ale unei armate învinse, Cato a îndurat, încins în platoșa lui, lipsa de apă și ori de câte ori se ivea ocazia, bea cel din urmă. Vezi că poate disprețui și mărirea, și rușinea: în ziua în care a fost respins la alegeri, Cato s-a jucat cu mingea pe locul adunării. Vezi că poate să nu se teamă de puterea celor mari: a provocat deodată și pe Pompei, și pe Caesar; nimeni n-ar fi îndrăznit să jignească pe unul dintre aceștia, decât ca să-și câștige trecere pe lângă celălalt. Vezi că se poate disprețui atât moartea, cât și exilul: el și-a impus și exilul, și moartea, iar între timp, războiul.

Putem, așadar, să avem și noi curajul lui împotriva acestor necazuri; numai să vrem să ne scoatem gâtul din jug. Mai întâi însă trebuie să fie îndepărtate plăcerile: ne slăbesc, ne moleșesc și ne pretind prea mult, iar ce-i prea mult nu se poate cere decât norocului. Apoi, trebuie să fie disprețuite averile: sunt răsplata servituților. Să părăsim aurul și argintul și tot ce împodobește casele bogate: libertatea nu se poate dobândi pe degeaba. Dacă pui preț pe ea, toate celelalte trebuie socotite de puțin preț. Cu bine.

 

1) Nomentum, localitate la vreo 16 km nord-est de Roma.

2) Devotata lui soție, Pompeia Paulina, care voi să urmeze pe Seneca în momentul în care acesta își punea capăt zilelor şi care fu împiedicată de soldați din ordinul lui Nero.

3) Fratele mai mare al lui Seneca, Novatus, numit apoi Gallio, fiindcă fusese adoptat după moartea lui Caligula de Iunius Gallio, prieten bun al tatălui său, senator şi autor de lucrări retorice. Ovidiu îi trimitea din exil o elegie (Ex Ponto 4, 11).

4) Fastele sunt calendarul roman, cu însemnarea celor mai importante evenimente.

5) Vergiliu, Eneida III, 282–283 (trad. D. Murărașu).

6) Cato Cenzorul și Cato de Utica.

7) Pentru aceste personalități v. indicele și scrisorile anterioare.

8) Vergiliu, Eneida VI, 277 (trad. G. Coşbuc).

9) Stoicii.

10) E vorba de Xantipa, cu care Socrate avu 3 copii și a cărui faimă de femeie cicălitoare a devenit proverbială.

11) E vorba de Războiul Peloponesiac (431-404 î.Cr.), apoi, după înfrângerea Atenei, de instaurarea regimului celor 30 de tirani, impus de spartani și de revenirea democrației.

12) E vorba de Cato de Utica, adesea citat de Seneca.

13) Este vorba de războiul civil dintre Caesar și Pompei şi de înfrângerea pompeianilor la Pharsalus în anul 48 î.Cr.

14) Seneca vorbeşte aici îmbrățișând punctul de vedere senatorial.

15) Vergiliu, Eneida 1, 458 (trad. G. Coşbuc). Seneca adaptează citatul, schimbând pe Atridas (cei doi Atrizi: Agamemnon și Menelau) în Atride (Atride, aluzie la Pompei).

16) Aluzie la campania din Africa, ce s-a încheiat cu înfrângerea de la Thapsus, după care Cato se sinucise.

105. Cum să eviți să fii rănit de alte persoane

 

Am să-ți spun la ce trebuie să iei seama ca să trăiești mai apărat de primejdii. Socot însă că ar trebui să privești aceste povețe ca și cum ți-aș da sfaturi despre chipul cum să-ți aperi sănătatea, dacă te-ai afla la vila ta de la Ardea[1]. Observă care sunt cauzele care împing pe om la distrugerea omului: vei afla că sunt speranța, invidia, ura, frica și disprețul. Dintre acestea cea mai neînsemnată este disprețul și într-atâta, încât mulți s-au refugiat aici ca să-și vindece rănile. Cine disprețuiește pe cineva, îl lovește, fără îndoială, dar trece mai departe. Nimeni nu face rău unui om disprețuit, îndârjindu-se asupra lui, urmărindu-l anume. Chiar și într-o luptă treci înainte pe lângă cel căzut; lupți numai cu cel ce stă în picioare.

De ticăloșii care ți-ar pune gând rău scapi, dacă n-ai să ai nimic care să stârnească poftele ticăloase ale altora, dacă n-ai nimic bătător la ochi. Într-adevăr, sunt râvnite chiar și unele lucruri neînsemnate, dacă nu sunt cunoscute, dacă sunt rare. De invidie poți scăpa, dacă n-ai să te vâri în ochii lumii, dacă n-ai să-ți faci fală din bunurile tale, dacă vei ști să te bucuri înăuntrul tău.

Ura provine sau dintr-o jignire – o poţi evita, nejignind pe nimeni –, sau din chiar senin: de aceasta te va apăra bunul-simț. Această ură le-a fost multora primejdioasă: unii au fost urâți fără să aibă dușmani. Lipsa de temeri ți-o va da starea ta modestă și blândeţea firii. Semenii tăi să te știe ca pe un om pe care-l pot supăra fără primejdie; împăcarea cu tine să fie ușoară și sigură. A fi temut și-n casă la tine, și-n afară, și de sclavi, și de oamenii liberi este un lucru supărător. Nu există om care să n-aibă destulă putere ca să-ți facă rău. Mai adaugă că acela care este temut se teme și el. Nimeni nu poate înspăimânta pe alții stând fără grijă. Mai rămâne disprețul, a cărui măsură e în puterea celui care și l-a atras, a celui care este disprețuit, fiindcă așa a vrut el, nu fiindcă ar fi trebuit. Neajunsul care rezultă de aici se înlătură prin purtările alese, prin prieteniile cu oamenii care au trecere pe lângă cei mari. E bine totuși să stea pe lângă ei, dar să nu se amestece între ei, pentru ca leacul să nu coste mai mult decât primejdia.

Dar nimic nu este mai de folos decât să stai liniștit, să vorbești cât mai puțin cu alții și cât mai mult cu tine. Este în conversația cu alții un fel de plăcere care ne fură pe nesimțite, ne amăgește și ne face să dăm la iveală cele mai adânci taine, la fel ca beția sau iubirea. Nimeni nu păstrează ce află, nimeni nu spune doar cât a auzit. Cine nu ţine sub tăcere un lucru nu ține nici numele cui l-a spus. Fiecare mai are pe cineva, în care