ei era văzut de toată lumea. Nu doar că la Bletchley Park şi GCHQ se lucra în continuare la descifrarea lui, dar criptologii amatori şi istoricii entuziaşti urmau acum să se ia la întrecere care să dezlege primul enigma.

Susan a împăturit ziarul şi s-a dus la telefon să o sune pe Clover.

— Poţi să treci pe la mine diseară? a întrebat ea, apoi a făcut o pauză, încercând să-şi găsească cuvintele. Trebuie să-ţi spun ceva important.

Clover a plecat mai devreme de la firmă, oprindu-se pe drum doar ca să-i ia pe copii de la centrul de zi. În timp ce Evie şi Hugh se jucau afară cu porumbeii, Susan a luat cutia de ceai şi tăieturile din ziar şi s-a dus lângă Clover, care stătea la masa din bucătărie.

— Ai vreo problemă? a întrebat Clover, jucându-se cu cercelul.

De câte ori este îngrijorată, îşi freacă lobul urechii.

— Nici una, a spus Susan, ca să o liniştească. Nu sunt pe moarte, şi nici n-am vreo boală a bătrâneţii.

— Atunci de ce n-am vorbit la telefon?

Susan a simţit o umbră de îngrijorare în glasul fiicei sale.

— Vreau să afli ceva de la mine, nu din altă parte. Şi mai trebuie să-ţi arăt ceva, a spus ea şi i-a arătat ultimul articol din ziar.

După ce l-a citit, Clover a întrebat-o:

— Are vreo legătură cu tine?

Susan a dat din cap că da.

— Ştiam că ai crescut porumbei pentru armată, dar n-ai pomenit nimic de mesaje secrete, a spus Clover, aruncând o privire spre articol. Ai lucrat la Bletchley Park? Credeam că ai fost cu porumbeii la Northampton. Habar n-am avut că ai lucrat pentru serviciile de informaţii...

Susan a clătinat din cap.

— E o chestiune personală...

Susan a scos capacul cutiei şi i-a revărsat conţinutul pe masă. Clover a făcut ochii mari. Susan s-a uitat la ea.

— Înainte să-l cunosc pe tăticul tău... a început ea, apoi i-a dat o bucăţică veche de hârtie.

Clover s-a uitat pe mesaj, apoi a privit-o uluită.

Susan a băgat de seamă cât de mult seamănă cu tatăl ei – pomeţii înalţi, nasul mic şi vârtejul din păr. Asemănarea izbitoare şi lucrurile pe care urma să i le spună i-au pus un nod în gât. A înghiţit în sec. Apoi, aproape o oră i-a povestit totul. Operaţiunea Columba. Ducesa. Bertie. Şi cum, în timpul bombardamentelor, a schimbat mesaje cu un american prins la mijloc în Franţa ocupată.

— Dumnezeule, mamă! a exclamat Clover şi a oftat îndelung.

Susan se aştepta din partea fiicei sale să fie afectată. Derutată. Poate chiar să se simtă trădată că mama sa avusese cândva sentimente pentru un alt bărbat. Clover însă a reacţionat neaşteptat.

— Aţi ţinut mult unul la celălalt, a spus ea, uitându-se la mesaj.

Susan a încuviinţat tăcută, dând din cap.

Clover şi-a prins cercelul între degete, de parcă i se stricase închizătoarea.

— Ai fost îndrăgostită de el?

Susan a făcut o pauză, surprinsă de francheţea ei, apoi a dat iar încet din cap.

— Ollie nu s-a mai întors?

Auzindu-i numele, Susan a simţit un gol în stomac. A clătinat din cap.

Clover a strâns-o uşor de mână. Mişcată de gestul de afecţiune al fiicei sale, Susan a început să lăcrimeze. Lui Clover nu îi plăceau gesturile expansive. De când era mică, refuza să fie ţinută de mână, cu atât mai puţin să fie luată în braţe. Susan i-a strâns degetele cu blândeţe.

— Asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă, draga mea.

— Dar de ce ai vrut să aflu şi eu?

— Am obosit să ţin secretul ăsta. Şi am vrut să afli toate astea de la mine, dacă mesajul va fi vreodată descifrat şi se va face legătura cu mine. În Asociaţia Naţională pentru Porumbei erau puţine femei. Şi o singură Susan, mai mult ca sigur.

Clover s-a mai uitat o dată pe articolul din ziar.

— Mă surprinde că nimeni de la Bletchley Park şi GCHQ nu a fost în stare să-i dea de cap.

— Cartea de coduri a tatei era din Marele Război, a spus Susan, zâmbind. Cred că ei folosesc coduri din alt război.

— Mamă, au spart Enigma naziştilor, pentru numele lui Dumnezeu! O să descifreze şi mesajul ăsta, a spus Clover şi i-a dat drumul la mână, zâmbind. Ce şocaţi o să fie când îl vor citi!

Susan a râs uşor, apoi s-a şters la ochi.

— Nu vrei să afli ce scrie în el? a întrebat Clover. Mesajele astea i-ar putea ajuta să-i spargă codul.

— Da, dar n-am de gând să le dau mesajele mele, a spus Susan.

— De ce?

Susan şi-a amintit când ea şi cu Bertie au hotărât să nu predea aviaţiei britanice mesajele lui Ollie. Chiar şi acum, după o jumătate de secol, auzea în gând cuvintele lui Bertie: Militarii noştri îşi vor primi informaţiile. Dar nu trebuie să vadă cuvintele scrise doar pentru tine.

— Ollie a scris mesajul pentru mine, nu pentru guvern, a spus Susan. Sigur că vreau să ştiu ce scrie pe bucata asta de hârtie, dar inima îmi spune că ar trebui să aflu singură.

— Pot să te ajut cu ceva? a întrebat Clover.

— Întotdeauna ai fost bună la rebus, a spus Susan, împingând mesajul cifrat spre ea. Mă ajuţi să dezleg o enigmă?

Capitolul 58 EPPING, ANGLIA

La sfârşitul săptămânii următoare, Clover a venit cu copiii în Epping. Peste zi, mama şi fiica s-au jucat de nenumărate ori cu Evie şi Hugh de-a v-aţi ascunselea şi au făcut excursii la Clacton-on-Sea să dea drumul la porumbei. Stăruitor, Hugh reuşise chiar să-şi convingă mama – care se strâmba la orice urmă de găinaţ şi în mod inexplicabil se temea să