class="p4">— Și ca să fie cât se poate de clar: refuzul dumneavoastră de a analiza metodic disponibilitățile pe plan militar ale uraniului este vecin cu trădarea. Trebuie să vă fie clar că în calitatea dumneavoastră de savanți specializați în domeniu, nu aveți o privire de ansamblu asupra marilor implicații politice, sociale și economice! Nu ar trebui să vă trezească interesul simplul fapt că un german a fost cel care a făcut descoperirea decisivă, respectiv profesorul Otto Hahn, aici de față? De ce asta se întâmplă după ce dușmanul poporului german a cules fructele care au crescut în pomul nostru? Sau poate credeți că a fost o pură coincidență? Doar un idiot poate să creadă asta, unul căruia nu îi este clar că orice descoperire, mare ori mică, este rezultatul unui lung proces cultural și științific, un proces în care poporul german a jucat dintotdeauna un rol esențial, de aceea se poate afirma cu tot temeiul că descoperirea profesorului Hahn a fost una la care întreg poporul german și-a adus contribuția și de aceea îi aparține și lui!

Mergând de colo-colo în jurul grupului, se opri în spatele lui Lettke și continuă:

— Nu credeți, dar aici acționează providența. Nu faceți acest efort – până acum nu am întâlnit un savant în stare să creadă asta, dar nu mă deranjează, pentru că o știu cu certitudine absolută. Iar această providență a fost cea care l-a mânat pe acest tânăr bărbat să dezvăluie planurile asasine ale americanilor.

Lettke remarcă privirile fizicienilor, în care se puteau descifra jena și scepticismul.

Hitler mai făcu un pas, astfel că acum se afla în mijlocul lor și cu mâna la centiron spuse pe un ton aspru, care sublinia că nu admitea să fie contrazis:

— V-am chemat aici pentru a vă trasa următoarea sarcină: faceți-mi mie, faceți armatei germane bomba atomică. Și faceți-ne, asta este cel mai important, această bombă înainte de a o avea americanii. Căci altfel, Dumnezeu cu mila!

Apoi continuă pe un ton oarecum mai blând:

— Am cerut Heereswaffenamtului să vă pună la dispoziție toate mijloacele de care aveți nevoie. Bineînțeles că întregul proiect, care doresc să se desfășoare sub denumirea de Ciocanul lui Thor, devine strict secret.

Savanții își recăpătară respirația. Apoi Heisenberg îndrăzni:

— Problema este că din cauza războiului și a embargoului nu este disponibil tot ce ne trebuie. De exemplu, am avea nevoie de apă grea în cantități mari, dar până acum noi…

— Am fost asigurat că în Norvegia este disponibilă apa grea în cantități suficiente, îl întrerupse sec Hitler.

— Oh!

— În reacțiile dumneavoastră sesizez o împotrivire, zise Hitler. Ați prefera ca noi să câștigăm războiul prin proprii forțe, fără să vă deranjăm. Ați prefera să nu vă murdăriți pe mâini. Dar va trebui să o faceți, pentru că vi-o cer eu și nu voi tolera împotrivirea. Eu vă pretind mult mai mult, și anume să vă mobilizați cu tot sufletul și toate puterile la realizarea acestui proiect. Cine dintre dumneavoastră nu se simte în stare va petrece anii următori într-un lagăr pentru dușmanii statului, cu țigani, criminali și homosexuali în dormitoare comune, cărora le va curăța latrinele!

Fizicienii rămaseră împietriți, cu ochii larg deschiși, șocați de această amenințare directă.

— Văd că vi se pare prea dur, adăugă Hitler, ocolind măsuța joasă, privindu-i pe fiecare în față. Dar trebuie să fiu atât de dur, deoarece numai duritatea neîndurătoare și credința necondiționată în victorie ne vor conduce la țelul propus. Gândiți-vă: noi suntem siliți să luptăm nu numai cu poporul frate englez, ci și cu Statele Unite ale Americii, o țară aflată în mâna capitalului mondial evreiesc. Indiferent dacă este Roosevelt președinte ori altcineva, el reprezentă o marionetă a adevăraților deținători ai puterii, aflați în culise, care doresc pieirea Germaniei și care nu vor ezita să pârjolească toată Europa, dacă este necesar, pentru a-și atinge scopurile. De aceea nu este vorba doar despre a avea această bombă, ci despre a o avea înaintea inamicilor noștri. Doar atunci vom putea să sperăm că se va evita ca frumoasa noastră planetă să fie trecută prin foc și sabie! Dându-vă această sarcină, vă transmit totodată răspunderea pentru milioane de femei și copii germani care vor muri în ruinele orașelor germane. Asta să vă fie clar!

Se lăsă o tăcere apăsătoare.

— Iar acum, mai spuse Hitler, vreau să vă aud pe fiecare dintre dumneavoastră că preluați această responsabilitate. Vreau să vă aud pe fiecare spunând: „Da, mein Führer, vă voi construi bomba atomică.

Acestea fiind spuse, el se opri în dreptul lui Heisenberg, care parcă începu să tremure sub privirea sa.

— Da, mein Führer, îi ieși cu greu de pe buze, vă voi construi bomba atomică.

— Da, mein Führer, spuse și Von Weizsäcker. Vă voi construi bomba atomică.

Fiecare dintre ei a spus.

— Bine. Deci suntem toți de acord. Într-o zi vă veți aminti aceste ore știind că acest moment este unul istoric, un moment care a orientat istoria lumii într-o nouă direcție. Și veți mai ști că ați fost martori la el.

•••

Când Eugen Lettke părăsi Cancelaria Reichului odată cu grupul savanților, ca și cum ar fi făcut parte dintre ei, era sleit de puteri.

Se părea că nici ceilalți nu se simțeau altfel. Heisenberg discuta cu Diebner pe un ton scăzut despre o simulare pe computer a bombei. Spunea ceva despre o anume Irene, o studentă programatoare talentată, care ar fi trebuit cooptată. Diebner mormăia același răspuns:

— Hmm… va trebui să ne mai gândim la asta.

Otto Hahn, care părea cel mai marcat dintre toți, mergea gârbovit, tăcut, adâncit în gânduri.

Și ceilalți observară acest lucru și Lettke îl auzi pe Max von Laue șoptindu-i unui alt fizician:

— Mă îngrijorează Hahn. A fost zguduit. Mă tem de ce este mai rău.

— Și ce vreți să faceți? întrebă celălalt tot în șoaptă.

— Mă duc la el. Să nu facă vreo prostie.

Celălalt dădu afirmativ din cap

— Împiedicați-l să nu cumva să pună mâna pe telefon când iese și să-i comunice ceva Lisei.

— Oh, da, este în stare. O să fiu atent.

După ce li