birjeresc al elementarelor drepturi, nu va constitui niciodată un ideal şi o superioritate! Altul este idealul ale cărei raze încălzesc sufletul omenirii: un ideal de justiţie, de pace şi muncă constructivă, pentru ridicare tot mai sus pe scară intelectuală a colectivităţilor naţionale şi prin aceasta a omenirii întregi.

  Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, îmbrăţişat de cele mai inferioare exemplare omeneşti cu înfumurate gânduri de puteri dictatoriale. Extremismul de dreapta înlocuieşte inteligenţa cu forţa pumnului (care nu distinge pe un intelectual de-un borfaş de rând), dreptatea cu arbitrariul, nobilul ideal al păcii şi conlucrării dintre stat şi popoare cu dogma obtuză a urii dintre naţiuni.

  Extremismul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual.

  Dacă a reuşit să prindă câţiva oameni, aceasta a făcut-o în numele unei credinţe odios exploatate: credinţa naţionalistă.

  Aşa a procedat asociaţia de conspiratori zisă Garda de Fier. Ea pretinde că activează în numele naţionalismului.

  În numele naţionalismului? Această ipocrizie trebuie demascată în faţa opiniei publice. Naţionalismul pentru a fi servit nu are nevoie de organizaţii oculte, de asociaţii secrete şi mai ales n-are nevoie de metode ca cele practicate de Garda de Fier. Naţionalismul este o credinţă care se apără la lumina zilei, deschis, cinstit, sincer.

  În nici un caz nu serveşti naţionalismul prin ordine secrete către… cuiburi (?!), către „batalioane” invizibile şi „celule” oculte. Şi mai ales prin falsificare de bani ca nişte infractori de rând.

  Garda de Fier nu este decât o mână de aventurieri, grupaţi clandestin pentru cucerirea puterii de stat prin cea mai deşănţată şi mincinoasă demagogie. Asta, în numele ideii naţionaliste.

  În numele ideii naţionaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor acestui pământ nu admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda de Fier. Nu admite falsificare de bani.

  Descoperirea bandei de la Răşinari pune în adevărata ei lumină Garda de Fier.

  Lumea se întreabă: de unde au oamenii aceştia bani? Atâţia bani pentru propagandă? Pentru organizare şi pentru cumpărarea de conştiinţe? Pentru călătorii, pentru întreţinere, pentru maşini? De unde?

  Descoperirea de la Răşinari indică sursa: falsificare de bani!

  Aşa lucrează Garda de Fier. Pionierii Gărzii de Fier sunt indivizi care cad sub legile codului penal. Vor să facă partid politic prin falsificare de bani.

  Ce autoritate morală mai au pentru a cere aprobarea maselor? Şi încă în numele ideii naţionaliste.

  Garda de Fier este o gardă de falsificatori. Şi o gardă de falsificatori nu poate vorbi în numele naţionalismului!”

  Şi în sfârşit, pentru a nu prelungi peste măsură citarea, dăm din „Patria”, sâmbătă, 22 iulie, 1933: „GARDIŞTII” ŞI FALSIFICATORII

  „Descoperirea de la Răşinari a avut o latură cu adevărat senzaţională. Ea trece peste faptul divers, bagatelizat şi cotidian, punând într-o amploare şi o cruditate sângeroasă toată descompunerea, disoluţia şi elasticitate morală a celor care pretind că regenerează masele prea credule, în căutare de un nou crez. Şi spunem: cu adevărat senzaţională pentru că dacă ziarele ne-au obişnuit, ultimul timp, să aflăm că în diverse colţuri ale ţării apar mici monetării clandestine, niciodată patronii ingenioşi şi puţin cavaleri ai acestei instituţii inflaţioniste certate cu codul, nu s-au dovedit a fi încadraţi într-o mai răsărită situaţie socială. La Răşinari eroii nu mai sunt ţigani în goană după coţcărie, nici simpli certaţi ai justiţiei porniţi după uşoară şi meschină lovitură, nici unul din acei eroi care înţeleg estetic gustul unei aventuri fructuoase în riscuri grele. Ci este vorba de şeful – notaţi bine – şeful Gărzii de Fier din Sibiu. Cităm după un ziar obiectiv şi care nu de puţine ori a luat sub dezinteresata-i protecţie mişcarea prozeliţilor codrenişti: „Autorităţile din Sibiu, percheziţionând casa d-lui avocat Bidian, şeful organizaţiei Gărzii de Fier din oraş, au descoperit un material senzaţional din care reiese că fabrica de monede false de la Răşinari era creată pentru a susţine Gărzile de Fier. Între alte documente s-a găsit o scrisoare a preşedintelui organizaţiei din Sibiu. d. Banea, care de la Iaşi, cere bani pentru o camionetă şi pentru a intensifica propaganda pentru Gărzile de Fier.”

  Este clar, nu? O monetărie pentru susţinerea unui partid ce se proclamă regenerator al politicii şi al moravurilor! După cunoscutele ipostaze de agitatori fără scrupule, de scandalagii şi bătăuşi, încă una tot atât de puţin onorabilă, dar poate şi mai culpabilă: de falsificatori. Cine ar putea pretinde că este aici un semn curios şi grav al vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar găsi că pentru un gardist fie el chiar şi de fier – este exagerat să se facă falsificator. Oricum ar fi cazul de la Răşinari, este extrem de grav. El aruncă şi o vie lumină asupra resurselor cu care aceşti aventurieri se pozează când în bătăuşi, când în martiri, îşi întreţin o agitată şi ambulatorie existenţă. Chiar în ceste coloane întrebam uimiţi şi curioşi de unde au domnii aceştia bani? Să o mărturisim sincer, nu aşteptam ca răspunsul să vie atât de prompt, atât de înfiorător, şi tocmai de la… Răşinari!” Dr.

  Trei săptămâni a durat această odioasă campanie.

  În zadar au umblat disperaţi pe la ziare, ca să obţină vreo dezminţire, cei trei legionari de elită: Caranica, Sterie Ciumetti şi Papanace, care de la 1931, datorită calităţilor lor de clară judecată şi de mare sinceritate, trăiau zilnic cu mine, împărtăşindu-se de aceeaşi chinuitoare grijă şi ajutându-mi, pas cu pas, la greaua sarcină a conducerii unei organizaţii, pe câmpul de luptă.

  Zadarnice sforţări, pentru că toate aceste infamii care se aruncau contra noastră erau comandate.

  Ele nu vor avea decât un singur efect: de a acumula în suflet nedreptate peste nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitură peste lovitură, durere peste durere.

  Tineretul acesta le-a răbdat toate, a înăbuşit toate în sufletul său. Acum însă, după atâţia ani, dacă aş voi să dau un sfat lumii, aş striga: Feriţi-vă de cei ce rabdă!

  ECHIPA MORŢII.

  Dar în faţa obstacolelor, loviturilor, uneltirilor, prigoanelor, care ne asaltau de pretutindeni, noi, având sentimentul acesta