incidentul cu Krivoșein. Asta ca să existe forme în regulă referitor la tot ce-l privește pe el… și această întâmplare. Decizia nu are decât două puncte: primul se referă la comisie și al doilea la închiderea temporară a laboratorului. Vă rog să luați cunoștință, Arkadi Arkadievici, și dacă nu aveți nimic de obiectat…

Hilobok se aplecă peste biroul lăcuit și îi întinse academicianului o foaie de hârtie dactilografiată.

— Prin urmare, în componența comisiei pentru cercetarea acestui incident l-am trecut pe tovarășul Bezmernâi, inginerul care răspunde de tehnica securității. El trebuie să se ocupe de astfel de treburi conform regulamentului de ordine interioară. L-am inclus și pe Ippolit Illarionovici Voltamperov, ca specialist în tehnica electronică, pe Aglaia Mitrofanovna Garaju ca membră a comitetului local de protecție a muncii, pe Liudmila Ivanovna, de la cancelarie, în calitate de secretar tehnic al comisiei… Ei, și am zis să mă trec și pe mine în fruntea comisiei, și dacă dumneavoastră, Arkadi Arkadievici, nu aveți nimic împotrivă, am să iau asupra mea și această sarcină, deh! mai adăuga el, uitându-se îngrijorat la academician.

Arkadi Arkadievici îl examină îndelung pe credinciosul său secretar științific. Docentul era bine bărbierit și spilcuit ca de obicei. O cravată îngustă, purpurie, i se prelingea pe cămașa scrobită, ca sângele dintr-o beregată tăiată. Dar nu atât înfățișarea cât mai ales vocea reținută ale lui Harri Haritonovici îi provocă academicianului o repulsie neobișnuită. „De ce această emoție, această frământare… Dar te înțeleg bine, Harri Haritonovici, te înțeleg perfect! Poate că tocmai de aceea îl țin în preajma mea, pentru că văd prin el, îl înțeleg pe deplin. Din partea lui nu te poți aștepta la acte mărețe și spontane. Țelurile lui sunt clare. Când scopurile unui sistem funcțional sunt limpezi, comportarea lui e mult mai ușor de prevăzut decât atunci când țelurile sunt necunoscute. Un asemenea principiu există în sistemologie… Sau pentru că îmi place, pur și simplu să mă compar zilnic cu el? Poate că tocmai din cauza aceasta ne apasă singurătatea, pentru că ne înconjurăm de oameni deasupra cărora e ușor să te înalți?”

— Iar punctul al doilea se referă la închiderea temporară, ca să zic așa, la oprirea lucrărilor în Laboratorul noilor sisteme pe toată perioada de lucru a comisiei… Ei, și după ce termină comisia, o să ne fie mai clar ce trebuie să facem, pe mai departe, cu acest laborator: să-l desființăm sau să-l încredințăm unui alt sector

— Lucrările de acolo s-au sistat de la sine, Harri Haritonovici, Azarov zâmbi fără veselie. N-are cine să mai lucreze acum acolo. Și n-ai pe cine desființa… În minte îi apăru cadavrul lui Krivoșein, cu ochii dați peste cap și gura rânjită. Academicianul își masă ușor tâmplele cu vârfurile degetelor, apoi oftă. Mă rog, în principiu, eu admit ideea dumitale cu comisia. Numai că, în ce privește componența ei, va trebui să facem unele modificări. El trase mai aproape foaia dactilografiată și scoase stiloul. Pe Ippolit Illarionovici îl putem menține, pe inginerul nu cu tehnica securității de asemenea, secretarul tehnic este și el necesar. Dar ceilalți sunt în plus. În fruntea comisiei am să mă trec pe mine. Am să iau chiar eu, cum te-ai exprimat dumneata, asupra mea această sarcină, ca să nu te încarc prea mult. Vreau să mă lămuresc bine de tot ce făcea Krivoșein acolo.

Și… și eu? întrebă secretarul științific cu o voce pierdută.

— Dumneata ocupă-te de îndatoririle dumitale, Harri Haritonovici.

Hilobok se simți tare nefericit. Temerile lui fuseseră îndreptățite. „Sunt dat la o parte, înlăturat!” El se temea acum și-l ura pe răposatul Krivoșein mai mult decât pe vremea când trăia.

— Iată! Poftim! Ați văzut cum a lucrat, nu? Hilobok se întristă, luă o înfățișare mâhnită și își lăsă capul în jos. Câtă bătaie de cap ne-a pricinuit! Ah, Arkadi Arkadievici, credeți că eu nu văd cât vă frământați, credeți că eu nu înțeleg! Dar merită, oare, să vă pierdeți timpul dumneavoastră prețios, să vă enervați… Toată povestea asta o să facă înconjurul orașului, o să se spună că la Institutul de sistemologie al lui Azarov iar s-a întâmplat ceva… și dânsul încearcă acum să mușamalizeze întreaga afacere. Doar știți foarte bine cum sunt oamenii. Ah, acest Krivoșein, acest Valentin Vasilievici! De câte ori nu v-am spus Arkadi Arkadievici, și v-am prevenit că din partea lui n-o să avem nici un folos, ci doar pagube și neplăceri. Arkadi Arkadievici, dumneavoastră nu trebuia să susțineți tema lui…

Azarov ascultă, își încreți fruntea, și simți cum creierul i-e cuprins de obișnuita amețeală, ca și când l-ar fi apucat iar neurastenia. O asemenea toropeală îl cuprindea totdeauna când purta discuții mai lungi cu Hilobok, când acesta se străduia să-l convingă să fie de acord cu punctul său de vedere. Acum însă, în capul academicianului se învârtea un gând straniu. Se pare că priceperea de a rezista unei asemenea pălăvrăgeli cere un efort intelectual mult mai mare decât calculele matematice.

„Ce ar fi să-l dau afară? Îi trecu pe neașteptate prin minte. Să-l dau afară din institut, și gata. La urma urmelor e umilitor… Da, dar pentru ce? El își îndeplinește obligațiunile, are 18 lucrări publicate, zece ani de stagiu în munca științifică, a reușit la concurs (e drept, altă candidatură n-a mai fost), n-ai de ce să te agăți! Și eu i-am dat avizul acela nenorocit asupra tezei… Să-l dau afară, pur și simplu, pentru prostie și lipsă de aptitudini? Ei… asta ar constitui un precedent nemaipomenit în activitatea științifică”.

— Făcea comenzi, folosea materiale și utilaje, ocupa o clădire separată și, după ce a muncit doi ani de zile, poftim, uitați-vă ce a făcut! Hilobok se aprinse de pe urma propriilor sale cuvinte. Și vă amintiți cum s-a comportat la susținerea tezei… Doar nu numai pe mine m-a făcut de rușine. Eu nu contez. Dar și pe dumneavoastră, Arkadi Arkadievici, pe dumneavoastră personal… Dacă ar fi fost după mine apoi eu pe acest Krivoșein, pentru ceea ce a reușit să facă, l-aș… l-aș fi… Nu știu ce i-aș fi făcut!.. Docentul rămase aplecat peste birou și ochii