— Căutaţi, repede! spuse Harry, când intrară cu toţii grăbiţi  în depozit. Le descrisese cupa lui Astropuf lui Ron şi Hermionei,  dar, dacă în depozit era Horcruxul misterios, nu aveau cum să  ştie cum arăta, însă abia dacă avu timp să arunce o privire în  jur, când din spatele lor se auzi un zgomot metalic înăbuşit. Uşa apăruse din nou, iar ei rămaseră închişi în depozit,  cufundaţi în beznă.

— Nu contează, o să ne poată da drumul Bogrod! îi linişti  Socotici, când Ron scoase un strigăt de surprindere. Aprindeţi  baghetele, nu vreţi? Şi... să ne grăbim, avem foarte puţin timp!

— Lumos!

Harry plimbă raza baghetei în jur, lumina căzu peste bijuterii scânteietoare şi, pe un raft înalt, văzu sabia falsă a lui Cercetaş,  într-o grămadă de lanţuri. Ron şi Hermione îşi aprinseseră şi ei baghetele şi acum examinau mormanele de obiecte din jurul lor.

— Harry, crezi că ar putea fi... Aaahh!

Hermione ţipă de durere şi Harry îşi îndreptă bagheta spre ea,  la timp pentru a vedea cum un pocal decorat cu nestemate îi  cade din mână, dar în momentul în care căzu, se sparse şi se transformă într-o ploaie de pocale, astfel încât, o secundă mai  târziu, se auzi un zgomot metalic şi podeaua fu acoperită cu pocale identice, care se rostogoleau în toate părţile, fiind imposibil de distins care era cel original.

— M-a fript! gemu Hermione, băgându-şi degetele arse în  gură.

— Au adăugat Blesteme Geminio şi Flagrante! spuse Socotici. Tot ce atingeţi se va duplica şi vă va arde, dar copiile sunt lipsite de valoare. Şi dacă veţi atinge în continuare comoara, până la urmă veţi muri striviţi de greutatea aurului  care se dublează!

— Bine, nu vă atingeţi de nimic! strigă Harry disperat, dar  chiar în clipa în care o spuse, Ron lovi din greşeală cu piciorul  unul dintre pocalele căzute şi încă douăzeci apărură ca printr-o  explozie. Ron sărea pe loc, fiindcă o bucată din pantof îi fusese arsă din cauza contactului cu metalul încins.

— Stai locului, nu te mişca! spuse Hermione, ţinându-1 pe Ron.

— Aruncaţi o privire împrejur doar! spuse Harry. Nu uitaţi,  cupa e mică şi din aur, are un bursuc gravat pe ea şi două  toarte. In rest, vedeţi dacă nu zăriţi pe undeva simbolul lui  Ochi-de-Şoim, şoimul. Îşi îndreptară baghetele spre fiecare nişă  şi crevasă, învârtindu-se cu grijă pe călcâie. Era imposibil să nu se atingă de nimic. Harry făcu să cadă o cascadă de galioni falşi  pe podea, lângă pocale, şi acum abia dacă mai aveau pe unde să calce. Aurul strălucitor şi încins scânteia, astfel încât depozitul semăna cu un imens cuptor.

Bagheta lui Harry lumina scuturi şi coifuri făurite de goblini,  aşezate pe rafturi până în tavan. Înălţă raza din ce în ce mai  sus, până când găsi dintr-odată un obiect care îi făcu inima să îi tresalte de emoţie şi mâna să îi tremure.

— E acolo, e acolo, sus!

Ron şi Hermione îşi îndreptară şi ei baghetele înspre locul respectiv, astfel încât micuţa cupă din aur scânteia în lumina a  trei baghete: cupa care îi aparţinuse Helgăi Astropuf, care ajunsese apoi în posesia lui Hepzibah Smith, de la care o furase Tom Cruplud.

— Şi cum naiba o să ajungem tocmai acolo fără să atingem nimic? întrebă Ron.

— Accio Cupă! strigă Hermione, care în mod evident uitase,  din cauza disperării, ce le spusese Socotici în timpul şedinţelor în care stabiliseră planul.

— Nu merge, nu merge! se răsti goblinul.

— Atunci, ce să facem? se răsti Harry, uitându-se urât la  goblin. Socotici, dacă vrei sabia, atunci o să trebuiască să ne mai ajuţi cu... stai aşa! Pot să le ating cu sabia? Hermione, dămi-o! Hermione căută în interiorul robei, scoase gentuţa cu  periuţe, scotoci pentru câteva secunde şi apoi scoase sabia  scânteietoare. Harry o înşfacă de mânerul încastrat cu rubine şi  atinse vârful lamei de o carafă din argint din apropiere; aceasta  nu se duplică.

— Dacă aş reuşi să trec sabia printr-o toartă... dar cum să  ajungă acolo, sus?

Raftul pe care se afla cupa era prea sus ca să ajungă la el  oricare dintre ei, chiar şi Ron, care era cel mai înalt. Căldura pe care o degaja comoara vrăjită se ridica în valuri şi lui Harry îi  şiroia transpiraţia pe faţă şi pe spate, în timp ce se chinuia să  găsească un mod de a ajunge la cupă. Tocmai atunci îl auzi şi  pe dragon, care scoase un răget îngrozitor dincolo de uşă, iar zăngănitul se apropia din ce în ce mai tare.

Acum chiar erau blocaţi acolo, nu aveau pe unde să iasă, decât pe uşă, şi se părea că din partea cealaltă se îndrepta spre ei o armată de goblini. Harry se uită la Ron şi Hermione şi le citi  groaza pe chip.

— Hermione, spuse Harry, în timp ce ţăcănitul se auzea şi  mai tare, trebuie să ajung acolo, trebuie să o distrugem! Hermione ridică bagheta, o îndreptă spre Harry şi şopti:

— Levicorpus. Harry fu suspendat în aer de gleznă, lovi o armură şi din ea ţâşniră copii ca nişte trupuri incandescente,  umplând spaţiul aglomerat. Ron, Hermione şi cei doi goblini  ţipară de durere, fiind răsturnaţi peste alte obiecte, care începură şi ele să se dubleze. Îngropaţi pe jumătate sub valuri  din ce în ce mai mari de comori încinse, se zbăteau şi strigau, în  timp ce Harry vârî sabia prin mânerul cupei lui Astropuf,  trăgând-o pe lamă.

— Impervius! strigă Hermione, încercând să se protejeze pe ea, pe Ron şi pe goblini de metalul care îi ardea.

Atunci se auzi cel mai groaznic ţipăt de până atunci şi Harry se uită în jos: Ron şi Hermione erau îngropaţi până la mijloc în  comoară, chinuindu-se să îl ţină la suprafaţă pe Bogrod, dar  Socotici se scufundase cu totul şi nu i se mai vedeau decât  vârfurile degetelor. Harry îl apucă de degete pe Socotici şi trase. Goblinul, plin de băşici, ieşea încet la suprafaţă, urlând de durere.

— Liberacorpus! strigă Harry, şi el şi Socotici aterizară cu o bufniură pe comoara care sporea, iar