o văzuse niciodată atât de furioasă pe Kristabel ca în după-amiaza în care Bise ignorase cu dispreț pergamentul trecut de-a lungul mesei lungi din Camera Superioară a Consiliului pentru a fi semnat de fiecare Maestru. Refuzul său de a aproba proiectul de lege îl îngrozise chiar și pe Owain, dar Bise se arătase imun la obiecțiile celorlalți. Nici Pythia nu l-a putut face să se răzgândească. Așa că, pentru prima oară în trei sute nouăsprezece ani, un proiect de lege de aprobare a căsătoriei nu a fost votat în unanimitate.

Acest lucru nu însemna nimic pentru Edeard, desigur. Dar Kristabel era ultragiată. Era o insultă la adresa întregii familii Culverit, fără a o mai menționa pe ea personal. După ce Owain a anunțat oficial consimțământul majorității Consiliului Superior, ea a ieșit valvârtej din încăpere jurând răzbunare.

– E un idiot, a spus Edeard în timp ce muzicienii începeau să-și ocupe locurile. Și o să plece în curând.

– Are abia nouăzeci de ani, a replicat Kristabel. Va mai sta în Consiliu încă un secol, cel puțin. Iar eu voi sta acolo cu el.

– Nu vei sta. O să fac să fie trimis la mina Trampello, vei vedea. Încerc să dovedesc legătura lui cu bandele.

– Edeard, te iubesc foarte mult, dar te rog, chiar trebuie să înveți tradițiile și legile orașului. Bise este Maestrul unui Cartier, el nu poate fi judecat în instanțele ordinare.

– Ce? De ce nu?

– Numai Maeștrii Consiliului Superior îl pot judeca pe unul dintre ei, indiferent de infracțiune. Legea scutirii de responsabilitate a fost elaborată pentru a descuraja litigiile frivole provocate de oricine avea o ranchiună.

– Oh! El își înclină capul și o privi cu atenție. Cum de știi asta? De îndată ce a spus-o, a știut că a greșit. Pentru informarea dumneavoastră, a răspuns ea cu răceală, de la paisprezece până la nouăsprezece ani am petrecut zece ore pe săptămână studiind dreptul sub îndrumarea Maestrului Ravail de la Breasla Avocaților. Aș putea trece examenul de polițist stagiar și în somn.

– Corect.

– Ce-ai crezut, că sunt needucată și ignorantă?

– Nu.

– Voi fi Stăpâna unui întreg cartier. Ai măcar idee ce responsabilități implică asta?

El îi luă mâna, strângându-i-o ușor, pentru mai multă convingere.

– Da, Kristabel.

– Îmi pare rău, zise ea zâmbindu-i.

– În mod normal, eu sunt cel care spune asta.

– Știu. Sunt atât de furioasă pe el.

– Asta este o bătălie dusă pe mai multe niveluri.

– Dar cel puțin la nivelul tău ai obținut unele rezultate.

– Nu chiar, a recunoscut el, în timp ce primele note discordante ale muzicienilor care-și acordau instrumentele au început să reverbereze în jurul uriașului auditorium.

Era surprins de cât de tare se auzeau. Trebuie să fie ceva legat de acoperișul cu vârful ascuțit, decise el.

– Credeam că ați alcătuit lista celor o sută, a spus ea.

– Așa este.

A început apoi să-i povestească despre strategia lui Buate de a riposta, provocând cât mai multe tulburări în oraș, astfel încât consiliile să-i ceară lui Edeard să pună capăt campaniei sale.

– Inteligent, a zis ea când a terminat. Dar, inevitabil. Ai fost foarte eficient în limitarea activităților lui. Asta se întâmplă atunci când încolțești oamenii. Încep să se dezlănțuie.

– Crezi că nu ar trebui să-i arestez pe cei o sută?

– Problema cu alegerile este că sunt imprevizibile. Ideea ta de a zdrobi în prealabil conducerea bandelor este excelentă. Le vei arăta oamenilor cum ar fi viața dacă Finitan va face să fie adoptată legea exilului. Dar, dacă nu-i arestezi, lucrurile vor rămâne așa cum sunt, sau mai rău, Buate ar lansa zvonul că ți-e prea frică să acționezi, și votul ar putea foarte bine înclina spre Owain.

– Owain mă va sprijini, mi-a spus-o chiar el.

– Da, dar numai referitor la manifestul lui cu privire la O Singură Națiune. Și dacă vrei să mă asculți, eu cred că Finitan are dreptate, trebuie să consolidăm orașul înainte de a încerca să ajutăm provinciile.

– Și atunci, ce să fac?

– Nu poți permite o revoltă la nivelul întregului oraș. Asta ar fi împotriva poziției tale ca polițist. Răzmerița trebuie să fie împiedicată.

– Ușor de spus, dar cum?

– Uneori trebuie să faci ceea ce e greșit pentru a face ce-i drept.

– Știu. Chiar m-am gândit să-i înhaț pe lorzii din topul bandelor și să îi țin izolați, dar ne întoarcem mereu la același lucru: nu suntem suficienți, nu pentru acest tip de acțiune. Aș putea doar să pun mâna pe doi sau trei dintre ei înainte de a se duce vestea, iar asta ar declanșa revolta. Pur și simplu nu văd cum ar putea fi oprită.

– Probabil ai dreptate, așa că va trebui să încercați să o limitați și știu și locul.

– Unde?

– Sampalok.

– Oh, Madona.

– Nu. El e cel care domină bandele. El le asigură adăpost. A mers până acolo încât te-a exclus din cartier. Ei bine, este vremea să-și dea seama că există un preț pentru colaborare.

– Cum, în numele Madonei, pot limita o revoltă la Sampalok?

– Dacă acolo sunt protestatarii, acolo va fi și revolta. Împinge-i acolo, Edeard. Folosește-le propriile tactici pentru a-i învinge.

– Dar…

– Asta nu e bine? a întrebat ea cu viclenie. Edeard, dacă vrei să câștigi, trebuie să joci pentru a câștiga. Tu ești Mergătorul-Pe-Apă. Nimeni altcineva nu va putea face asta.

– Da, a spus el cu blândețe, în timp ce dirijorul urca pe scenă și aplauzele începeau să umple auditoriumul. Da, știu.

– Pistoalele au fost ușor de obținut. A fost nevoie de o cheie, iar gardienii din acea noapte erau dintre aceia care știau să nu pună întrebări.

– O cheie? Cheia depozitului?

– Da. De fapt, este nevoie de cinci chei, pentru a trece de trei uși, și de o combinație de numere. Încuietorile sunt imposibil de deschis prin telekinezie, există prea multe piese pentru a le putea