— SURSA FONDURILOR DE PROPAGANDĂ – „Cluj 21.

  — La Răşinari, comună situată în apropierea Sibiului s-a făcut o senzaţională descoperire, de natură a prezenta o întreagă organizaţie politică în cea mai urâtă lumină şi împotriva căreia, guvernul, care are acum în mână cele mai zdrobitoare dovezi, va trebui să procedeze cu toată străşnicia.

  O fabrică de bani falşi a Gărzii de Fier.

  Anume în comuna Răşinari s-a descoperit una din multele fabrici de falsificat monede. Din cercetările întreprinse s-a constatat însă, spre stupoarea tuturor că de astă dată nu este vorba de o simplă bandă de ţigani sau de descreieraţi, care înfruntă rigorile legii în nădejdea unei grabnice îmbogăţiri, ci de însăşi Garda de Fier, organizaţia politică a D-lui Corneliu Zelea Codreanu care, în ultimul timp s-a dedat la cea mai deşănţată campanie împotriva guvernului şi în general a tuturor partidelor politice din România.

  Garda de Fier şi propaganda la sate.

  Pentru cei care cunosc însă activitatea mai de aproape a Gărzii de Fier, cu cetele de gardişti care cutreierau ţara de la un capăt la altul, lucrul pare foarte natural. Căci în asemenea împrejurări trebuiesc în primul rând bani. Ori se ştie că propagandiştii Gărzii de Fier dispuneau în ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau deplasarea lor la sate precum şi scoaterea de ziare şi înarmarea membrilor ei devotaţi cu toate cele necesare pentru completarea sistemului a la Hitler.

  Cum s-a descoperit falsificarea.

  Ministerul de Interne era de mult informat că unii din fruntaşii ardeleni ai Gărzii de Fier şi în special cei de la Braşov şi Sibiu, dispun de mari fonduri pe care le repartizau apoi organizaţiilor din întreaga ţară. Exista la început bănuiala că banii sunt furnizaţi de cine ştie ce organizaţii similare din străinătate însă în urma supravegherilor s-a constatat că aceasta este o bănuială neîntemeiată. Descoperirea fabricii de bani de la Răşinari a pus însă organele poliţieneşti pe o nouă cale, iar rezultatul cercetărilor a fost dintre cele mai surprinzătoare.

  Sibiul subvenţionează întreaga organizaţie.

  Imediat autorităţile din capitală au delegat pe dl. judecător de instrucţie I. Stănescu din capitală să facă cuvenitele cercetări. D-sa însoţit de D. Prim Procuror Radu Pascu şi procuror Mardarie au plecat la Sibiu, făcând o primă descindere la locuinţa d-lui avocat Bidianu, şeful organizaţiei gardiste, unde au descoperit un senzaţional material compromiţător din care reiese că fabrica de bani de la Răşinari servea exclusiv scopurilor politice şi subversive ale Gărzii de Fier. Printre corespondenţa confiscată s-au descoperit scrisori ale diferitelor organizaţii şi în special ale organizaţiei de la Iaşi în care domnul Banea cerea o sumă mai mare de bani, pentru a cumpăra o camionetă şi a intensifica propaganda în Moldova.

  Organele poliţieneşti au operat o serie de arestări şi au ridicat întreg materialul compromiţător dimpreună cu aparatele care serveau la falsificarea banilor.

  Cercetările continuă cu multă asiduitate şi se caută a stabili ce legătură era între fabrică şi organizaţiile gardiste şi mai ales cantitate de fonduri repartizare acestora.

  Valoarea morală a Gărzii de Fier.

  Faptul că organizaţia Gărzii de Fier care reuşise să-şi creeze nuclee în întreaga ţară a fost atât de ruşinos prinsă cu mâţa în sac a făcut o impresie profundă în întreaga ţară şi o adevărată consternare în faţa partizanilor politici. Se ştie că agitaţia la ţară se făcea în numele dreptăţii, a cinstei, a onoarei, respectului faţă de legile ţării etc., tot atâtea lucruri care se dovedesc că la Garda de Fier, erau numai vorbe goale şi că de fapt ea urmărea doar puterea, fără să fie cu nici un scrupul faţă de mijloacele întrebuinţate în luptă.

  Faţă de aceste descoperiri guvernul pare dispus să opereze cu toată străşnicia. Astfel Domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a declarat într-un cerc intim, că faţă de gravitatea faptelor comise de unii membrii, Gărzile de Fier vor trebui să fie neapărat desfiinţate.”

  În „Chemarea Românilor”, din 6 august 1933:

  DRAGOSTE DE BANI ŞI FALSIFICAREA DE BANI

  „Gazetele au vestit în zilele trecute cum că trepăduşi ai Gărzii de Fier au fost prinşi de autorităţi falsificând bani. Ştim că acest soi de oameni au început în vremea din urmă să umble prin toate satele noastre făgăduind tot felul de lucruri poporului şi cerând pedeapsa cu moartea pentru răufăcători. Suntem tineri care am aşteptat o bună bucată de vreme să ne putem lămuri asupra rosturilor şi scopurilor pe care le urmăresc. Propovăduind cu aprindere, dragoste de ţară, bună orânduire a ei şi stârpire a străinilor, am crezut un timp că ei sunt de bună credinţă. Când am auzit din gazete că s-au apucat să lucreze în paguba ţării, falsificând bani, nu putem decât să vedem că ne-am înşelat şi am ajuns să-i cunoaştem. Ei fac parte din ceata jefuitorilor de meserie ai ţării şi pentru greaua încălcare a legii pe care au făcut-o, noi n-am sfătui guvernul decât să-i judece după felul cum cer ei judecarea unor astfel de fapte: pedeapsa cu moartea. La furci cu falsificatorii de bani!”

  În „Dreptatea”, din 22 iulie 1933, oficiosul Partidului Naţional-Ţărănesc:

  GARDA DE FALSIFICATORI

  „Dacă trebuia o probă definitivă pentru clasarea indivizilor care alcătuiesc aşa zisa aripă naţionalistă de dreapta a politicii noastre, iată o avem în următorul caz al falsificatorilor de bani de la Răşinari.

  În tot locul şi totdeauna partidele extremei drepte, extremă dreaptă care în fond se compune din bande de huligani şi bătăuşi, au uzat de cele mai abominabile, mai înjositoare, mai incalificabile procedee în opera propagandistică a mulţimilor naive.

  Pentru că în „concepţia” (sic) şi „doctrina” (sic) dreptei scopul, care se reduce la înşfăcarea puterii, scuză murdăria mijloacelor.

  Nu poate exista nobleţe în procedee, în tactică, în metodă şi în comportare, acolo unde nu există nobleţe în ideal, în scop, în obiectivele urmărite. Cine-ar putea afirma că ascunde o fărâmă de nobleţe în, hai să zicem, idealul extremismului de dreapta? Cultul forţei brutale în dispreţul