să se întindă puţin. Efortul depus la ridicarea Acolitului îi afectase serios câţiva muşchi şi câteva tendoane. Îngrijirile acordate de Bram îl ajutaseră mult, dar trebuia să se mişte cu atenţie.

Trecuseră multe ore. Acum, fereastra din Punctul Înalt era rotită cu zmucituri de-a lungul peisajului montan cufundat în noapte. Un grup pestriţ de forme hominide rostogoleau reţeaua furată ca pe o piatră de-a lungul drumului desfundat al satului. Când părăsiseră satul şi începuseră să urce versantul, mişcarea imaginii reuşise să-i întoarcă stomacul pe dos.

Louis întoarse spatele monitorului, nădăjduind că ceilalţi aveau să-l alerteze dacă reţeaua ar fi arătat ceva interesant. De ce vindecarea Kzinului dura atât de mult? În orice loc din Spaţiul Cunoscut, ar fi putut utiliza un autodoc! Medkitul nu l-ar fi ajutat prea mult, cu excepţia injectării de substanţe medicamentoase, dar avea nevoie de el din nou, după câteva minute.

Patru Oameni ai Punctului înalt duceau reţeaua şi suportul ei. Urcau versantul într-un întuneric de smoală. Saron se deplasa în faţa Păstorilor Roşii şi a Oamenilor Nopţii, pentru a le arăta treptele săpate în stâncă.

Demonii încercaseră să-i ajute la transport, dar abia reuşeau să-şi menţină respiraţia normală.

— Curând, va veni lumina soarelui, o atenţionă Warvia pe femeia Demon. Ce o să faceţi atunci?

— Ni s-a spus că o să ajungem la pasaj. La adăpost.

Nu exista nici un fel de drum. Aşa-zisa cărare consta, de fapt, doar în urme de paşi pe pământul îngheţat şi stânca dură. Oamenii Punctului înalt continuau să urce tot mai sus pe terenul extrem de înclinat, tot mai sus, la kilometri deasupra câmpiei infinite.

Dinspre sensul de rotaţie sosea linia terminatorului şi lumina zilei.

Privit de pe Muntele Răsturnat, ţinutul de sub ei părea o hartă în relief, asemeni hărţii pe care Demonii o făcuseră pentru ei în afara zidurilor Giganţilor Ierbii. Probabil, o asemenea panoramă, le oferise noţiunile necesare. Mai departe, detaliile deveneau tot mai ceţoase. O aţă de argint, întreruptă de mici ochiuri, trebuie să fi fost Casamoale, sau orice alt curs de apă, sau cu totul altceva.

Pesemne că Warvia avea aceleaşi gânduri.

— Ţinuturile pe care se deplasează Păstorii Roşii sunt ele suficient de mari pentru a fi văzute? Cum vom mai găsi din nou Păstori Roşii?

— Asta nu este deloc o problemă…, îi răspunse Harpster.

— Ai noştri ştiu drumurile Păstorilor Roşii, interveni şi Buciuma. O să facă hărţi… scuză-mă!

Trebuise să se oprească, pentru a-şi trage răsuflarea.

— Vor trasa harta unui drum pentru noi… prin limbajul oglinzilor. O să vă găsiţi un nou cămin… la fel de repede precum aţi venit aici.

— Oh, ce bine! — Apoi, Warvia izbucni în râs. — Soluţia voastră a fost extremă! Nu era nevoie să călătorim atât de departe!

Tegger n-ar fi vrut să-şi arate slăbiciunea acum, când îl putea observa Warvia. Îşi adunase toate forţele ca s-o urmeze pe Saron. Femeia în vârstă se mişca şi ea mult mai încet. Auzea gâfâitul celorlalţi din Punctul înalt, marcaţi de efortul de a căra cu ei greutatea reţelei.

Ziua se apropia de ei dinspre sensul de rotaţie. În momentul în care prima margine a soarelui trecu peste umbra nopţii, Harpster scoase din rucsacul lui două pălării pliate cu boruri gigantice. Acum, numai Oamenii Nopţii mergeau în umbră.

— Ar trebui să ne găsim la marginea păşunilor Păstorilor Roşii, spusese Warvia, cât mai departe posibil de poveştile care, deja, trebuie să fi început să circule…

— Nu, o contrazise Harpster. Warvia, Păstorii Roşii nu fac parte toţi