interesant a fost realizat de autorul acestei cărți împreună cu studenți ai unei facultăți foarte cunoscute. Fiecărui student i s-a cerut să scrie un eseu cu tema „Cum și de ce a devenit Henry Ford bogat“.

Fiecărui student i s-a cerut să descrie, în eseul său, care era, după părerea sa, natura bunurilor reale ale lui Ford și în ce constau, în detaliu, aceste bunuri.

Majoritatea studenților au adunat date și declarații de avere ale lui Ford și le-au folosit pentru a evalua averea aces­tuia. În sursele averii lui Ford au inclus elemente precum lichidități, stocuri de materii prime și produse finite, proprietăți imobiliare și așa mai departe.

Un singur student din întregul grup de câteva sute a răspuns după cum urmează (italicele îi aparțin autorului acestei cărți):

„Bunurile reale ale lui Henry Ford constau, în principal, din două elemente:

1. Capital lucrativ, materii prime și produse finite

2. Cunoașterea câștigată din experiență de către Henry Ford și cooperarea cu o organizație bine instruită, care a înțeles cum să aplice această cunoaștere în modul cel mai avantajos, din punctul de vedere al lui Ford. E imposibil de estimat, chiar și cu un grad aproximativ de acuratețe, valoarea reală în dolari și cenți a celor două categorii de posesiuni, dar, în opinia mea, valorile lor relative sunt:

Cunoașterea organizată a Organizației Ford – 75%

Valoarea în lichidități și bunuri de orice natură, inclusiv materii prime și produse finite – 25%.“

Autorul acestei cărți consideră că textul de mai sus nu a fost alcătuit de tânărul al cărui nume se găsea pe foaie fără ajutorul venit din partea unei minți sau a mai multor minți extrem de analitice și experimentate.

Fără îndoială că cel mai de preț bun al lui Henry Ford a fost creierul său. Alături de acesta vin la rând creierele celor din cercul său imediat de asociați, pentru că prin coordonarea acestor minți au putut fi acumulate bunurile fizice pe care le-a controlat el ulterior.

Dacă la vremea respectivă ai fi distrus toate fabricile deținute de Ford Motor Company, fiecare utilaj, fiecare tonă de materie primă sau produs finit, toate automobilele și toate rezervele financiare din bănci, Henry Ford tot ar fi fost cel mai puternic om din lume din punct de vedere economic. Creierele care au construit afacerea Ford ar fi putut s-o refacă în scurt timp. Capitalul este întotdeauna accesibil, în cantități nelimitate, unor creiere precum cel al lui Ford.

Din punct de vedere economic, Ford a fost cel mai puternic om din lume pentru că a avut cea mai adecvată și practică concepție despre principiul cunoașterii organizate ­dintre toți oamenii de pe pământ, cel puțin din câte știe autorul acestei cărți.

În ciuda puterii extraordinare și a succesului financiar al lui Ford, se poate totuși ca el să fi făcut multe gafe în aplicarea principiilor prin intermediul cărora a acumulat această putere. Fără îndoială că metodele de coordonare a minților pe care le folosea Ford în primii săi ani de activitate erau deseori grosolane, cel puțin până când a ajuns să câștige înțelepciunea și abilitățile care vin în mod natural în anii maturității.

De asemenea, fără îndoială că felul în care Ford aplica principiul chimiei mentale era, cel puțin la început, rezultatul unei alianțe întâmplătoare cu alte minți, în special cu mintea lui Edison. Este mai mult decât probabil că înțelegerea remarcabilă a lui Ford cu privire la această lege a Naturii a fost la început rezultatul alianței sale prietenoase cu propria soție, cu mult înainte să-i fi cunoscut pe Edison și Firestone. De multe ori succesul bărbaților se datorează soțiilor lor, prin aplicarea principiului Minții Supreme, iar bărbații nu cunosc sursa reală a succesului lor. Doamna Ford a fost o femeie remarcabil de inteligentă, iar autorul acestei cărți are motive să creadă că mintea ei, în combinație cu a soțului, i-a dat primul impuls real către puterea pe care avea s-o dobândească.

Trebuie menționat, fără intenția de a-l lipsi pe Ford de onoarea și gloria care i se cuvin, că la începuturile carierei lui a fost nevoit să se lupte cu redutabilii inamici, analfabetismul și ignoranța, în mai mare măsură decât Edison și Firestone. Aceștia fuseseră amândoi înzestrați de la natură, ereditar, cu o capacitate dintre cele mai alese de a acumula și de a aplica cunoștințele cu ușurință. Ford a fost nevoit să își cioplească talentul din buturugile brute, grosolane ale eredității sale nu prea favorabile. Într-o perioadă incredibil de scurtă, Ford a ajuns să subjuge trei dintre cei mai aprigi inamici ai omenirii și să-i transforme în bunuri care au devenit însăși baza succesului său.

Acești inamici erau: ignoranța, analfabetismul și sărăcia!

Orice om care poate controla aceste trei forțe sălbatice, nu mai vorbim despre cel care le poate exploata și folosi ­într-un scop bun, este un caz care merită studiat îndeaproape de indivizii mai puțin norocoși.

Omul care are un SCOP CLAR și un plan bine definit pentru atingerea lui a parcurs deja 90 la sută din calea către succes.

Trăim, fără îndoială, în epoca puterii industriale. Sursa acestei puteri este efortul organizat. Dacă aruncăm o privire în orice ziar cotidian, vom vedea că un mare număr de fuziuni de corporații, de organizații financiare sau de industrii au adus o putere fără precedent sub o singură conducere.

Într-o zi avem un consorțiu bancar; în alta, companii de telefonie; săptămâna următoare, trusturi media, urmate de mariaje aranjate între giganți ai comunicațiilor. Toate aceste fuziuni au scopul de a extinde puterea prin efortul extrem de organizat și coordonat.

Cunoașterea care are o natură generală și neorganizată nu este putere; este doar putere potențială – materialul din care poate rezulta puterea reală. Orice bibliotecă modernă conține, înregistrată, toată cunoașterea valoroasă pe care a moștenit-o civilizația noastră. Dar această cunoaștere nu este putere, pen­tru că nu este organizată.

Toate formele de energie și toate speciile de animale sau de plante trebuie să se organizeze ca să supraviețuiască. Animalele supradimensionate, ale