Acesta este un nivel înalt de gândire, unul pe care toţi Maeştrii îl ating mai devreme sau mai târziu. Pentru că, numai când ei îşi acceptă responsabilitatea pentru întreg, numai atunci pot să ajungă la puterea de a schimba o parte din el.

  Atâta timp cât accepţi noţiunea că există altceva sau altcineva acolo, undeva, care „acţionează” asupra ta, îţi anihilezi puterea de a face ceva. Numai când spui „eu am făcut aceasta”, poţi găsi puterea de a face o schimbare.

  Este mult mai uşor să schimbi ceea ce faci tu, decât să schimbi ceea ce face altul.

  Primul pas în a schimba ceva este să ştii şi să accepţi că tu ai ales ca acest ceva să fie ceea ce este. Dacă nu poţi să accepţi aceasta la nivel personal, fii de acord, prin capacitatea ta de înţelegere, că Noi cu toţii Una suntem6 Caută deci să creezi schimbare, nu pentru că un lucru este greşit, ci pentru că nu mai afirmă cu acurateţe Cine Eşti.

  Există un singur motiv pentru a face orice: ca o afirmaţie către universul lui Cine Eşti.

  Folosită în felul acesta, viaţa devine creatoare de Sine. Foloseşti viaţa pentru a-ţi crea propriul Sine ca Cine Eşti şi Cine ai Vrut Întotdeauna să Fii. Există, de asemenea, doar un singur motiv pentru a anula ceea ce a fost făcut: pentru că nu mai este o afirmaţie a lui Cine Vrei Tu să Fii. Aceasta nu te reflectă.

  Aceasta nu te reprezintă. (Adică, nu mai eşti re-prezentat.)

  Dacă doreşti să fii reprezentat cu acurateţe, trebuie să te străduieşti să schimbi în viaţa ta orice nu se potriveşte cu imaginea ta pe care doreşti să o proiectezi în eternitate.

  În cel mai larg sens, toate lucrurile „rele” care ţi se întâmplă sunt alese de tine. Greşeala e, nu în faptul că le-ai ales, ci în faptul că le numeşti rele. Pentru că, numindu-le rele, îţi numeşti Sinele tău ca fiind rău, fiindcă tu le-ai creat. Nu poţi să accepţi o asemenea etichetă, aşa că, în loc să-ţi etichetezi Sinele ca fiind rău, te lepezi de propriile tale creaţii.

  Această necinste intelectuală şi spirituală este cea care te face să accepţi o lume în care condiţiile sunt aşa cum sunt. Ar fi cu totul altceva dacă ar trebui să accepţi o responsabilitate personală faţă de lume – sau măcar să o simţi ca pe un sentiment interior profund. Aceasta ar fi fără îndoială adevărat, dacă toţi oamenii s-ar simţi responsabili. Faptul că acesta este un lucru atât de clar face ca totul să fie îngrozitor de dureros şi usturător de ironic.

  Calamităţile şi dezastrele naturale din lume – tornadele şi uraganele, vulcanii şi inundaţiile, dezordinea fizică nu sunt create în mod special de voi. De voi este creat doar gradul în care aceste evenimente vă ating viaţa.

  În univers apar evenimente pe care nici cea mai exaltată imaginaţie nu ar putea pretinde că au fost provocate sau create de voi. Aceste evenimente sunt create de conştienţa combinată a omului. Creând împreună, întreaga omenire produce aceste experienţe. Ceea ce faceţi fiecare dintre voi, în mod individual este să vă mişcaţi printre ele, hotărând dacă au vreo semnificaţie pentru voi şi înţelegând Cine şi Ce Sunteţi în relaţie cu ele.

  Astfel, voi creaţi în mod colectiv şi individual viaţa şi timpurile pe care le trăiţi ca experienţă, numai pentru scopul evoluţiei sufletului.

  Ai întrebat dacă există un mod mai puţin dureros de a trece prin acest proces şi răspunsul este – da – dar atunci nu se va schimba nimic în cadrul experienţei voastre exterioare. Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociaţi cu experienţele şi evenimentele pământeşti – atât ale voastre cât şi ale altora – este prin a schimba felul în care le priviţi.

  Nu puteţi schimba evenimentul exterior (pentru că acesta a fost creat de o mulţime dintre voi şi voi nu sunteţi suficient de evoluaţi în conştiinţa voastră pentru a schimba în mod individual ceea ce a fost creat în mod colectiv), prin urmare, trebuie să schimbaţi experienţa interioară.

  Acesta este drumul pentru a deprinde măiestria de a trăi.

  Nimic nu este dureros în şi prin el însuşi. Durerea este rezultatul unei gândiri greşite. Este o eroare în modul de a gândi. Un Maestru poate să facă să dispară cea mai cumplită durere. În acest fel, Maestrul vindecă.

  Durerea provine din faptul că judeci un lucru. Renunţă la judecată şi durerea dispare.

  Judecata se bazează adesea pe experienţa anterioară.

  Ideea ta despre un lucru derivă dintr-o idee anterioară despre acel lucru. Această idee anterioară rezultă dintr-o idee şi mai veche şi aceea din alta şi aşa mai departe, ca într-un joc, până când ajungi hăt departe, în spate, în sala oglinzilor, la ceea ce Eu numesc primul gând.

  Orice gând este creator şi nu există nici un gând mai puternic decât gândul originar. De aceea, acesta este numit, uneori, păcatul originar.

  Păcatul originar apare când primul tău gând despre un lucru se dovedeşte a fi o eroare. Această eroare se reface de multe ori, când îţi apare al doilea şi al treilea gând despre acel lucru. Lucrarea Sfântului Duh este să te inspire către noi înţelegeri care te pot elibera de greşelile tale.

  Vrei să spui că n-ar trebui să mă simt prost când mă gândesc la copiii înfometaţi din Africa, la violenţa şi nedreptatea din America, la cutremurul care a omorât sute de oameni în Brazilia?

  Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost.

  Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că