aproape doi ani mă stabilisem la Bucureşti. La Iaşi, rămăsese în locul meu Banea, ajutat de Totu, Crânganu, Taşcă, Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studenţeşti, tipografie, cămin etc. Grupul studenţesc legionar se mărise. Cuprindea acum ai mult de jumătate din numărul studenţilor luptători. La Cluj, era un început sănătos de organizare cu Bănică Dobre, la Cemăuţi de asemenea, cu Lauric, se dezvolta bine un început de viaţă legionară, sub îndrumarea spirituală a profesorului Traian Brăileanu, în jurul căruia se strâng prof. Toppa şi alţii. În întreaga Bucovină, curentul şi organizaţia legionară creşteau sub buna şi priceputa comandă a vechiului şi distinsului naţionalist Vasile Iasinschi. La Chişinău lucrau Tudorache şi Sergiu Florescu; la Oradea Mare, Iosif Bozântan.

  Tinrii crescuţi în Frăţiile de Cruce, se ridicau la Universitate, gata formaţi.

  La Bucureşti apăruse un ziar naţionalist de mare curaj şi linie superioară, „Calendarul”, sub direcţia d-lui Nichifor Crainic şi cu colaborarea unui mănunchi de intelectuali, în frunte cu profesorul Dragoş Protopopescu. Această foaie tăia, cu bărbăţie, drum nou şi larg în lumea intelectualităţii româneşti, pe linia creştină şi naţionalistă. În special articolele D-lui Crainic erau adevărate lovituri de tun care făceau ravagii în lumea antiromânească.

  În mişcarea studenţească a capitalei, legionarii aveau primul loc. La Preşedinţia centrului era Traina Cotigă cu un comitat legionar.

  În mijlocul tinerilor intelectuali din capitală se simţea un reviriment. În conştiinţa lor încep să se pună marile probleme de viaţă ale acestui neam. Un grup talentat, strâns în jurul tinerei reviste „Axa”, având în frunte pe Polihroniade , Vojen, Constant, intră în rândurile legionare. Şi alţi tineri eminenţi ca prof. Vasile Cristescu , Vasile Marin , prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil Ionescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov, pictorii Basarab şi Zlotescu, toţi de mare talent şi plini de suflet, lucrează pe linia ideologică legionară.

  Macedonenii se apropie tot mai mult de noi printr-un tineret sănătos, curat ca lacrima şi viteaz. Ne gândim totuşi, că nu e bine ca masa macedonenilor din Cadrilater să fie încadrată în Gardă, deoarece, abia venită de peste hotare, am expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar însă se înrolează în întregime.

  În fruntea tineretului macedonean se găseau trei elemente de o aleasă cultură: Papanace, Caranica şi Sterie Cuimetti.

  Cu cei doi dintâi mă sfătuiam deseori, având amândoi o admirabilă judecată, pusă în valoare de o curăţenie şi sinceritate ireproşabilă, de o mare dragoste şi vitejie.

  Nu cred, ca de la 1931, să fi fost o singură zi în care să nu mă fi întâlnit cu ei. În acest timp de prigonire, ceasuri întregi discutam împreună; lovitură după lovitură, nedreptate după nedreptate, mişelie după mişelie. Fiecare veste despre o nouă schingiuire legionară, era un cuţit împlântat în inimile noastre. Durerea pentru toţi legionarii maltrataţi ne chinuia sufletele şi mai ales, imposibilitatea de a întrezări un mijloc de a capta dreptatea.

  Sterie Ciumetti trăieşte zi şi noapte cu mine. E un tânăr de o mare corectitudine şi de o credinţă de câine. El devine casierul central al Gărzii. Toate zilele – câte le va mai avea – nu se va gândi decât la Gardă, nu se va frământa şi nu va acţiona decât pentru Gardă, nu va trăi viaţa lui decât pentru ea.

  În diferite puncte ale ţării apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, Părintele Ionescu Duminică, Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineţi, duhovnicul studenţimii, vechi luptător, Căpitanul Ciulei la Bacău, Aristotel Gheorghiu de asemenea vechi, cu comanda la Râmnicu Sărat; la Brăila, Ion Iliescu, Şeitan la Constanţa, Preotul Doară şi Victor Bărbulescu la Vâlcea, profesorii Vinţan, Ghenadie şi Duma la Timişoara. Şi vechii legionari: profesorii Nicolae Petraşcu, Horia Sima, avocatul Iosif Costea, Colhon şi alţii, care au acum posturi de comandă în diferite părţi ale ţării.

  Bucureştii se împart în sectoare şi începe organizarea. La Verde şi Albastru sunt două elemente de valoare: Nicolae Constantinescu şi Doru Belimace. Două caractere tari: două minţi. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinşi studenţi a Facultăţii de Litere. Nicolae Constantinescu cu o aleasă cultură economică, student al Academiei Comerciale. Ambii în curând se vor dovedi a avea impunătoare calităţi de credinţă şi vitejie legionară.

  Tot acum se înfiinţează cel dintâi grad legionar, prin următorul ordin de zi din 10 decembrie 1932:

  A) Se înfiinţează cel dintâi grad superior în ierarhia legionară purtând denumirea de Comandant legionar.

  Având în vedere jertfa, munca, eroismul, credinţa, capacitatea şi vechimea se înaintează în grad următorii legionari în ordinea alfabetului:

  Banea Ion, doctorand în Medicină; Belgea Ion; Blănaru Ion, inginer; Dumitrescu Ion, preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae, student; Traian Cotigă, student; Tănase Antohi, meseriaş.

  B) Toţi legionarii, seria 1927 şi 1928, cu legământul depus, rămaşi în cadrele active ale Legiunii, se înaintează în gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Corneliu Zelea Codreanu.

  Ceilalţi mai în vârstă au fost înaintaţi în Senatul Legiunii şi în Consiliul Superior Legionar.

  OFENSIVA CALOMNIILOR

  „MIŞCARE ANARHICĂ ŞI TERORISTĂ”

  Mişcarea legionară creşte văzând cu ochii în special în rândul tineretului din şcoli şi universităţi şi în rândurile ţăranilor din toate provinciile româneşti. Se dezvoltă mai greu la oraşe, unde elementul românesc este sau funcţionar la stat, în imposibilitate de a se manifesta, sau robit economiceşte de jidani.

  Aceeaşi prigoană surdă, pe care am cunoscut-o de când am deschis lupta în 1922, ne urmăreşte crescând, pe noi, pe toţi luptătorii şi familiile noastre. Dacă eşti tânăr cu studii, nu vei căpăta niciodată funcţiune la stat de cât cu preţul vânzării conştiinţei şi credinţei tale. Sute de tineri caută să fie ademeniţi cu bani, promisiuni, onoruri, funcţiuni. Statul a ajuns o şcoală a trădării, sunt ucişi oamenii de caracter, iar trădarea este răsplătită din belşug. Dacă eşti comerciant român, singur în mijlocul jidovimii şi crezi în Legiune, începând de la sergentul de stradă şi până la primar şi prefect, toţi îţi sunt duşmani. Te urmăresc zi şi noapte. Îţi pun impozite mari ca jidovilor; contravenţiile vor curge una după alta, lovitură după