biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » E. L. James descarcă PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «E. L. James descarcă PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 119 120 121 ... 168
Mergi la pagina:
de a se apropia. Totul se petrece prea repede. Poate că am nevoie să mă distanţez puţin. Georgia pare mai atrăgătoare ca oricând. Abia încep să mă spăl pe dinţi că bate la uşă.

  — Intră, mormăi cu gura plină de pastă de dinţi.

  Christian stă în prag, pantalonii de pijama atârnându-i pe şolduri în felul ăla care îmi face fiecare celulă a corpului să se trezească din amorţire şi să ia aminte. Are pieptul gol, iar eu îl sorb din priviri de parcă aş fi înnebunită de sete şi el e apa rece şi limpede a unui izvor de munte. Se uită la mine impasibil, apoi se strâmbă şi vine lângă mine. Ochii ni se întâlnesc în oglindă, cenuşiul cu albastrul, îmi termin treaba cu periuţa de dinţi, o clătesc şi i-o dau, privirea mea nepărăsind-o nici o clipă pe a lui. Fără cuvinte, ia periuţa de la mine şi o bagă în gură. Mă strâmb şi eu la el şi dintr-odată ochii îi sclipesc amuzaţi.

  — Chiar te rog să nu te jenezi să-mi foloseşti periuţa de dinţi.

  Tonul lui e uşor ironic.

  — Mulţumesc, Sir, îi zâmbesc dulce şi plec, ducându-mă spre pat.

  Câteva minute mai târziu, vine şi el.

  — Ştii, nu aşa mi-am închipuit c-o să decurgă seara asta, mormăie el bosumflat.

  — Ia imaginează-ţi cum ar fi fost dacă eu ţi-aş fi spus că nu poţi să mă atingi.

  Se suie în pat şi se aşază cu picioarele încrucişate.

  — Anastasia, ţi-am mai spus. Uns cu toate alifiile. Am avut parte de o introducere în viaţă foarte dură – chiar n-are rost să-ţi încarci mintea cu prostiile astea. De ce-ai face-o?

  — Pentru că vreau să te cunosc mai bine.

  — Mă ştii îndeajuns de bine.

  — Cum poţi să spui aşa ceva?

  Mă ridic la rându-mi în genunchi, cu faţa la el. Frustrat, îşi dă ochii peste cap la mine.

  — Îţi dai ochii peste cap. Ultima oară când am făcut asta, am ajuns la tine pe genunchi.

  — Mamă, ce mi-ar plăcea să fac asta din nou.

  Am un moment de inspiraţie şi zic:

  — Spune-mi şi poţi s-o faci.

  — Ce?

  — Ce-ai auzit.

  — Negociezi cu mine?

  Vocea lui exprimă neîncredere amestecată cu uimire.

  Încuviinţez din cap. Da… asta-i calea.

  — Da, negociez.

  — Nu merge aşa, Anastasia.

  — OK. Spune-mi şi o să-mi dau ochii peste cap la tine.

  Râde şi am ocazia rară să-l văd pe Christian cel fără de griji. Nu l-am mai văzut aşa de ceva vreme. Redevine serios.

  — Mereu dornică şi nerăbdătoare să obţii informaţii.

  Se uită la mine gânditor. După un moment, se dă jos din pat cu mişcări graţioase.

  — Să nu pleci, zice şi iese din cameră.

  Simt că mă apucă trepidaţiile. Ce face? Are vreun plan malefic de pus în aplicare? Doamne! Dacă se întoarce cu un baston sau cu cine ştie ce instrument de tortură? Ce mă fac atunci?! Când se întoarce, ţine ceva mic în mâini. Nu pot să văd ce e şi ard de curiozitate.

  — La ce oră ai mâine primul interviu? mă întreabă cu blândeţe.

  — La două.

  Un zâmbet leneş şi răutăcios i se aşterne pe faţă.

  — Bun.

  Şi, sub privirile mele, se schimbă într-un mod subtil. E mai dur, nesupus… excitant. Acesta este Christian Dominatorul.

  — Dă-te jos din pat. Stai în picioare acolo.

  Arată spre un punct de lângă pat, iar eu mă grăbesc să-i execut ordinul. Se uită cu atenţie la mine, ochii scânteindu-i de făgăduinţă.

  — Ai încredere în mine? mă întreabă.

  Încuviinţez din cap. Întinde mâna, iar în palma lui sunt două bile din argint lucitor legate cu un fir gros negru.

  — Astea sunt noi, spune, accentuând cuvintele.

  Mă uit întrebătoare la el.

  — Am să pun astea în tine, după care o să te bat la fund, dar nu ca să te pedepsesc, ci pentru plăcerea ta şi a mea.

  Se opreşte ca să-mi evalueze reacţia.

  În mine! Suspin şi toţi muşchii din pântecul meu se încleştează. Zeiţa mea intimă execută dansul celor şapte văluri.

  — După aia o să ne futem şi, dacă încă mai eşti trează, o să-ţi dau câteva informaţii despre anii mei de formare. De acord?

  Îmi cere permisiunea! Cu respiraţia tăiată, încuviinţez din cap. Sunt incapabilă să mai spun ceva.

  — Bravo. Deschide gura.

  Gura?

  — Mai mare.

  Cu multă delicateţe, îmi pune bilele în gură.

  — Trebuie lubrifiate. Suge-le, îmi ordonă el cu voce blândă.

  Bilele sunt reci, surprinzător de grele şi au un gust metalic. Gura mea uscată este inundată de salivă în timp ce limba mea explorează obiectele nefamiliare. Privirea lui Christian n-o slăbeşte pe a mea. Oh, treaba asta mă excită. Mă foiesc.

  — Stai nemişcată, Anastasia, mă avertizează el.

  — Stop!

  Mi le scoate din gură. Apropiindu-se de pat, dă pilota la o parte şi se aşază pe margine.

  — Vino aici.

  Stau în picioare în faţa lui.

  — Acum întoarce-te, apleacă-te şi apucă-ţi gleznele.

  Clipesc la el şi văd că se întunecă la faţă.

  — Nu ezita, mă admonestează el cu glas scăzut, după care bagă bilele în gură.

  Ah, asta e mai sexy decât treaba cu periuţa de dinţi. Imediat îi respect ordinele. Dumnezeule, pot să-mi ating gleznele? Constat că pot, cu uşurinţă. Tricoul îmi alunecă spre gât, expunându-mi posteriorul. Slavă Domnului că mi-am lăsat chiloţii pe mine, dar bănuiesc că nu pentru mult timp.

  Cu un gest reverenţios, îşi pune mâna pe spatele meu şi începe să-l mângâie foarte uşor cu toată palma. Cu ochii deschişi, îi văd picioarele printre ale mele, dar nimic altceva. Închid ochii strâns când îmi

1 ... 119 120 121 ... 168
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾