Violonista de la Auschwitz descarcă cărți gratis PDf 📖

AUTOR: Ellie Midwood
CATEGORIA: Filosofie
NR. DE PAGINI: 98

Descărcați EPUB

Cărți «Violonista de la Auschwitz descarcă cărți gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:

La Auschwitz, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. Alma este deținuta cu numărul 50381, număr tatuat cu cerneală albastră pe pielea ei. Este înghesuită laolaltă cu zeci de mii de alți prizonieri, separată de cei pe care-i iubește și azvârlită într-un labirint de sârmă ghimpată. Aici, în fiecare zi, oamenii dispar și nimeni nu-i va mai vedea vreodată. Tragedia pe care o trăiește acum este la ani-lumină de viața pe care o ducea înainte. Violonistă de renume, Alma fascina publicul cu reprezentațiile ei. Dar când naziștii au luat cu asalt Europa, nici talentul și nici reputația ei nu au reușit s-o salveze... Atunci când șefa lagărului pentru femei o numește pe Alma în fruntea orchestrei feminine, care trebuia să susțină concerte pentru ofițerii naziști de rang înalt, precum și să-i însoțească în acordurile muzicii pe prizonierii care mergeau spre muncă silnică, Alma refuză inițial să joace acest rol ingrat. Curând însă se răzgândește, când își dă seama ce putere ar dobândi astfel: aceea de a salva multe tinere din gherele morții și de a obține rații suplimentare de mâncare pentru deținutele înfometate.    Așa ajunge Alma să-l cunoască pe Miklós, un talentat pianist maghiar. Și în mijlocul deznădejdii, cei doi reușesc să găsească împreună o rază de fericire, grație repetițiilor comune, a biletelor secrete și a concertelor pe care le susțin unul lângă altul – în timp ce se roagă ca, într-o bună zi, tot acel calvar să ia sfârșit. Dar la Auschwitz, moartea plutește în aer, iar suferința este unica certitudine... Va putea supraviețui dragostea lor într-un asemenea loc lipsit de speranță?         Inspirat dintr-o poveste adevărată, romanul Violonista de la Auschwitz prezintă istoria uneia dintre cele mai neînfricate și memorabile eroine. Prin curajul ei, Alma Rosé a salvat numeroase vieți, redându-le speranța celor care uitaseră până și sensul ei...

Mergi la pagina:

The Violinist of Auschwitz

Ellie Midwood

Ediție publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2020 de Bookouture, un imprint al Storyfire Ltd

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19

e-mail: contact@litera.ro

www.litera.ro

Violonista de la Auschwitz

Ellie Midwood

pentru ediția în limba română

Toate drepturile rezervate

Editor: Vidraşcu şi fiii

Redactor: Mona Apa-Slujenco

Corector: Cătălina Călinescu

Prepress copertă: Flori Zahiu-Popescu

Tehnoredactare şi prepress: Ofelia Coşman

Seria de ficţiune a Editurii Litera este coordonată

de Cristina Vidraşcu Sturza.

ISBN 978-606-33-8110-2

ISBN EPUB 978-606-33-8213-0

Mamei și bunicii mele,

două dintre cele mai puternice femei

pe care le-am cunoscut vreodată.

M-ați învățat să fiu o luptătoare și să scriu

despre oameni luptători. Vă mulțumesc.

PROLOG

Auschwitz-Birkenau, 4 aprilie 1944

Nu vor exista chemări la rampă astă-seară. Cel puțin, nu pentru ea. Cu ochii ațintiți în față, la crăpătura din perete, Alma răsucea între degete o fiolă micuță, plină cu lichid incolor. O lună îi luase să facă rost de ea de la unul dintre deținuții din Kanada. Săptămâni la rând, bărbatul o tot dusese cu vorba, strâmbându-se și invocând tot soiul de scuze – ar ajuta-o cu mare drag, dar lucrul pe care i-l cerea era de negăsit, doar medicii germani aveau așa ceva, și nu cei de prin partea locului, iar el nu știa cărui neamț să-i dea mită; cum era lesne de imaginat, nu avea relații amicale cu aceștia – în speranța că ea se va răzgândi. Alma îl ascultase răbdătoare și îi răspunsese ferm că nu e nici o problemă și că va aștepta atât cât este nevoie. Până la urmă, bărbatul se văzuse nevoit să cedeze și să-i facă pe plac.

– Poftim marfa. Nu există alta mai bună aici, din ce mi s-a spus. E mai eficientă dacă o injectezi, dar se poate și înghiți. Doar că va dura mai mult să-și facă efectul.

– Mulțumesc. O să primești vioara ca răsplată, după ce…

– Nu-mi trebuie nimic.

Clătină categoric din cap și plecă ochii în pământul bătătorit de picioarele miilor de prizonieri, majoritatea dintre ei dispăruți și uitați.

– E amestecată cu ceva, ca să nu simți durere înainte să…

Nu-și duse gândul la capăt, ci doar se uită trist la ea, cu ochii lui albaștri și rugători și mâinile vârâte în buzunare.

Cu un zâmbet stins, Alma întinse mâna și-l strânse ușor de încheietură, în semn de recunoștință.

Durere. De-ar fi știut el câtă durere îndurase ea în ultimele săptămâni, nu ar fi tărăgănat atât până să-i aducă ce-i ceruse. Asta – substanța asta avea să-i curme durerea, nu să i-o provoace.

O bătaie bruscă în ușă o smulse pe Alma din reverie. Ascunse iute fiola în buzunarul rochiei negre, își împreună mâinile și se îndreptă de umeri.

– Ce este?

Zippy, mandolinista, confidenta și prietena Almei pe care o iubea de acum ca pe o soră, vârî capul pe ușă.

– A sosit Lagerführerin1 Mandl. Suntem gata să începem.

Cu o legănare a capului, Alma își luă tocul cu vioara, bagheta de dirijor și partitura de pe masă. Înainte să iasă, aruncă o ultimă privire în oglindă.

Femeile din orchestra feminină erau considerate deținute privilegiate. Făceau parte din așa-zisa elită a lagărului, purtând haine civile și nefiind obligate să-și tundă părul. Erau printre norocoasele care nu trebuiau să-și rupă spinările la carierele de piatră ori să trăiască cu spaima temutelor triaje. Răsfățatele naziștilor, bine hrănite și cruțate de abuzurile pe care ceilalți le îndurau zi de zi. „Un aranjament nemaipomenit; ce motiv am avea să ne plângem?“, după cum spunea Zippy. Dar nu prea găseai demnitate într-o existență atât de umilitoare, când ți se lua însuși sensul vieții. Nu doar că ți se lua, îți era răpit, în miez de noapte, în cele mai crude moduri cu putință; sufocat, ars, aruncat într-un lac, într-un morman de cenușă, până când nu mai rămânea nimic din el, decât o amintire.

Amintirea durerii – surdă, nesfârșită, ca o otravă răspândindu-se lent în sângele ei.

Cu gândul la fiola din buzunar, Alma își netezi cu o mână părul negru, iar cu cealaltă își îndreptă gulerul de dantelă albă. Astă-seară va fi ultimul ei spectacol. Merita să arate impecabil.

Gardianca-șefă a lagărului

Auschwitz, iulie 1943

În după-amiaza cețoasă, prizonierii din Blocul 10 așteptau în tăcere, toropiți de căldură. Din când în când, o deținută asistentă trecea agale printre ei, să verifice dacă a mai murit cineva. Nu era zi să nu apară cadavre noi. Alma nu le ținea socoteala – avea destule griji din cauza febrei care o chinuia – dar, printre frânturi de somn, le auzea pe asistente când le dădeau jos din paturi. Unii dintre acești oameni erau deja bolnavi când, asemenea Almei, fuseseră urcați în tren la Drancy, lagărul intermediar francez. Alții se îmbolnăviseră pe drum, ceea ce nu era de mirare, căci fuseseră înghesuiți ca sardelele, câte șaizeci într-un vagon pentru vite. Alții muriseră în urma experimentelor

Mergi la pagina:

Violonista de la Auschwitz descarcă cărți gratis PDf 📖